SFÂNTA SCRIPTURĂ

A treia duminică de peste an (Anul B)

Prima lectură: Iona 3,1-5.10
Psalmul responsorial: Psalmul 24
A doua lectură: 1Corinteni 7.29-31
Lectura evanghelică: Marcu 1,14-20

Lecturile din această duminică, din profetul Iona şi din Evanghelia lui Marcu, se concentrează în mod special pe tema pocăinţei. Să începem reflecţia noastră analizând puţin contextul lui Iona.

Iona şi asirienii

Iona a fost un profet care a trăit în perioada Regatului divizat. Era perioada în care un rege davidic domnea peste cele două triburi din sud, Regatul lui Iuda, şi diverşi alţi regi domneau peste cele zece triburi din nord, Regatul lui Israel. Iona era din Regatul de Nord şi a profeţit în timpul domniei regelui Ieroboam al II-lea (cf. 2Regi 14,25). Ni se spune că regele Ieroboam al II-lea "a făcut fapte netrebnice în ochii Domnului" (2Regi 14,24). El vine după un lung şir de regi din Regatul de Nord care "au săvârşit fapte neplăcute înaintea ochilor Domnului", începând cu Ieroboam I, primul rege din nord (cf. 1Regi 15,24.26; 16,25.30; 2Regi 3,2; 13,2.11; 14,24; 15,9.18.24.28; 17,2).

Şi alţi profeţi au rostit cuvântul Domnului înaintea celor din Nord, precum Ilie, Elisei, Amos şi Osea. Fiecare dintre ei a vorbit despre păcatul lui Israel, care era în principal idolatria. Apoi, fiecare dintre ei a vorbit despre viitoarea pedeapsă care va cădea asupra celor din nord dacă nu se vor pocăi. Cu toate acestea, ei nu se pocăiau niciodată şi astfel sufereau consecinţele. Aici vine Iona. În cartea profetului Iona, el nu le profeţeşte celor din nord, ci Dumnezeu îl trimite în Ninive, capitala Asiriei. Asiria era puterea conducătoare care domina atunci lumea, cam aşa cum fusese Egiptul şi cum urmau să fie Babilonul, Persia, Grecia şi Roma.

Asiria era de asemenea o naţiune imorală şi cetăţenii ei meritau pedeapsa pentru păcate dacă nu se pocăiau. Iona merge în cele din urmă acolo şi rosteşte o profeţie de doar o propoziţie: "Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus!" (3,4b). Care a fost răspunsul lor? "Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi toţi, de la cel mai mare până la cel mai mic, au îmbrăcat haine de doliu" (3,5). Acesta este în puternic contrast cu răspunsul Poporului lui Dumnezeu din Regatul de Nord al Israelului, dar aruncă o lumină asupra motivului pentru care Iona nu dorise să meargă la Ninive.

Fiind profet, cunoştea planul lui Dumnezeu. Iona ştia că poporul lui nu se va pocăi, şi probabil presimţea că asirieni o vor face. El ştia că mai apoi Dumnezeu se va folosi de asirieni pentru a aduce pedeapsa asupra Regatului de Nord. Şi fiind un israelian patriotic, el nu dorea să se întâmple acest lucru. Poate că nu avea nimic împotrivă la a merge la Ninive, dar tocmai în ziua a patruzecia, pentru a vedea distrugerea oraşului. Cu toate acestea, ninivitenii, spre deosebire de israelienii din nord, au crezut şi s-au pocăit. Ca urmare, Dumnezeu a folosit Asiria pentru a abate judecata asupra celor din nord în 722 î.C. Să vedem cum se leagă toate acestea cu lectura evanghelică de duminică.

Isus, un Iona mai mare

După ce Isus a fost botezat de Ioan în Iordan, el merge în pustiu timp de patruzeci de zile şi este ispitit de diavol. Isus iese din pustiu şi îşi începe slujirea publică cu cuvintele: "Timpul s-a împlinit; împărăţia lui Dumnezeu este aproape: convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!" (Marcu 1,15). Aici vedem o temă comună cu lectura din Vechiul Testament din cartea lui Iona, şi anume pocăinţa şi credinţa.

