SFÂNTA SCRIPTURĂ

A douăzeci şi patra duminică de peste an (Anul B)

Prima lectură: Isaia 50,5-9a
Psalmul responsorial: Psalmul 114
A doua lectură: Iacov 2,14-18
Lectura evanghelică: Marcu 8,27-35

Introducere

Lectura evanghelică din această duminică, din Evanghelia lui Marcu, ne duce în Cezareea lui Filip, la aproximativ 40 de kilometri nord de Marea Galileei, de unde vin Isus şi discipolii Săi. El îi aduce aici pentru a le pune o întrebare foarte importantă: "Voi cine spuneţi că sunt Eu?" (Marcu 8,29). Însă înainte de a-i întreba pe discipoli cine cred ei că este El, Isus i-a întrebat: "Cine spun oamenii că sunt Eu?" (Marcu 8,27). Răspunsurile nu sunt nesemnificative. Unii cred că El este Ioan Botezătorul, Ilie sau unul dintre ceilalţi profeţi. Nu sunt deloc persoane rele. Dar răspunsurile nu sunt corecte.

Într-un moment rar din timpul activităţii publice a lui Isus, Petru răspunde corect: "Tu eşti Cristosul!" (Marcu 8,29). Cu alte cuvinte, Isus este mult aşteptatul Mesia, cel Uns, pe care Dumnezeu a promis că îl va trimite. Faptul că Isus este Mesia trebuie să fi sunat foarte frumos în urechile discipolilor. Unul dintre principalele motive pentru acest lucru este faptul că Unsul lui Dumnezeu urma să fie de asemenea noul Rege, pe care Israelul nu l-a avut de sute de ani, din timpul captivităţii babiloniene.

Dumnezeu nu a rupt legământul făcut cu David. Vorbindu-i lui David, Dumnezeu a spus: "Casa ta va fi neclintită, regatul tău va rămâne veşnic înaintea ta şi tronul tău va sta în veci" (2Samuel 7,16). În înfrigurata aşteptare mesianică din primul secol, Isus clarifică ce înseamnă a fi Mesia, în caz că există vreo confuzie. Isus spune că "Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie" (Marcu 8,31). Isus aduce împreună ideea că El este Mesia, cu aceea că este slujitorul în suferinţă profeţit de Isaia.

Nu este o coincidenţă faptul că lectura din Vechiul Testament din această duminică este luată din unul dintre pasajele despre servitorul în suferinţă de la Isaia. Auzim de la Isaia: "Spatele l-am dat spre bătăi şi obrajii mei spre pălmuiri, şi faţa Mea nu am ferit-o de ruşinea scuipărilor" (50,6). Acest pasaj vine în contextul mai larg de la Isaia 40-55, cartea mângâierii sau a consolării. Prin slujitorul în suferinţă va fi răscumpărat Israelul.

Isus prezintă exigenţele faptului de a fi discipol, ca toţi să le vadă. Isus îşi va lua crucea, crucea care a adus lumii mântuirea. Isus îi informează pe discipolii Săi că şi ei, ca de altfel şi noi, trebuie să facă acelaşi lucru. "Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze" (Marcu 8,34). Purtându-ne propriile cruci, care presupun în mod necesar suferinţă, participăm la purtarea crucii lui Cristos, într-un mod nu mai puţin real decât a făcut-o Simon din Cirene, şi astfel participăm la a aduce lumii mântuirea.

* * *

DUMINICA a 24-a de peste an
Sf. Ioan Gură de Aur, ep. înv.

LECTURA I
Spatele mi l-am dat spre a fi lovit.

Citire din cartea profetului Isaia 50,5-9a
⁵ Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea, iar eu nu m-am împotrivit, nici nu m-am dat înapoi. ⁶ Spatele mi l-am dat spre a fi lovit, obrajii spre a fi pălmuiţi şi faţa nu mi-am întors-o de la cei care mă ocărau şi mă scuipau. ⁷ Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor, de aceea nu m-au doborât ocările. De aceea le-am oferit o faţă ca de cremene şi ştiu că nu voi rămâne de ruşine. ⁸ Apărătorul meu este aproape. Cine mă va acuza? Să ne prezentăm împreună la judecată! Este cineva care vrea să mă învinuiască? ^9a Iată, Domnul Dumnezeu îmi ia apărarea. Cine mă va condamna?

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 114,1-2.3-4.5-6.8-9 (R.: 9)
R.: Voi umbla în prezenţa Domnului pe pământul celor vii.
¹ Îl iubesc pe Domnul
care ia aminte la glasul rugăciunii mele.
² El şi-a plecat urechea spre mine,
în ziua în care l-am chemat. R.

³ Mă cuprinseseră lanţurile morţii,
eram prins în lanţurile împărăţiei morţilor,
mă chinuiau teama şi neliniştea.
⁴ Am invocat numele Domnului: "Doamne, salvează-mi sufletul!" R.

⁵ Domnul este bun şi drept,
Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
⁶ Domnul ocroteşte pe cei mici:
am fost în necaz şi el m-a salvat. R.

⁸ El m-a salvat de la moarte, a ferit ochii mei de lacrimi,
picioarele mele de cădere.
⁹ Voi umbla în prezenţa Domnului
pe pământul celor vii. R.

LECTURA A II-A
Credinţa, dacă nu are fapte, este moartă.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 2,14-18
Fraţii mei, ¹⁴ ce-i foloseşte cuiva dacă pretinde că are credinţă, dar nu are fapte? Poate credinţa aceasta să-l mântuiască? ¹⁵ Să presupunem că un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele ¹⁶ şi cineva dintre voi le spune: "Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi săturaţi-vă!", fără să le dea cele de trebuinţă trupului, la ce ar folosi aceasta? ¹⁷ Tot aşa şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă. ¹⁸ Unui atare om i s-ar putea spune: "Tu pretinzi că ai credinţă, eu am fapte. Arată-mi credinţa ta fără fapte; eu îţi voi arăta din faptele mele credinţa mea.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Gal 6,14
(Aleluia) Eu mă laud numai cu crucea Domnului nostru Isus Cristos,
prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tu eşti Mesia... Fiul Omului trebuie să îndure multe.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,27-35
În acel timp, ²⁷ Isus, împreună cu ucenicii săi, se îndreptau către satele din ţinutul Cezareii lui Filip. Pe drum i-a întrebat pe ucenici: "Cine spun oamenii că sunt eu?" ²⁸ Ei i-au răspuns: "Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alţii că eşti Ilie, iar alţii că eşti unul dintre profeţi". ²⁹ Atunci el i-a întrebat: "Dar voi cine spuneţi că sunt eu?" Simon Petru i-a răspuns: "Tu eşti Cristos". ³⁰ El le-a poruncit să nu vorbească nimănui despre el. ³¹ Atunci, pentru prima dată, le-a făcut cunoscut că Fiul Omului trebuie să îndure multe şi să fie respins de către bătrâni, de către marii preoţi şi de către cărturari, că trebuie să fie ucis şi după trei zile să învie. ³² Isus le-a spus aceasta în mod deschis. Atunci Petru l-a luat deoparte şi a început să-i facă reproşuri vii. ³³ Însă Isus s-a întors, a privit la ucenicii săi şi l-a mustrat pe Petru, spunându-i: "Pleacă din faţa mea, Satană! Gândurile tale nu sunt cele ale lui Dumnezeu, ci sunt cele ale oamenilor". ³⁴ Apoi a chemat la el poporul şi pe ucenicii săi şi le-a zis: "Dacă vrea cineva să vină după mine să renunţe la el însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze. ³⁵ Căci cel care vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; dar cel care-şi va pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva".

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com