SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Drumul spre Emaus
achizitionare: 22.11.2008; sursa: CatholicNewsAgency.com

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior A douăzeci și una duminică de peste an (Anul B)

Prima lectură: Iosua 24,1-2a.15-17.18b
Psalmul responsorial: Psalmul 33
A doua lectură: Efeseni 5,21-32
Lectura evanghelică: Ioan 6,60-69

Introducere

În lectura evanghelică din această duminică, de la Ioan, tensiunea din capitolul al șaselea și discursul despre Pâinea Vieții ating punctul culminant. În capitolul al șaselea de la Ioan, Isus a fost tot mai explicit cu privire la ceea ce a dorit să spună prin faptul că El este "Pâinea vieții", și la consecințele acestui adevăr pentru omenire. Până în acest punct al narațiunii este clar că Isus face o legătură strânsă între noțiunea de pâine și trupul Său. "Pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii" (Ioan 6,51). Consecințele pentru omenire ale faptului că Isus este Pâinea Vieții sunt de asemenea foarte clare. Pâinea Vieții, care este trupul pe care El îl va da, trebuie mâncată. "Dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi" (Ioan 6,53).

Isus a avut multe ocazii de a clarifica ceea ce a vrut să spună în capitolul al șaselea de la Ioan. În Ioan 6,41 citim: "Iudeii murmurau împotriva lui pentru că spusese: 'Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer'". Aici Isus a avut ocazia să spună: "Ați înțeles greșit, ceea ce am vrut să spun cu adevărat este..." Dar El nu a făcut acest lucru. În Ioan 6,52 citim: "Atunci iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: 'Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?'" Din nou Isus a avut ocazia să spună: "Ați înțeles greșit, ceea ce am vrut să spun cu adevărat este..." Dar El nu a făcut acest lucru.

În secțiunea finală din Ioan 6, pe care ascultăm în această duminică, evreii au murmurat din nou. Aceasta s-a întâmplat chiar după ce Isus a spus: "Dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi. Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică și eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu rămâne în mine și eu în el" (Ioan 6,53-56). Evreii au răspuns: "Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?" Din nou Isus a avut ocazia să spună: "Ați înțeles greșit, ceea ce am vrut să spun cu adevărat este..." Dar El nu a făcut acest lucru.

Dimpotrivă, i-a provocat din nou mai mult să creadă ceea ce a spus El cu adevărat. "Vă scandalizează acest lucru? Dar dacă l-ați vedea pe Fiul Omului urcându-se acolo unde a fost mai înainte?" (Ioan 6,61-62). Mai înainte Isus a spus că El este "pâinea lui Dumnezeu care se coboară din cer" (Ioan 6,33). Acum, cel care a coborât a vorbit despre a se urca înapoi unde a mai fost, unde a fost înainte, adică înapoi la dreapta Tatălui care l-a trimis. I-a provocat să creadă. Ei au încercat să înțeleagă ceea ce a spus El doar în conformitate cu standardele umane, dar trebuiau să accepte darul Duhului care produce credința în ceea ce spune El.

De aceea a spus: "Duhul este acela care dă viața, trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață. Dar sunt unii dintre voi care nu cred!" (Ioan 6,63-64). Ce trebuiau ei să creadă? Isus a spus clar: "cuvintele pe care vi le-am spus..." Care sunt cuvintele pe care le-a spus El? Că trebuie să mâncăm trupul Său și să mâncăm sângele Său. A mânca trupul Său și a bea sângele Său nu poate fi, așadar, o metaforă pentru a crede, deoarece cele două concepte sunt distincte în Ioan 6. Ei trebuiau să creadă ceea ce a spus El despre a mânca trupul Său și a bea sângele Său.

