SFÂNTA SCRIPTURĂ

A şaisprezecea duminică de peste an (Anul B)

Prima lectură: Ieremia 23,1-6
Psalmul responsorial: Psalmul 22
A doua lectură: Efeseni 2,13-18
Lectura evanghelică: Marcu 6,30-34

Introducere

În lectura evanghelică din această duminică, Marcu ne relatează despre compasiunea lui Isus faţă de o mare mulţime, şi ne spune că oamenii erau "ca oile care nu au păstor", iar Isus a început să îi înveţe, şi mai apoi i-a hrănit pe cei cinci sute.

(Din acest punct, comentariul biblic este luat din comentariul anterior din Duminica a IV-a după Paşti, Anul B)

În Evanghelia acestei duminici regăsim una dintre cele mai întâlnite fraze din Scriptură. Isus spune de două ori: "Eu sunt păstorul cel bun" (Ioan 10,11.14). Multe imagini din arta religioasă ne vin probabil în minte la auzul acestor cuvinte. Am putea să ne amintim parabola oii pierdute, cu păstorul care pune oaia găsită pe umerii săi (cf. Luca 15,3-7). Dar să mergem mai întâi în profunzimea imaginii biblice a păstorului, pentru a încerca să înţelegem mai bine ce adevăruri doreşte să ne comunice Isus.

Fariseii

Începând cu Ioan 10,1, Isus se foloseşte de imaginea păstorului şi oilor. Înainte de momentul evocat de lectura evanghelică de astăzi, Isus spune: "Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt poarta oilor. Toţi cei care au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. [...] Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să ucidă" (Ioan 10,7-8.10). Contextul în care afirmă Isus acestea ne dă de înţeles că El se adresează cuiva, unor persoane care se consideră a fi păstorii poporului lui Dumnezeu. Aceştia sunt fariseii.

De ce îi acuză El pe farisei? Că sunt hoţi, care vin să fure, să ucidă şi să distrugă. Ştim că Isus în principiu se adresează fariseilor pentru că în alte locuri din Scriptură citim cum "fariseii [...] au ţinut sfat cu irodienii împotriva Lui ca să-l distrugă" (Marcu 3,6). Mai apoi, arhiereii şi bătrânii poporului "s-au sfătuit ca să-l prindă pe Isus prin viclenie şi să-l ucidă" (Matei 26,4). Dar cuvintele lui Isus, adresate fariseilor de atunci, sunt o referire şi la păstorii predecesori, din istoria Israelului, care au călcat strâmb. Să ne amintim câteva cazuri.

Ieremia - înaintea exilului

În timpul dinainte ca Babilonul să învingă Regatul de sud al lui Iuda, Dumnezeu ne spune, prin profetul Ieremia, unele dintre motivele exilului de şaptezeci de ani care avea să vină. Este un exil care va include şi distrugerea Ierusalimului şi a Templului. "Vai de păstorii care pierd şi împrăştie oile turmei Mele, zice Domnul. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel, către păstorii care pasc pe poporul Meu: Aţi risipit oile Mele şi le-aţi împrăştiat şi nu le-aţi păzit; de aceea, vă voi pedepsi pentru faptele voastre cele rele, zice Domnul" (Ieremia 23,1-2).

Aceşti conducători ai poporului lui Dumnezeu au distrus şi risipit turma. Cum? "Nu le-aţi păzit". Turma din vremea lui Ieremia era în mare măsură asemenea turmei din vremea lui Isus: "nişte oi care nu au păstor" (Matei 9,36). Un păstor care nu îşi păzeşte turma nu este un păstor adevărat. Oile vor merge după mintea lor, chiar şi pe drumuri periculoase, dacă nu au parte de călăuzirea vreunui păstor. Ele se vor risipi aiurea.

În vremea lui Ieremia, oamenii se dedau la tot felul de păcate. Se purtau "fiecare după învârtoşarea inimii celei rele" (Ieremia 18,12). Îi oprimau pe străini, pe orfani şi pe văduve, vărsau sânge nevinovat şi urmau diverşi zei (cf. Ieremia 7,5-7). Dumnezeu le spune atunci: "Iată, vă încredeţi în cuvinte mincinoase, care nu vă vor aduce folos. Cum? Voi furaţi, ucideţi şi faceţi adulter; juraţi mincinos, tămâiaţi pe Baal şi umblaţi după alţi dumnezei, pe care nu-i cunoaşteţi, şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea în templul Meu, asupra căruia s-a chemat numele Meu, şi ziceţi: "Suntem izbăviţi", ca apoi să faceţi iar toate ticăloşiile acelea? Templul acesta [...] n-a ajuns el oare, în ochii voştri peşteră de tâlhari?" (Ieremia 7,8-11).

