SFÂNTA SCRIPTURĂ

A treizecia duminică de peste an (Anul B)

Prima lectură: Ieremia 31,7-9
Psalmul responsorial: Psalmul 125
A doua lectură: Evrei 5,1-6
Lectura evanghelică: Marcu 10,46-52

Introducere

În anul 930 îC, domnia regelui Solomon peste cele 12 triburi ale lui Israel s-a încheiat dezonorant, deoarece inima sa s-a întors către zeii celor 700 de soţii ale sale (cf. 1Regi 11,1-10). După aceasta, cele doisprezece triburi unite se vor diviza - zece triburi în nord (numit acum Regatul lui Israel), iar două la sud (numit acum Regatul lui Iuda). Regatul din nord a fost puternic idolatru încă de la început. Dumnezeu i-a avertizat să îşi schimbe căile prin profeţi precum Osea şi Amos, dar fără succes. Dumnezeu avea să răspundă răutăţii lor în 722 îC, când le-a permis asirienilor să preia regatul nordic. Asirienii i-au deportat pe mulţi dintre israeliţi în alte naţiuni, populând ţara lor cu străini.

Regatul din sud nu era cu mult mai fidel Domnului şi l-a trădat de asemenea pentru a se deda idolatriei. Prin profeţii Isaia, Ieremia, Ioel şi Miheia, Dumnezeu i-a avertizat să se întoarcă de pe acest drum al păcatului, în cele din urmă permiţând babilonienilor să cucerea Regatul lui Iuda. Babilonienii au început să îi exileze pe locuitorii din regatul sudic începând cu 605 îC, urmând lovitura de graţie cu preluarea Ierusalimului, distrugerea lui, a zidurilor, dar, mai grav, a templului. Lectura din profetul Ieremia din această duminică este un cuvânt de mângâiere şi de speranţă pentru întoarcerea din exil şi refacerea împărăţiei. "Iată, îi voi aduce din ţara cea de la miazănoapte şi-i voi aduna de la marginile pământului (Babilon). Orbul şi şchiopul, cea însărcinată şi cea care naşte vor fi împreună cu ei; se va întoarce aici mare mulţime" (31,8).

În vremea lui Isus, promisiunea părea a fi încă neîmplinită. Chiar dacă iudeii se întorseseră fizic după exilul de 70 de ani, erau încă sub dominaţie străină, mai întâi sub greci, iar apoi sub romani. De la întoarcerea din Babilon nu a existat nici un rege care să domnească în regatul lui David. Astfel, în zilele lui Isus, ei îl aşteptau pe Mesia, cel uns, noul rege. Aşa după cum dr. Mary Healy afirmă într-o carte despre Evanghelia lui Marcu, "una dintre promisiunile asociate venirii lui Mesia era deschiderea ochilor orbilor". Nu este o coincidenţă faptul că un orb este cel care îl strigă pe Isus cu apelativul "Fiul lui David". Orbul va fi vindecat de către Isus de orbirea sa fizică, dar în această orbire bărbatul vedea mai clar decât majoritatea contemporanilor săi. Chemarea lui Isus ca "Fiu al lui David" este într-adevăr o proclamare a credinţei. Orbul recunoaşte că Isus poate să îl vindece şi să îl mântuiască, iar aceasta înseamnă că Isus, Fiul lui David, este acolo pentru a restaura împărăţia şi pentru a aduce lumea înapoi din exil, din captivitate şi din sclavie.

În orbirea sa, el vedea restaurarea regatului davidic care zăcea în ruină de sute de ani, deşi Dumnezeu îi jurase lui David că fiul său va domni în acest tron pe vecie. Profetul Samuel i-a spus lui David: "Iată Domnul îţi vesteşte că-ţi va întări casa, iar când se vor împlini zilele tale şi vei răposa cu părinţii tăi, atunci voi ridica după tine pe urmaşul tău, care va răsări din coapsele tale şi voi întări stăpânirea sa. Acela va zidi casă numelui Meu şi Eu voi întări scaunul domniei lui în veci. Eu voi fi aceluia tată, iar el Îmi va fi fiu [...] Casa ta va fi neclintită, regatul tău va rămâne veşnic înaintea ta şi tronul tău va sta în veci" (2Samuel 7,11-16).

Aici avem legământul făcut cu David despre care cântă Psalmul 89,3-4: "Făcut-am legământ cu aleşii Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu: până în veac voi întări seminţia ta şi voi zidi din neam în neam scaunul tău" (Psalmul 89,3-4). Dacă citim mai departe din Ieremia, în acelaşi capitol 31 folosit pentru lectura din această duminică, vom găsi: "Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul" (v. 31). Desigur, Isus, noul şi veşnicul Rege davidic, va restaura definitiv împărăţia prin stabilirea unui nou legământ, cu sângele Său.

