Drumul spre Emaus
achizitionare: 22.11.2008; sursa: CatholicNewsAgency.com
A douăzeci și patra duminică de peste an (Anul B)
Prima lectură: Isaia 50,5-9a
Psalmul responsorial: Psalmul 114
A doua lectură: Iacov 2,14-18
Lectura evanghelică: Marcu 8,27-35
Introducere
Lectura evanghelică din această duminică, din Evanghelia lui Marcu, ne duce în Cezareea lui Filip, la aproximativ 40 de kilometri nord de Marea Galileei, de unde vin Isus și discipolii Săi. El îi aduce aici pentru a le pune o întrebare foarte importantă: "Voi cine spuneți că sunt Eu?" (Marcu 8,29). Însă înainte de a-i întreba pe discipoli cine cred ei că este El, Isus i-a întrebat: "Cine spun oamenii că sunt Eu?" (Marcu 8,27). Răspunsurile nu sunt nesemnificative. Unii cred că El este Ioan Botezătorul, Ilie sau unul dintre ceilalți profeți. Nu sunt deloc persoane rele. Dar răspunsurile nu sunt corecte.
Într-un moment rar din timpul activității publice a lui Isus, Petru răspunde corect: "Tu ești Cristosul!" (Marcu 8,29). Cu alte cuvinte, Isus este mult așteptatul Mesia, cel Uns, pe care Dumnezeu a promis că îl va trimite. Faptul că Isus este Mesia trebuie să fi sunat foarte frumos în urechile discipolilor. Unul dintre principalele motive pentru acest lucru este faptul că Unsul lui Dumnezeu urma să fie de asemenea noul Rege, pe care Israelul nu l-a avut de sute de ani, din timpul captivității babiloniene.
Dumnezeu nu a rupt legământul făcut cu David. Vorbindu-i lui David, Dumnezeu a spus: "Casa ta va fi neclintită, regatul tău va rămâne veșnic înaintea ta și tronul tău va sta în veci" (2Samuel 7,16). În înfrigurata așteptare mesianică din primul secol, Isus clarifică ce înseamnă a fi Mesia, în caz că există vreo confuzie. Isus spune că "Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie" (Marcu 8,31). Isus aduce împreună ideea că El este Mesia, cu aceea că este slujitorul în suferință profețit de Isaia.
Nu este o coincidență faptul că lectura din Vechiul Testament din această duminică este luată din unul dintre pasajele despre servitorul în suferință de la Isaia. Auzim de la Isaia: "Spatele l-am dat spre bătăi și obrajii mei spre pălmuiri, și fața Mea nu am ferit-o de rușinea scuipărilor" (50,6). Acest pasaj vine în contextul mai larg de la Isaia 40-55, cartea mângâierii sau a consolării. Prin slujitorul în suferință va fi răscumpărat Israelul.
Isus prezintă exigențele faptului de a fi discipol, ca toți să le vadă. Isus își va lua crucea, crucea care a adus lumii mântuirea. Isus îi informează pe discipolii Săi că și ei, ca de altfel și noi, trebuie să facă același lucru. "Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze" (Marcu 8,34). Purtându-ne propriile cruci, care presupun în mod necesar suferință, participăm la purtarea crucii lui Cristos, într-un mod nu mai puțin real decât a făcut-o Simon din Cirene, și astfel participăm la a aduce lumii mântuirea.
* * *
DUMINICA a 24-a de peste an
Sf. Ioan Gură de Aur, ep. înv.
LECTURA I
Spatele mi l-am dat spre a fi lovit.