Evreii au considerat toate acestea ca fiind cuvinte grele. Isus ar fi putut spune: "Care este problema? Am spus toate acestea doar metaforic, nu literal". Cu toate acestea, după această provocare finală adresată tuturor celor care îl ascultau, citim: "După aceasta, mulți dintre discipolii lui s-au retras și nu mai mergeau cu el" (Ioan 6,66). Să remarcăm că nu evreii care murmurau s-au îndepărtat de Isus, ci "mulți dintre discipolii lui". Isus nu a făcut nici un efort să îi aducă înapoi la El, i-a lăsat să plece. Este uimitor ceea ce Isus nu a făcut. Ne-am aștepta ca Isus, dacă toți ceilalți în realitate doar au înțeles greșit ceea ce a spus El, să își fi clarificat afirmațiile. Isus și-a tot clarificat de fapt afirmațiile, doar că nu a făcut-o în felul în care mulți dintre ei au sperat. El chiar vroia să spună ceea ce a spus.

Au existat și alte momente în viața lui Isus în care oamenii nu au înțeles pe deplin ceea ce a spus El. Isus a făcut însă de obicei efortul de a clarifica problema cel puțin pentru Apostoli. Unul dintre lucrurile uimitoare în Ioan 6 este ceea ce a făcut Isus în continuare. El nu s-a întors către Apostoli să spună: "Oamenii nu au înțeles... Dar vouă vă voi arăta ceea ce am vrut să spun de fapt". El s-a întors însă și le-a spus "Nu cumva vreți să plecați și voi?" (Ioan 6,67). Răspunsul la această întrebare ar fi putut avea consecințe catastrofice pentru planurile lui Isus. Dacă cei doisprezece ar fi plecat, ce s-ar fi întâmplat? Isus și-a pus planurile în mâinile celor doisprezece. El a vorbit serios, acum aștepta răspunsul. Evident, acesta este un punct important al credinței.

Și Simon Petru proclamă: "Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice, iar noi am crezut și am cunoscut că tu ești sfântul lui Dumnezeu" (Ioan 6,68-69). Aici avem o mărturisire de credință: "știm cine ești, și credem ceea ce spui, chiar dacă nu înțelegem pe deplin". Va mai trece încă un an din slujirea publică a lui Isus înainte ca El să celebreze Cina cea de Taină la ultimul Paște din viața Sa pe pământ. La Cina cea de Taină a spus: "Luați, mâncați; acesta este trupul meu!... Beți din acesta toți, căci acesta este sângele meu, al alianței..." (Matei 26,26-28). Exact acest lucru trebuie să îl facem la fiecare Liturghie. Să îl lăudăm pe Tatăl pentru darul glorios al trupului, sângelui, sufletului și divinității preaiubitului Său Fiu, Domnul nostru Isus Cristos!

* * *

DUMINICA a 21-a de peste an
Sf. Roza de Lima, fc.

LECTURA I
Vrem să-i slujim Domnului pentru că el este Dumnezeul nostru.

Citire din cartea lui Iosua 24,1-2a.15-17.18b
În zilele acelea, 1 Iosua a adunat toate triburile lui Israel la Sihem. Apoi i-a chemat pe bătrânii lui Israel împreună cu căpeteniile, judecătorii și scribii poporului, și toți s-au prezentat în fața lui Dumnezeu. 2a Iosua a spus atunci întregului popor: 15 "Dacă nu vă place să slujiți Domnului, alegeți-l astăzi pe acela căruia vreți să-i slujiți: pe zeii cărora le-au slujit părinții voștri dincolo de Eufrat sau pe zeii amoriților în țara cărora locuiți. Eu și casa mea vrem să-i slujim Domnului!" 16 Atunci poporul a răspuns: "Mai bine moartea decât să-l părăsim pe Domnul, ca să slujim altor dumnezei! 17 Domnul Dumnezeul nostru ne-a scos pe noi și pe părinții noștri din țara Egiptului, din casa robiei; el a săvârșit mari minuni sub ochii noștri și ne-a ocrotit de-a lungul întregului drum pe care l-am străbătut printre popoarele, prin mijlocul cărora am trecut. 18b De aceea noi vrem să-i slujim Domnului, pentru că el este Dumnezeul nostru!"

