SFÂNTA SCRIPTURĂ

Epifania (Anul B)

Prima lectură: Isaia 60,1-6
Psalmul responsorial: Psalmul 71
A doua lectură: Efeseni 3,2-3a.5-6
Lectura evanghelică: Matei 2,1-12

În această duminică sărbătorim Epifania. Lectura evanghelică ne prezintă cunoscutul pasaj de la Matei despre vizita Magilor şi despre darurile lor pentru Isus. Deoarece povestea Magilor este atât de cunoscută, am fi tentaţi să nu ne concentrăm asupra semnificaţiei acestei întâlniri şi asupra detaliilor oferite în relatarea lui Matei. Există în mod particular trei sublinieri în acest pasaj: Isus ca fiul lui David, deci noul rege; includerea Neamurilor la mântuire; şi umanitatea şi divinitatea lui Cristos.

Isus, fiul lui David

Mai întâi, în contextul mai larg al lecturii de la Matei, observăm un accent special pus pe faptul că Isus este "fiul lui David" (Matei 1,1). Este un lucru important, deoarece Dumnezeu i-a promis lui David că cineva va domni pe tronul său pentru totdeauna (cf. 2Samuel 7,16). Dar timp de aproape cinci sute de ani nimeni nu a domnit ca rege. În primele două capitole Matei caută să ne arate că Isus este împlinirea legământului făcut cu David, că El este fiul lui David, adică noul şi veşnicul rege davidic.

Să vedem sublinierile lui Matei: 1) Evanghelia începe cu "cartea genealogiei lui Isus Cristos, fiul lui David" (1,1), şi doar două persoane din genealogie au titluri: "David, regele" şi "Isus, cel numit Cristos" (1,6.16). 2) Există un accent special pus pe numărul 14. Numele lui David este al 14-lea în listă, iar genealogia este împărţită în trei segmente de câte 14 generaţii. În limba ebraică nu există numere, astfel că fiecărei litere din alfabet îi este dată o valoare numerică. Nu este o coincidenţă faptul că numele lui David în ebraică are valoarea numerică 14. 3) Ni se spune că Iosif este un "fiu al lui David" (1,20).

4) Suntem informaţi că Isus s-a născut în Betleem, care nu este altul decât locul de naştere al lui David (cf. 1Samuel 17,12). 5) Matei subliniază împlinirea la ceea ce spune Miheia la 5,2: "Şi tu, Betleeme [...] din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel" (Matei 2,6). 6) Magii întreabă unde se află regele nou-născut (cf. 2,2). Magii îi dau lui Isus un dar întreit, care este un semn al regalităţii şi un dar potrivit pentru un rege (2,11).

Includerea Neamurilor

A doua subliniere pe care o găsim în pasajul evanghelic din această duminică este împlinirea planului lui Dumnezeu pentru mântuirea Neamurilor. Din acest punct de vedere, apariţia Magilor este foarte semnificativă. Un lucru care trebuie spus explicit este că Dumnezeu a dorit dintotdeauna să fie Tatăl tuturor neamurilor. Doar ca urmare a păcatului a început să existe o favorizare specială pentru un anumit popor. Începând cu Adam, primul fiu uman al lui Dumnezeu, Dumnezeu a dorit să aibă o relaţie specială cu toţi oamenii.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul lui Avram/Avraam. Planul lui Dumnezeu este ca toate neamurile să vină în familia legământului Său. 1) Dumnezeu i-a spus lui Avram "binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului" (Geneză 12,3). Dumnezeu doreşte ca toate neamurile să fie binecuvântate. 2) Dumnezeu schimbă numele lui Avram, care înseamnă tată măreţ, în Avraam, "căci am să te fac tată a mulţime de popoare. Am să te înmulţesc foarte, foarte tare, şi am să ridic din tine popoare" (Geneză 17,5-6). 3) Apoi promisiunea unei binecuvântări asupra întregii lumi, din Geneză 12, este dusă mai sus, într-un legământ jurat de Dumnezeu. "Juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul [...] te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului [...] şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului" (Geneză 22,16-18).

