SFÂNTA SCRIPTURĂ

Sfânta Familie (Anul B)

Prima lectură: Geneza 15,1-6;21.1-3
Psalmul responsorial: Psalmul 104
A doua lectură: Evrei 11,8.11-12.17-19
Lectura evanghelică: Luca 2,22-40

Dacă vă număraţi printre persoanele care se roagă Rozariul, veţi recunoaşte imediat lectura evanghelică din această duminică, luată din Luca, în sărbătoarea Sfintei Familii. Este al patrulea mister de bucurie: prezentarea lui Isus în templu. Cu Evanghelia lui Luca vom începe reflecţia noastră.

Samuel şi Isus

Unul dintre primele lucruri pe care aş dori să le precizez sunt câteva paralele uimitoare între relatarea naşterii şi primii ani ai lui Samuel, respectiv ai lui Isus. 1) Ana este stearpă; Maria este fecioară (1Samuel 1,5; Luca 1,27). 2) Există profunde similarităţi între imnul de laudă cântat de Ana după conceperea şi naşterea lui Samuel şi Magnificatul Mariei (1Samuel 2,1-10; Luca 1,4-55). 3) Ana şi Maria au dat numele copilului (1Samuel 1,20; Luca 1,31). 4) După ce l-a născut, Ana l-a dus pe Samuel la sanctuar şi s-a întâlnit cu un preot bătrân pe nume Eli (1Samuel 1,20.24-28). După ce l-a născut, Maria l-a dus pe Isus la templu şi s-a întâlnit cu bătrânul Simeon, care i-a binecuvântat (Luca 2,22-35).

5) Aflată la templu, Maria întâlneşte o femeie pe nume Ana (Luca 2,36-38). Şi la 1Samuel 2,22 se vorbeşte despre o femeie care, la fel ca Ana, "slujea la intrarea în cortul întâlnirii". 6) În ambele cazuri se menţionează apoi întoarcerea acasă (1Samuel 2,20; Luca 2,39). 7) Ni se spune că Samuel "a crescut înaintea Domnului" şi că "creştea mereu cu vârsta şi era iubit şi de Dumnezeu şi de oameni" (1Samuel 2,21.26); Isus "creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui" şi "sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni" (Luca 2,40.52). 8) Se pomeneşte despre mersul "în fiecare an" pentru a aduce jertfă (1Samuel 1,3.2,19; Luca 2,41).

Isus este prezentat ca noul şi marele Samuel. Principala idee a acestor paralele este să arate că Isus, asemenea lui Samuel, este dedicat în întregime Domnului. Dorinţa Anei era ca Samuel "să fie înfăţişat înaintea Domnului şi să rămână acolo pe totdeauna" (1Samuel 1,22). Dar mai presus de toate este faptul că Isus e Domnul a cărui prezenţă se află între noi, pentru ca noi să putem să rămânem cu El pentru totdeauna.

Bătrânul Simeon

Acum să vorbim despre interacţiunea dintre Sfânta Familie şi Simeon. Ni se spune că Simeon era "drept şi cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui" (Luca 2,25). Bătrânul Simeon era drept (căutând să facă voia Domnului) şi cu frica lui Dumnezeu. Aceasta exprimă modul în care el păzea legea Domnului, cu fidelitate, cu toată inima sa. Simeon aştepta mângâierea lui Israel. Aştepta împlinirea profeţiilor lui Isaia, care spunea de exemplu: "Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu... Iarba se usucă şi floarea se veştejeşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac" (Isaia 40,1.8).

Duhul Sfânt i-a revelat lui Simeon că nu va muri până când nu îl va vedea pe Mesia, pe Cristos, cel uns. Atunci, luându-l pe Isus în braţe, a spus aceste frumoase cuvinte: "Acum eliberează pe robul tău în pace, Stăpâne, după cuvântul tău; căci ochii mei au văzut mântuirea ta" (Luca 2,30). Câţi dintre noi ne-am gândi vreodată să spunem că am văzut mântuirea? Simeon ne învaţă aici ceva. Şi noi, în special ca şi creştini, vedem mântuirea la fiecare Liturghie. Asemenea lui Simeon şi noi primim în mâini mântuirea, adică pe Isus. Să ţinem minte că numele lui Isus înseamnă mântuirea lui Yahve. Ţinând cont de aceasta şi noi trebuie să putem să ne rugăm: "acum eliberează pe robul tău în pace".

Simeon foloseşte cuvinte care se inspiră mult din mesajul lui Isaia, mesaj despre speranţa de mântuire a Israelului şi a Neamurilor. Ne aminteşte de cuvintele lui Isaia: "Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea. [...] Eu, Domnul, Te-am chemat întru dreptatea Mea şi Te-am luat de mână şi Te-am ocrotit şi Te-am dat ca legământ al poporului Meu, spre luminarea neamurilor; ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei robiţi şi din adâncul închisorii pe cei ce locuiesc întru întuneric" (Isaia 42,1.6-7). Simeon se gândea probabil şi la această profeţie: "Apropia-voi mântuirea Mea, căci ea nu este departe şi izbăvirea Mea nu va zăbovi. Atunci voi pune mântuirea Mea în Sion şi slava Mea pentru Israel" (Isaia 46,13). Isus este acela care va prelua vocaţia lui Israel; de aceea El este mântuirea pentru Israel şi lumina mântuirii pentru Neamuri.

Sirah

În întreaga lectură evanghelică din Luca ne întâlnim cu persoane care sunt drepte, care au păzit legea, care fac voia Domnului. Aceasta ne conduce spre lectura din Vechiul Testament, din Sirah. Pasajul din Sirah este o mai lungă reflecţie asupra celei de-a patra porunci a Domnului: "cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta" (Ieşire 20,12). Sirah (numit şi Ecleziasticul) se încadrează în ceea ce este considerată a fi literatura sapienţială a Vechiului Testament. Biblia Navarre ne spune: "S-ar putea spune că ideea centrală a cărţii este dată la 15,1: 'cel care ţine legea va dobândi înţelepciune', şi că a fost scrisă pentru cei care doresc 'să dobândească cunoaşterea, să fie pregătiţi să trăiască după lege'" (Cărţile Sapienţiale, p. 383).

Cartea lui Sirah a fost scrisă în contextul unei lumi influenţate foarte mult de cultura greacă, de către Isus Ben Sirah (Isus, fiul lui Sirah). Cartea a fost tradusă din ebraică în greacă de către nepotul său, al cărui nume nu este indicat în carte. A făcut acest lucru în timpul domniei lui Ptolemeu al III-lea Euergetes, din dinastia ptolemaică a Greciei, cândva prin anii 200 î.C. În carte există o chemare la fidelitate faţă de Dumnezeu prin tradiţiile şi legea Israelului, într-un context cultural în care evreul putea fi tentat să cedeze în faţa aspectelor negative ale culturii greceşti. Este folosită în lecturile din această duminică, în care sărbătorim Sfânta Familie, pentru a face legătura evidentă dintre împlinirea poruncilor de către Iosif şi Maria, respectiv de către Simeon şi Ana.

Ştim că Isus va respecta porunca a IV-a toate zilele vieţii lui. Ajunge să cităm că "le era supus (părinţilor)" (Luca 2,51). Dar în lectura noastră ni se spune că Simeon şi Ana îi cinstesc pe tatăl şi pe mama lui Cristos. De asemenea ştim că în a patra poruncă Dumnezeu face o promisiune către cei care o vor respecta: "ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie" (Ieşire 20,12). În Ieşire acest pământ este desigur la Ţara Promisă a Canaanului, dar această Ţară Promisă era doar pentru a indica spre mai marea Ţară Promisă, gloria cerească. Putem vedea de ce Simeon se ruga: "Acum eliberează pe robul tău în pace, Stăpâne..." (Luca 2,29).

Date fiind toate acestea, şi noi suntem învăţaţi să îi cinstim pe Iosif şi pe Maria, deoarece ei sunt tatăl şi mama Domnului, dar şi pentru că sunt, în mod mistic, tatăl şi mama tuturor creştinilor. Dacă nu îi cinstim pe Iosif şi pe Maria vom încălca porunca a IV-a şi nu ni se va permite să intrăm în noua şi mai marea Ţară Promisă. Acelaşi lucru se aplică desigur şi în cazul mamelor şi taţilor noştri pământeşti. "Cel care cinsteşte pe tată se va curăţi de păcat. Şi ca acel care strânge comori, aşa este cel care cinsteşte pe mama sa" (Sirah 3,3-4).

* * *

SF. FAMILIE: Isus, Maria şi Iosif
Ss. Prunci Nevinovaţi, m.

LECTURA I
Abraham a crezut ce i-a spus Domnul şi pentru aceasta Domnul l-a socotit drept şi a încheiat un legământ cu Abraham.

Citire din cartea Genezei 15,1-6; 21,1-3
¹ Cuvântul Domnului i-a fost adresat lui Abraham într-o viziune: "Nu te teme, Abrahame! Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare!" ² Abraham i-a răspuns: "Doamne Dumnezeul meu, ce-mi vei da, căci mă sting fără copii şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc". ³ Şi Abraham a continuat: "Tu nu mi-ai dat urmaş, de aceea moştenitorul va fi un rob din casa mea". ⁴ Atunci i-a fost adresat lui Abraham acest cuvânt al Domnului: "Nu el va fi moştenitorul tău!" ⁵ Apoi l-a condus afară şi i-a zis: "Priveşte cerul şi numără stelele, dacă poţi". Şi a continuat: "Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi". ⁶ Abraham a crezut ce i-a spus Domnul şi pentru aceasta Domnul l-a socotit drept. ^21,1 Domnul a cercetat-o pe Sara, precum spuse-se şi a făcut Domnul pentru Sara aşa cum făgăduise. ² Şi a zămislit Sara şi i-a născut lui Abraham un fiu la bătrâneţea lui, la timpul când îi făgăduise Dumnezeu. ³ Şi Abraham a pus fiului său, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 104,1-2.3-4.6-7.8-9 (R.: 3b)
R.: Domnul Dumnezeul nostru este fidel faţă de legământul său.