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 33,2-3.16-17.18-19.20-21.22-23 (R.: 9a)
R.: Gustați și vedeți cât de bun este Domnul!
2 Voi lăuda pe Domnul întotdeauna,
lauda lui va fi fără încetare pe buzele mele,
3 să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei blânzi și să se bucure! R.

16 Ochii Domnului sunt îndreptați către cei drepți
și urechea lui ia aminte la strigătele lor.
17 Domnul îi înfruntă pe cei răi,
pentru a șterge amintirea lor de pe pământ. R.

18 Când cei drepți strigă, Domnul îi aude
și-i scapă din orice strâmtoare.
19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
și-i mântuiește pe cei cu sufletul mâhnit. R.

20 Multe încercări se abat peste cel drept,
dar Domnul îl eliberează din toate.
21 El veghează asupra fiecăruia dintre oasele celui drept,
nici unul dintre ele nu va fi zdrobit. R.

22 Pe cel nelegiuit îl va ucide răutatea,
iar dușmanii celui drept își vor primi pedeapsa.
23 Domnul eliberează sufletele slujitorilor săi,
nu vor fi pedepsiți cei ce se încred într-însul. R.

LECTURA A II-A
Acesta este un mare mister: o spun gândindu-mă la Cristos și la Biserică.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 5,21-32
Fraților, 21 din respect față de Cristos, fiți supuși unii față de alții. 22 Femeile să fie supuse bărbaților lor, ca Domnului, 23 căci bărbatul este capul femeii, așa cum Cristos este capul Bisericii, trupul său, căruia el i-a adus mântuirea. 24 Așadar, așa cum Biserica este supusă lui Cristos, tot așa femeile să fie supuse în toate bărbaților lor. 25 Bărbaților, iubiți-vă soțiile, după cum Cristos a iubit Biserica și s-a dat pe sine pentru ea; 26 a voit să o facă sfântă, curățind-o prin baia botezului și prin cuvântul vieții. 27 A voit ca Biserica să apară în fața lui strălucitoare, fără pată, fără riduri, fără nici un defect; a voit ca ea să fie sfântă și neprihănită. 28 De aceea și bărbații trebuie să-și iubească soțiile ca pe propriul lor trup. Cine își iubește soția se iubește pe sine însuși. 29 Nimeni nu și-a urât vreodată propriul său trup; dimpotrivă, îl hrănește și-i poartă de grijă. Același lucru îl face Cristos pentru Biserică, 30 pentru că noi suntem mădularele trupului său. 31 Scriptura spune: "De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu soția sa și amândoi vor fi un singur trup". 32 Acesta este un mare mister: o spun gândindu-mă la Cristos și la Biserică.

Cuvântul Domnului

ALELUIA In 6,64b.69b
(Aleluia) Cuvintele tale, Doamne, sunt duh și viață;
tu ai cuvintele vieții veșnice. (Aleluia)

EVANGHELIA
La cine vom merge, tu ai cuvintele vieții!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,60-69
În acel timp, 60 mulți dintre ucenicii lui, care-l auziseră, au spus: "Greu este cuvântul acesta. Cine poate să-l asculte?" 61 Isus știa în sine că ucenicii murmură împotriva lui. De aceea a spus: "Vă scandalizează lucrul acesta? 62 Dar dacă veți vedea pe Fiul Omului suindu-se acolo unde era mai înainte? 63 Duhul este acela care dă viață, trupul nu ajută cu nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred". De fapt, Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este acela care îl va vinde. 65 Și zicea: "Iată pentru ce v-am spus, că nimeni nu poate să vină la mine, dacă nu- i este dat de la Tatăl". 66 De atunci, mulți dintre ucenicii săi s-au retras și nu mai umblau cu el. 67 Atunci Isus a spus celor doisprezece: "Vreți și voi să plecați?" 68 Simon Petru i-a răspuns: "Doamne, la cine am putea merge? Tu ai cuvintele vieții veșnice. 69 Iar noi am crezut și am știut că tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu".

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire