SFÂNTA SCRIPTURĂ

A douăzeci şi şaptea duminică de peste an (Anul B)

Prima lectură: Geneză 2,18-24
Psalmul responsorial: Psalmul 127
A doua lectură: Evrei 2,9-11
Lectura evanghelică: Marcu 10,2-16

Introducere

Învăţătura Bisericii Catolice despre divorţ şi recăsătorire nu este alta decât a lui Cristos însuşi. Tocmai acest lucru îl învăţăm din lectura evanghelică din această duminică. Isus, răspunzând la întrebarea fariseilor despre divorţ, face referire la "începutul creaţiei", despre care auzim de asemenea în lectura vetero-testamentară din această duminică, din Cartea Genezei. "'Moise a permis să scrie un act de despărţire şi s-o lase'. Isus le-a spus: 'Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. Însă, de la începutul creaţiei, i-a făcut bărbat şi femeie; de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup, astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă'" (Marcu 10,4-11).

După cum a spus Papa Ioan Paul al II-lea, în legătură cu acest pasaj, "această expresie semnificativă 'de la începutul creaţiei' ... îi face în mod clar pe interlocutori să reflecteze asupra modului în care a fost alcătuit omul în misterul creaţiei, tocmai ca 'bărbat şi femeie'" (Audienţa generală de miercuri, 5 septembrie 1979). Care este planul originar al lui Dumnezeu pentru căsătorie şi familie? Pentru a afla trebuie să mergem la începuturi, la creaţie, la Cartea Genezei.

"Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi" (Facere 1,27-28a). Nici un alt element al lumii materiale nu este creat după chipul lui Dumnezeu. Adam şi Eva au fost creaţi pentru a împărtăşi chiar viaţa şi iubirea lui Dumnezeu. Ştim din Noul Testament că acest Dumnezeu este o Treime de persoane. Aşadar, Dumnezeu l-a creat pe om, bărbat şi femeie, după chipul Treimii. Cele trei persoane ale Treimii, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, sunt o comuniune eternă de persoane divine. Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva ca o comuniune de persoane umane care împărtăşesc comuniunea celor trei persoane divine. Aşadar, Dumnezeu cheamă acest cuplu căsătorit la a imita viaţa Treimii.

Cum este însă viaţa intimă a Preasfintei Treimi? Acest lucru au venit să ni-l facă cunoscut a doua şi a treia persoană a Treimii. Au venit să ne descopere viaţa intimă a lui Dumnezeu: cine este Dumnezeu, şi ce face El în eternitate. Isus a venit să ne arate că viaţa trinitară este dătătoare de viaţă, şi înseamnă iubire care se dăruieşte pe sine. La 1Ioan 4,8 şi 4,16 ni se spune că "Deus caritas est" - "Dumnezeu este iubire". Treimea nu este doar iubitoare; Treimea în sine este iubire. Însăşi fiinţa şi existenţa lui Dumnezeu este iubire. Cum ştim însă ce este iubirea, pentru a înţelege cine este Dumnezeu, pe care cuplul căsătorit este chemat să îl imite? Ioan ne dă răspunsul: "Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unicul născut, ca să trăim prin el" (1Ioan 4,9). Ceea ce face Dumnezeu ne spune cine este Dumnezeu. Tatăl îl dă pe Fiul Său pentru a ne da nouă viaţă.

Din veşnicie, înainte de crearea lumii, Tatăl revarsă iubirea şi viaţa Sa asupra Fiului. Fiul, imaginea perfectă a Tatălui, îl oglindeşte în eternitate pe Tatăl, revărsând iubirea şi viaţa Sa înapoi asupra Tatălui. Această iubire reciprocă nu este altceva decât a treia persoană a Treimii. Fiul nu trebuie să fie niciodată preocupat de sine, deoarece Tatăl şi Duhul Sfânt sunt preocupaţi de El. Tatăl nu trebuie să fie niciodată preocupat de sine, deoarece Fiul şi Duhul Sfânt sunt preocupaţi de El. Duhul Sfânt nu trebuie să fie niciodată preocupat de sine, deoarece Tatăl şi Fiul sunt preocupaţi de El. Definiţia iubirii adevărate, înrădăcinate în cine este Dumnezeu, este altruismul.

Altruismul este cheia - jertfirea de sine, nu egoismul. A spune că două persoane trebuie să poată divorţa şi să se poată recăsători, să separe ceea ce Dumnezeu a unit, este ca şi când ai spune că cele trei persoane ale Treimii trebuie să se poată despărţi şi să se unească cu un alt dumnezeu, ceea ce este în mod evident absurd. Cuplurile căsătorite nu sunt chemate să falsifice imaginea Treimii, ci să participe la ea, şi să imite iubirea dătătoare de viaţă, care se dăruieşte pe sine, a Treimii. (Anularea, în schimb, este recunoaşterea faptului că o căsătorie sacramentală nu a existat niciodată.) Aceasta nu înseamnă că este uşoară căsătoria, ci că, prin harul Sacramentului Căsătoriei, este posibilă.