Citire din cartea profetului Isaia 50,5-9a
5 Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea, iar eu nu m-am împotrivit, nici nu m-am dat înapoi. 6 Spatele mi l-am dat spre a fi lovit, obrajii spre a fi pălmuiți și fața nu mi-am întors-o de la cei care mă ocărau și mă scuipau. 7 Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor, de aceea nu m-au doborât ocările. De aceea le-am oferit o față ca de cremene și știu că nu voi rămâne de rușine. 8 Apărătorul meu este aproape. Cine mă va acuza? Să ne prezentăm împreună la judecată! Este cineva care vrea să mă învinuiască? 9a Iată, Domnul Dumnezeu îmi ia apărarea. Cine mă va condamna?
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 114,1-2.3-4.5-6.8-9 (R.: 9)
R.: Voi umbla în prezența Domnului pe pământul celor vii.
1 Îl iubesc pe Domnul
care ia aminte la glasul rugăciunii mele.
2 El și-a plecat urechea spre mine,
în ziua în care l-am chemat. R.
3 Mă cuprinseseră lanțurile morții,
eram prins în lanțurile împărăției morților,
mă chinuiau teama și neliniștea.
4 Am invocat numele Domnului: "Doamne, salvează-mi sufletul!" R.
5 Domnul este bun și drept,
Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
6 Domnul ocrotește pe cei mici:
am fost în necaz și el m-a salvat. R.
8 El m-a salvat de la moarte, a ferit ochii mei de lacrimi,
picioarele mele de cădere.
9 Voi umbla în prezența Domnului
pe pământul celor vii. R.
LECTURA A II-A
Credința, dacă nu are fapte, este moartă.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 2,14-18
Frații mei, 14 ce-i folosește cuiva dacă pretinde că are credință, dar nu are fapte? Poate credința aceasta să-l mântuiască? 15 Să presupunem că un frate sau o soră sunt lipsiți de îmbrăcăminte și de hrana de toate zilele 16 și cineva dintre voi le spune: "Mergeți în pace! Încălziți-vă și săturați-vă!", fără să le dea cele de trebuință trupului, la ce ar folosi aceasta? 17 Tot așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă. 18 Unui atare om i s-ar putea spune: "Tu pretinzi că ai credință, eu am fapte. Arată-mi credința ta fără fapte; eu îți voi arăta din faptele mele credința mea.
Cuvântul Domnului
ALELUIA Gal 6,14
(Aleluia) Eu mă laud numai cu crucea Domnului nostru Isus Cristos,
prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume. (Aleluia)
EVANGHELIA
Tu ești Mesia... Fiul Omului trebuie să îndure multe.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,27-35
În acel timp, 27 Isus, împreună cu ucenicii săi, se îndreptau către satele din ținutul Cezareii lui Filip. Pe drum i-a întrebat pe ucenici: "Cine spun oamenii că sunt eu?" 28 Ei i-au răspuns: "Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții că ești Ilie, iar alții că ești unul dintre profeți". 29 Atunci el i-a întrebat: "Dar voi cine spuneți că sunt eu?" Simon Petru i-a răspuns: "Tu ești Cristos". 30 El le-a poruncit să nu vorbească nimănui despre el. 31 Atunci, pentru prima dată, le-a făcut cunoscut că Fiul Omului trebuie să îndure multe și să fie respins de către bătrâni, de către marii preoți și de către cărturari, că trebuie să fie ucis și după trei zile să învie. 32 Isus le-a spus aceasta în mod deschis. Atunci Petru l-a luat deoparte și a început să-i facă reproșuri vii. 33 Însă Isus s-a întors, a privit la ucenicii săi și l-a mustrat pe Petru, spunându-i: "Pleacă din fața mea, Satană! Gândurile tale nu sunt cele ale lui Dumnezeu, ci sunt cele ale oamenilor". 34 Apoi a chemat la el poporul și pe ucenicii săi și le-a zis: "Dacă vrea cineva să vină după mine să renunțe la el însuși, să-și ia crucea și să mă urmeze. 35 Căci cel care vrea să-și salveze viața o va pierde; dar cel care-și va pierde viața pentru mine și pentru evanghelie o va salva".
Cuvântul Domnului
texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com