* * *

DUMINICA a 30-a de peste an
Ss. Crisant şi Daria, soţi m.

LECTURA I
Pe orbi şi pe şchiopi îi voi întoarce acasă, mângâindu-i.

Citire din cartea profetului Ieremia 31,7-9
⁷ Aşa vorbeşte Domnul: "Strigaţi de bucurie pentru Iacob, ridicaţi în slăvi pe cel dintâi dintre popoare. Să răsune cântările voastre de laudă, spunând: «Domnul a salvat pe poporul său, rămăşiţa lui Israel!». ⁸ Iată, eu îi aduc în ţară de la miazănoapte şi-i adun de la marginile lumii. Printre ei sunt chiar şi orbi şi şchiopi, femei care au zămislit şi altele gata să nască. O mare mulţime se va întoarce. ⁹ Plecaseră cu lacrimi, dar îi voi întoarce mângâindu-i. Îi voi conduce la ape curgătoare pe un drum drept pe care nu se vor poticni; căci eu sunt un tată pentru Israel; Efraim este fiul meu cel dintâi născut!"

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 125,1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: cf. 3)
R.: Domnul a făcut pentru noi lucruri minunate, inima ne este plină de bucurie!
¹ Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie,
ni se părea că visăm.
^2ab Atunci gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi buzele de cântări de veselie. R.

^2cd Atunci se spunea între neamuri:
"Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei".
³ Într-adevăr, mari lucruri a făcut Domnul pentru noi;
inima ne este plină de bucurie. R.

⁴ Întoarce, Doamne, robia noastră,
după cum întorci apele în ţinutul de miazăzi.
⁵ Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie. R.

⁶ Cel care merge plângând, când aruncă sămânţa,
se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii. R.

LECTURA A II-A
Deşi era Fiul lui Dumnezeu a învăţat ascultarea din ceea ce a pătimit.

Citire din Scrisoarea către Evrei 5,1-6
Fraţilor, ¹ orice mare preot este luat dintre oameni şi pus să intervină în favoarea oamenilor, în relaţiile lor cu Dumnezeu; el trebuie să ofere daruri şi jertfe pentru păcate. ² El este în stare să-i înţeleagă pe cei ignoranţi sau lipsiţi de judecată, căci şi el este cuprins de slăbiciune. ³ Din cauza acestei slăbiciuni, el trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele poporului, cât şi pentru ale sale. ⁴ Nimeni nu-şi ia singur această onoare, dar numai acela o primeşte, care este chemat de Dumnezeu, ca Aron. ⁵ Tot aşa şi cu Cristos; când a devenit mare preot, nu şi-a luat singur această demnitate, ci a primit-o de la Dumnezeu, care i-a spus: "Tu eşti fiul meu, eu astăzi te-am născut!", ⁶ şi care declară în alt loc: "Tu eşti preot în veci asemenea lui Melchisedec!"

Cuvântul Domnului

ALELUIA 2Tim 1,10b
(Aleluia) Domnul nostru Isus Cristos a distrus moartea,
iar prin evanghelia sa a dat vieţii o nouă strălucire. (Aleluia)

EVANGHELIA
Rabbuni, fă-mă să văd!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,46-52
În acel timp, ⁴⁶ pe când Isus, împreună cu ucenicii săi, ieşea din Ierihon, înconjurat de o mare mulţime, un cerşetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, şedea pe marginea drumului. ⁴⁷ Auzind că trece Isus din Nazaret, a început să strige: "Isuse, fiul lui David, fie-ţi milă de mine!" ⁴⁸ Mulţi se răsteau la el ca să tacă, dar el striga şi mai tare: "Fiul lui David, fie-ţi milă de mine!" ⁴⁹ Isus s-a oprit şi a zis: "Chemaţi-l". L-au chemat deci pe orb şi i-au spus: "Curaj! Ridică-te, te cheamă!" ⁵⁰ Orbul şi-a aruncat haina la o parte, a sărit în picioare şi a alergat la Isus. ⁵¹ Isus l-a întrebat: "Ce vrei să fac pentru tine?" Orbul i-a răspuns: "Rabbuni, fă-mă să văd!" ⁵² Isus i-a spus: "Mergi, credinţa ta te-a mântuit". Imediat omul şi-a recăpătat vederea şi l-a urmat pe Isus în drumul său.

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com