Urmează apoi profeţii. Prin profeţi vine promisiunea de a strânge neamurile în familia legământului lui Dumnezeu. Aici se aşează prima lectură din Isaia, din această duminică. Isaia ne spune că splendoarea Ierusalimului va fi dată de faptul că "popoarele se vor îndrepta spre lumina ta [...] Vor veni toţi cei din Saba, aducând aur şi tămâie şi cântând laudă Domnului" (60,3.6). Desigur, vedem împlinirea acestui început în vizita Magilor. Unii dintre primii vizitatori şi adoratori ai lui Cristos provin tocmai dintre neamuri. Ni se spune că sunt din răsărit. Cel mai probabil erau din Persia. Faptul că vin din răsărit este semnificativ. De regulă, în Vechiul Testament, răsăritul este asociat cu a fi departe de prezenţa Domnului. De exemplu, după ce Adam şi Eva au păcătuit, Dumnezeu, " izgonind pe Adam, l-a aşezat la răsăritul grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii" (Geneză 3,24). Ni se spune apoi, după ce Cain l-a ucis pe Abel, că "s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden" (Geneză 4,16). De aceea, Neamurile care sunt departe de Dumnezeu sunt aduse în prezenţa Domnului prin călăuzirea stelei.

Semnificaţia stelei nu poate fi de asemenea subestimată. Ea ajută la explicarea reacţiei criminale a lui Irod, când a decretat uciderea tuturor copiilor mai mici de doi ani de sex masculin din regiunea Betleemului (cf. 2,16-18). Mergând înapoi până la Cartea Numerilor, îl găsim pe regele Balac al Moabului, poruncind profetului Balaam să blesteme poporul lui Dumnezeu înainte să intre în Ţara Promisă. De trei ori Balaam merge să îi blesteme, dar nu poate rosti decât o binecuvântare. Merge a patra oară şi profeţeşte despre ce se va întâmpla mai târziu. El spune "îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacob; un toiag se ridică din Israel" (Numeri 24,17). Un rege se va ridica deci să conducă.

Am putea să ne întrebăm: de ce a reacţionat atât de negativ Irod? În primul rând Irod nu era un israelit. Era un edomit numit de senatul roman în anul 40 îC ca să fie rege peste iudei. Şi dacă ascultăm mai departe profeţia lui Balaam, ne dăm seama de ce a reacţionat el astfel. Balaam continuă spunând că cel cu toiag "va lovi pe căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi. Lua-va de moştenire pe Edom" (Numeri 24,17-18). Irod nu dorea în mod clar să fie dezmoştenit.

Divinitatea şi umanitatea lui Cristos

A treia subliniere pe care o găsim în lectura evanghelică din această duminică priveşte divinitatea şi umanitatea lui Isus. Vedem subliniată divinitatea lui Isus în faptul că Magi au venit "să i se închine" (cf. Matei 2,2). Apoi, când l-au întâlnit pe Domnul, "căzând la pământ, l-au adorat" (Matei 2,11). Acest lucru împlineşte de asemenea psalmul responsorial din această duminică, ce spune: "şi se vor închina lui toţi împăraţii pământului, toate neamurile vor sluji lui" (Psalmul 72,11). Un alt lucru care subliniază divinitatea lui Isus este darul tămâii. Aşa după cum facem şi noi, catolicii, tămâia se foloseşte în cultul adus lui Dumnezeu. Ea simbolizează rugăciunile noastre care se ridică la Domnul ca o mireasmă bine plăcută.

Există însă şi o subliniere a umanităţii lui Isus. Magii au venit de departe pentru a i se închina lui Dumnezeu. Dar însuşi faptul că au venit de departe pentru a face aceasta demonstrează că erau în căutarea unui rege uman, a "regelui iudeilor" (2,2). Darul mirului subliniază şi el această umanitate. Mirul era folosit ca ulei pentru îngropare. Astfel, aceşti străini veneau să se închine unui rege divin/uman, despre care se aşteptau că va muri.

Nu întâmplător avea să spună Sf. Paul într-o zi celor din Efes: "De aceea, amintiţi-vă că voi odinioară eraţi păgâni după trup, [...]eraţi în timpul acela fără Cristos, lipsiţi de cetăţenia lui Israel, străini de alianţele promisiunii, fără să aveţi speranţă şi fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Cristos" (Efeseni 2,11-13). Prin moartea jertfelnică a lui Cristos au fost aduse Neamurile în familia legământului lui Dumnezeu.