Aşadar, aşa cum Iona a predicat pocăinţa, şi Isus a făcut-o. Aşa cum Iona a predicat viitoarea distrugere a oraşului Ninive dacă nu există pocăinţă, şi Isus a predicat viitoarea distrugere a Ierusalimului şi a Templului dacă nu va fi pocăinţă. Isus a spus: "Vezi aceste construcţii măreţe? Nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată" (Marcu 13,2). Isus a arătat clar că "nu va trece această generaţie până nu se vor împlini toate acestea" (Matei 24,34). O generaţie înseamnă patruzeci de ani. Astfel, Iona a profeţit distrugerea în patruzeci de zile şi Isus a profeţit distrugerea în patruzeci de ani. Şi în anul 70 dC, Templul a fost distrus.

Isus a avertizat "această generaţie rea şi adulteră" cu privire la ceea ce urma să se întâmple (Matei 12,39). Ei au venit căutând un semn, dar Isus le-a spus: "nu se va da alt semn decât semnul lui Iona profetul" (Matei 12,39). Care semn era semnul lui Iona? "Iona a fost trei zile şi trei nopţi în burta peştelui" (Matei 12,40). Desigur, după aceasta a mers Iona la Ninive. Isus a continuat: "tot aşa Fiul Omului va fi trei zile şi trei nopţi în sânul pământului" (Matei 12,40).

Aceasta aruncă o anumită lumină asupra motivului pentru care s-au pocăit ninivitenii. Nu doar cuvintele lui Iona au provocat pocăinţa şi credinţa, ci şi faptul că Iona a trăit un fel de moarte şi înviere. Ninivitenii au văzut acest semn, au auzit cuvintele lui Iona şi astfel au crezut şi s-au pocăit. Cu toate acestea, Isus spune că generaţia lui nu va crede şi nu se va pocăi chiar dacă va primi un astfel de semn: moartea şi învierea Lui. El spune: "şi iată aici unul mai mare decât Iona" (Matei 12,41b).

Isus este un nou şi mai mare Iona. Acest lucru este arătat în Scriptură în alte moduri care ar putea fi de interes. Este vorba de anumite paralele între ceea ce s-a întâmplat cu Iona şi cu Isus atunci când a liniştit marea, în pasajul de la Matei 8,23-27. În ambele evenimente: 1. Oamenii pornesc pe mare într-o barcă. 2. Sunt prinşi de furtună. 3. Cineva doarme. 4. Marinarii sunt înspăimântaţi. 5. Ei apelează la Domnul. 6. Iona, şi mai apoi Isus, este esenţial în a aduce calmul mării. 7. Marinarii se minunează de ceea ce s-a întâmplat.

Diferenţa pe care o vedem între aceste două evenimente este aceea că nu Iona a calmat marea, ci Dumnezeu. Apoi îl avem pe Isus, Domnul, fiind cel care calmează marea. Avem aici două miracole asupra naturii. Este interesant faptul că Vechiul Testament îi atribuie doar lui Dumnezeu puterea asupra mării. "Tu [Doamne] stăpâneşti puterea mării şi mişcarea valurilor ei tu o potoleşti" (Psalmul 89,9). "Mai mult decât glasul apelor clocotitoare, mai mult decât zbuciumul neasemuit al mării, minunat este, întru cele înalte, Domnul!" (93,4). "Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit; şi a poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile mării" (Psalmul 107,29). Cu aceasta ajungem să înţelegem că Isus este cu adevărat Dumnezeu.

Simon, Andrei, Iacob şi Ioan

Cum ar putea această temă a penitenţei să se aplice lui Isus care trece pe malul Mării Galileii, chemându-i pe Simon, Andrei, Iacob şi Ioan să îl urmeze, eveniment care formează de asemenea o parte a lecturii evanghelice din această duminică? Ceea ce putem presupune este că aceşti bărbaţi s-au pocăit. Este foarte clar în cazul lui Andrei. Ştim că el era un discipol al lui Ioan Botezătorul, iar un astfel de discipol trebuia să fi trecut prin botezul pocăinţei (cf. Ioan 1,40).