* * *

DUMINICA a 27-a de peste an
Sf. Francisc din Assisi

LECTURA I
Ei vor fi amândoi un singur trup.

Citire din cartea Genezei 2,18-24
Domnul Dumnezeu a zis: ¹⁸ "Nu este bine ca omul să fie singur. Îi vom da pe cineva asemenea lui ca să-l ajute". ¹⁹ Domnul Dumnezeu a plămădit din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la om ca să vadă ce nume avea să le dea. Şi numele pe care avea să-l dea omul fiecărei vieţuitoare acela trebuia să rămână. ²⁰ Omul a pus deci nume tuturor animalelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului. Dar între ele n-a găsit nici un ajutor care să-i fie pe potriva lui. ²¹ Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc asupra omului şi omul a adormit. ²² Domnul Dumnezeu a luat una dintre coastele lui şi a închis carnea la loc. Domnul Dumnezeu a plămădit o femeie din coasta pe care o luase din om şi a adus-o la om. ²³ Atunci omul a zis: "Iată în sfârşit pe aceea, care este os din oasele mele şi carne din carnea mea. Ea se va numi femeie, pentru că din bărbat a fost luată. ²⁴ De aceea, va lăsa bărbatul pe tatăl şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un singur trup".

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 127,1-2.3.4-5.6 (R.: cf. 5)
R.: Să ne binecuvânteze Domnul în toate zilele vieţii noastre!
¹ Fericiţi cei care se tem de Domnul
şi umblă pe căile sale.
² Atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale,
eşti fericit şi toate îţi merg bine. R.

³ Soţia ta este ca o viţă roditoare
înăuntrul casei tale,
copiii tăi ca vlăstarele măslinului
împrejurul mesei tale. R.

⁴ Iată, aşa este binecuvântat omul
care se teme de Domnul!
⁵ Să te binecuvânteze Domnul din Sion,
ca să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale. R.

⁶ Şi vei vedea pe fiii fiilor tăi.
Pace Israelului! R.

LECTURA A II-A
Isus care sfinţeşte şi oamenii care sunt sfinţiţi au toţi o singură origine.

Citire din Scrisoarea către Evrei 2,9-11
Fraţilor, ⁹ pe Isus, care a fost făcut cu puţin mai mic decât îngerii, îl vedem încununat cu cinste şi măreţie pentru suferinţele morţii pe care le-a îndurat; aşa a voit Dumnezeu în bunătatea lui, ca Isus să sufere moartea pentru mântuirea tuturor. ¹⁰ Căci Dumnezeu, creatorul şi stăpânul tuturor lucrurilor, voind să conducă pe cât mai mulţi fii la mântuire, a găsit de cuviinţă ca prin suferinţă să-l facă desăvârşit pe Isus, autorul mântuirii oamenilor. ¹¹ Căci Isus care sfinţeşte şi oamenii care sunt sfinţiţi au toţi o singură origine; de aceea nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţii săi.

Cuvântul Domnului

ALELUIA 1In 4,12
(Aleluia) Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi
şi dragostea lui în noi este desăvârşită. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,2-16
În acel timp, ² au venit la Isus nişte farisei şi l-au întrebat: "Este permis unui bărbat să se despartă de femeia sa?" ³ Isus le-a zis: "Ce v-a prescris Moise?" ⁴ Ei i-au răspuns: "Moise a permis să se despartă de femeie, cu condiţia să-i întocmească un act de despărţire". ⁵ Isus le-a replicat: "Din cauza împietririi inimii voastre v-a dat el această prescripţie. ⁶ Însă la începutul lumii, când Dumnezeu i-a creat pe oameni, i-a creat bărbat şi femeie. ⁷ De aceea omul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa; ⁸ şi amândoi vor fi un singur trup. Astfel ei nu mai sunt doi, ci unul singur, ⁹ deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă". ¹⁰ Când au ajuns acasă, ucenicii l-au întrebat din nou despre aceasta. ¹¹ El le-a răspuns: "Cine se desparte de femeia sa, pentru a se căsători cu alta, se face vinovat de adulter. ¹² Tot aşa şi femeia, dacă se desparte de bărbatul ei şi se căsătoreşte cu altul, se face vinovată de adulter". ¹³ Mulţimile aduceau copii la Isus, ca să-şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii îi dojeneau aspru. ¹⁴ Văzând aceasta, Isus s-a supărat şi le-a spus: "Lăsaţi copiii să vină la mine; nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. ¹⁵ Vă spun adevărul: cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu asemenea unui copil nu va intra în ea. ¹⁶ Şi Isus îi lua pe copii în braţe şi-i binecuvânta, punându-şi mâinile peste ei".

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com