* * *

EPIFANIA DOMNULUI
Ss. Gaspar, Melchior şi Baltazar, magi

LECTURA I
Slava Domnului răsare deasupra ta.

Citire din cartea profetului Isaia 60,1-6
¹ Scoală-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare deasupra ta. ² Iată, întunericul acoperă pământul şi bezna învăluie popoarele, dar peste tine răsare Domnul şi slava lui străluceşte deasupra ta. ³ Popoarele se vor îndrepta spre lumina ta şi împăraţii spre strălucirea aurorii tale. ⁴ Ridică-ţi ochii şi priveşte împrejur; toţi se adună şi vin spre tine; fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt purtate pe braţe. ⁵ Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie, inima îţi va bate puternic şi îţi va creşte, căci se vor scurge către tine comorile de dincolo de mări, o dată cu bogăţiile popoarelor. ⁶ Te va acoperi o mulţime de cămile, de dromaderi din Madian şi Efa. Vor veni toţi cei din Saba, aducând aur şi tămâie şi cântând laudă Domnului.

Cuvântul Domnului

⁷ În zilele lui va înflori dreptatea,
şi belşug de pace veşnică.
⁸ El va domni de la o mare la alta,
de la Râu până la marginile pământului. R.

¹⁰ Regii din Tars şi ai insulelor vor oferi daruri,
regii arabi şi din Saba vor aduce prinosuri.
¹¹ Toţi împăraţii se vor închina înaintea lui,
toate popoarele îi vor sluji. R.

¹² Domnul va ajuta pe săracul care strigă
şi pe nenorocitul care cere ajutor.
¹³ Va avea milă de cel slab şi lipsit
şi va uşura viaţa săracilor. R.

LECTURA A II-A
Acum s-a descoperit că păgânii sunt moştenitori ai făgăduinţei împreună cu noi.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 3,2-3a.5-6
Fraţilor, ² cred că voi ştiţi în ce constă harul pe care Dumnezeu mi l-a dăruit pentru voi: ³ el mi-a descoperit taina lui Cristos. ⁵ Această taină el n-a făcut-o cunoscută oamenilor din generaţiile trecute, aşa cum a descoperit-o acum sfinţilor săi apostoli şi profeţi prin Duhul; ⁶ taina stă în aceea că prin evanghelie păgânii sunt împreună moştenitori cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi sunt părtaşi cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Cristos Isus.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE Mt 2,2
(Aleluia) Am văzut steaua lui la răsărit
şi am venit să ne închinăm Domnului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Am venit de la răsărit ca să ne închinăm Regelui.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 2,1-12
¹ După ce s-a născut Isus la Betleem, în Iudeea, în timpul regelui Irod, iată au sosit la Ierusalim nişte magi veniţi din Răsărit. ² Şi au întrebat: "Unde este regele de curând născut al iudeilor? Fiindcă am văzut steaua lui răsărind şi am venit să ne închinăm lui". ³ Auzind acest lucru, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. ⁴ A adunat pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului şi i-a întrebat unde trebuia să se nască Cristos. ⁵ Aceştia i-au răspuns: "La Betleem, în Iudeea, căci iată ce a fost scris prin profetul: ⁶ «Şi tu, Betleeme, pământ al lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între locurile de seamă ale lui Iuda, căci din tine va ieşi un conducător, care va păstori poporul meu Israel»". ⁷ Atunci Irod i-a chemat în ascuns pe magi, pentru a afla de la ei timpul precis în care li se arătase steaua. ⁸ Apoi i-a trimis la Betleem, zicându-le: "Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre prunc, şi când îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să merg şi eu să mă închin lui. ⁹ După ce l-au ascultat pe rege, ei au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră răsărind mergea înaintea lor, ea a mers până ce s-a oprit deasupra locului unde era pruncul. ¹⁰ Ei, cum au văzut steaua, au fost cuprinşi de mare bucurie. ¹¹ Atunci, intrând în casă, l-au văzut pe copil cu Maria, Mama sa, şi, căzând în genunchi, s-au plecat cu faţa la pământ înaintea lui. Apoi, deschizându-şi comorile, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. ¹² În cele din urmă, înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai meargă la Irod, pe alt drum, s-au întors în ţara lor.

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com