Am putea de asemenea considera plauzibil, din contextul de la Ioan 1,29-42, faptul că Simon, fratele lui Andrei, a fost şi el un discipol al lui Ioan Botezătorul. Unii speculează că şi Ioan Evanghelistul ar fi putut fi unul dintre cei doi discipoli menţionaţi în acest pasaj, şi astfel iniţial un discipol al lui Ioan Botezătorul. În orice caz, promptitudinea răspunsului lor indică faptul că erau gata din punct de vedere spiritual să răspundă Domnului când i-a chemat ca să îl urmeze. Şi noi, dacă dorim să fim gata să răspundem Domnului când ne cheamă, trebuie să trecem printr-o metanoia (pocăinţă), adică printr-o convertire totală a inimilor şi vieţilor noastre la Domnul.

* * *

DUMINICA a 3-a de peste an
Convertirea sf. Paul, ap.

LECTURA I
Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea.

Citire din cartea profetului Iona 3,1-5.10
¹ Domnul i-a vorbit lui Iona astfel: ² "Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare şi vesteşte acolo ce-ţi voi spune eu". ³ Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după porunca Domnului. Ninive însă era o cetate foarte mare: îţi trebuiau trei zile ca să o străbaţi. ⁴ Iona a intrat în cetate, înaintând cale de o zi şi strigând: "Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus!" ⁵ Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi toţi, de la cel mai mare până la cel mai mic, au îmbrăcat haine de doliu. ¹⁰ Văzând deci faptele lor de pocăinţă, că au părăsit calea lor cea rea, Dumnezeu a renunţat la pedeapsa cu care îi ameninţase.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 24,4-5ab.6-7bc.8-9 (R.: 4b)
R.: Arată-ne, Doamne, căile tale.
⁴ Arată-mi, Doamne, căile tale,
condu-mă pe cărările tale.
^5ab Povăţuieşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.

⁶ Aminteşte-ţi, Doamne, de bunătatea şi îndurarea ta,
pentru că ele sunt veşnice.
^7bc Adu-ţi aminte de mine în îndurarea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne! R.

⁸ Domnul este bun şi drept,
el arată păcătoşilor calea.
⁹ El conduce pe cei umili în dreptate
şi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.

LECTURA A II-A
Lumea, aşa cum o vedem, este trecătoare.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 7,29-31
Fraţilor, ²⁹ trebuie să vă spun: timpul este scurt. Pe viitor, cei ce au soţii să trăiască în aşa fel ca şi cum nu le-ar avea; ³⁰ cei ce plâng ca şi cum n-ar plânge, cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar bucura, cei ce cumpără ca şi cum n-ar stăpâni, ³¹ cei ce se folosesc de această lume ca şi cum nu a s-ar folosi de ea, căci lumea, aşa cum o vedem noi, este trecătoare.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Mc 1,15
(Aleluia) Împărăţia lui Dumnezeu este aproape, spune Domnul;
întoarceţi-vă la Dumnezeu şi credeţi în evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,14-20
¹⁴ După ce l-au arestat pe Ioan Botezătorul, Isus a plecat în Galileea, predicând evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. ¹⁵ El spunea: "Timpul s-a împlinit; împărăţia lui Dumnezeu este aproape: convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!" ¹⁶ Trecând pe malul Lacului Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mreaja în mare, căci erau pescari. ¹⁷ Isus le-a zis: "Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni". ¹⁸ Lăsându-şi îndată mrejele, ei l-au urmat. ¹⁹ Mergând ceva mai departe, a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui Iacob. Ei erau în barcă şi îşi pregăteau mrejele. ²⁰ Isus i-a chemat imediat, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor Zebedeu în barcă, împreună cu zilierii lui, şi au plecat după Isus.

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com