¹ Preamăriţi-l pe Domnul şi chemaţi numele lui
vestiţi printre popoare lucrările lui!
² Cântaţi-i cu glasul şi din strune,
cugetaţi la toate faptele sale minunate! R.

³ Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt,
să se bucure inima celor care-l caută pe Domnul!
⁴ Căutaţi faţa Domnului şi tăria lui,
căutaţi faţa lui fără încetare! R.

⁶ Voi, seminţia lui Abraham, slujitorii lui,
fiii lui Iacob, aleşii lui!
⁷ El este Domnul Dumnezeul nostru,
judecăţile lui sunt pe tot pământul. R.

⁸ El îşi aminteşte în veac de legământul său,
de cuvântul pe care l-a rostit pentru o mie de generaţii,
⁹ de promisiunea făcută lui Abraham
şi de jurământul pe care i l-a făcut lui Isaac. R.

LECTURA A II-A
Credinţa lui Abraham, a Sarei şi a lui Isaac.

Citire din Scrisoarea către evrei 11,8.11-12.17-19
⁸ Datorită credinţei, a ascultat Abraham de chemarea lui Dumnezeu şi a plecat către o ţară care urma să-i fie dată ca moştenire; a plecat fără să ştie unde merge. ¹¹ Datorită credinţei chiar şi Sara, deşi era trecută de vârstă, a primit puterea de a deveni mamă, pentru că ea se gândise că Dumnezeu va fi credincios promisiunii făcute. ¹² Iată pentru ce, dintr-un singur om - şi acela aproape de moarte - au putut să se nască aşa de mulţi oameni, câte stele sunt pe cer şi câte fire de nisip pe malul mării, încât nimeni nu-i poate număra. ¹⁷ Când a fost pus la încercare, datorită credinţei, Abraham l-a oferit pe Isaac ca jertfă. El oferea pe fiul său unic, ¹⁸ după ce primise promisiunile şi auzise acest cuvânt: "Din Isaac ţi se vor naşte urmaşi, care-ţi vor purta numele". ¹⁹ El se gândea că Dumnezeu poate să ajungă până acolo, încât să învie morţii. Iată pentru ce i-a fost redat fiul, şi acesta era un fapt profetic.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE Col 3,15a.16a.
(Aleluia) Pacea lui Cristos să domnească în inimile voastre.
Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi în toată bogăţia sa. (Aleluia)

EVANGHELIA
Copilul creştea plin de înţelepciune.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40
²² Când a sosit ziua fixată de Legea lui Moise pentru curăţire, Iosif şi Maria l-au dus pe Isus la Ierusalim, ca să-l pună înaintea Domnului, ²³ precum este scris în Legea Domnului că orice întâi născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului, ²⁴ şi să aducă jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, precum este poruncit în Legea Domnului. ²⁵ Era în acel timp în Ierusalim un om numit Simeon. Omul acesta era drept şi cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. ²⁶ Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte de a-l vedea pe Cristos Domnul. ²⁷ Din îndemnul Duhului, Simeon a venit la templu când părinţii au adus înăuntru pe pruncul Isus, pentru a împlini ceea ce poruncea Legea cu privire la el. ²⁸ Simeon l-a luat în braţe, l-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: ²⁹ "Acum eliberează pe robul tău în pace, Stăpâne, după cuvântul tău; ³⁰ căci ochii mei au văzut mântuirea ta, ³¹ pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, ³² lumină pentru luminarea neamurilor şi slava poporului tău Israel". ³³ Tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre el. ³⁴ Simeon i-a binecuvântat şi a zis către Maria, mama lui Isus: "Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire, ³⁴ şi prin sufletul tău va trece o sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi". ³⁶ Mai era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea trăise cu bărbatul ei şapte ani după căsătorie şi ajunsese acum la adânci bătrâneţi. ³⁷ Fiind văduvă în vârstă de optzeci şi patru de ani, ea nu se îndepărta de templu, slujind zi şi noapte în post şi rugăciune. ³⁸ Venind şi ea în ceasul acela, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre prunc celor care aşteptau mântuirea în Ierusalim. ³⁹ După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. ⁴⁰ Iar copilul creştea şi se întărea, înainta în înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com