Ezechiel - în timpul exilului

În timpul captivităţii lor în Babilon, păstorii nu îşi învăţaseră încă lecţia. Aflăm aceasta prin profetul Ezechiel: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de păstorii lui Israel, care s-au păstorit pe ei înşişi! Păstorii nu trebuia ei oare să păstorească turma? Dar voi aţi mâncat grăsimea şi cu lâna v-aţi îmbrăcat; oile cele grase le-aţi junghiat, iar turma n-aţi păscut-o. Pe cele slabe nu le-aţi întărit; oaia bolnavă n-aţi lecuit-o şi pe cea rănită n-aţi legat-o; pe cea rătăcită n-aţi întors-o şi pe cea pierdută n-aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu asprime şi cruzime" (Ezechiel 34,2-4).

Zaharia şi Maleahi - după exil

Desigur, ne gândim că, după ani de exil petrecuţi în Babilon, păstorii şi-au învăţat lecţia. Dar nu a fost aşa. Profetul Zaharia le vorbeşte celor care s-au întors din exil. Evreii de atunci, prin păstorii lor, invocau zei falşi ca să plouă şi să aibă vegetaţie. Dar Dumnezeu spune prin Zaharia: "Căci terafimii rostesc cuvinte deşarte, vrăjitorii au vedenii mincinoase. şi spun visuri amăgitoare şi mângâieri deşarte. Pentru aceasta ei au plecat ca o turmă şi au fost supuşi, căci n-aveau păstor. Ci împotriva păstorilor arde mânia Mea şi pe ţapi (lideri) îi voi pedepsi" (Zaharia 10,2-3).

În cartea profetului Maleahi mai aflăm câte ceva despre ce se întâmpla în acea vreme, chiar dacă nu sunt folosite cuvintele păstor şi turmă. Mai întâi preoţii aduceau "pâine spurcată" la altar şi aduceau jertfă "animale oarbe" (cf. Maleahi 1,6-8). În al doilea rând ei nu învăţau adevărurile revelate de Dumnezeu. "Căci buzele preotului vor păzi ştiinţa şi din gura lui se va cere învăţătura, căci el este solul Domnului Savaot. Dar voi v-aţi îndepărtat de drumul cel drept şi pe mulţi i-aţi făcut să se poticnească de la Lege. Voi aţi stricat legământul Meu cu Levi, zice Domnul Savaot. Pentru aceasta şi Eu v-am făcut să fiţi de dispreţuit şi de nimic în faţa întregului popor, fiindcă voi n-aţi păzit căile Mele, şi, învăţând legea, aţi privit cu părtinire la faţa oamenilor" (Maleahi 2,7-9).

În al treilea rând l-au obosit pe Domnul. "Şi mai ziceţi: Cum Îl obosim? Când ziceţi: Cel ce face rău este bun înaintea Domnului şi de unii ca aceştia are El plăcere!" (Maleahi 2,17). În al patrulea rând, l-au înşelat pe Dumnezeu. "Dar voi ziceţi: Cum Te-am înşelat? Cu zeciuiala şi cu pârga! Blestemul vă atinge, pentru că voi mă înşelaţi, voi, neamul întreg!" (Maleahi 3,8-9). Şi în al cincelea rând, ei au vorbit împotriva Domnului. "Şi voi grăiţi: Ce am spus împotriva Ta? Şi mai ziceţi: Este trudă zadarnică să slujim pe Dumnezeu şi ce câştig vom avea din paza poruncilor Sale şi că umblăm trişti înaintea Domnului Savaot? Dar iată că acum noi fericim pe cei mândri. Şi propăşesc cei ce săvârşesc fărădelegi, ba chiar şi pun la încercare pe Domnul, şi ei scapă" (Maleahi 3,13-15).

Dumnezeu Păstorul

Am văzut până acum istoria lungă a eşecurilor păstorilor. Dar să privim la contextul mai larg al cuvintelor de condamnare din Ieremia, Ezechiel şi Zaharia, care aduc lumină asupra cuvintelor lui Isus. Dacă revenim la Ieremia îl auzim pe Dumnezeu spunând: "Voi aduna rămăşiţele turmei Mele din toate ţările prin care le-am risipit, le voi întoarce la staulele lor şi vor naşte şi se vor înmulţi" (Ieremia 23,3). Dumnezeu vorbeşte despre Sine însuşi ca despre un păstor!

Mai mult, în contextul de la Ezechiel, Dumnezeu spune unele lucruri uimitoare: "Cum cercetează păstorul turma sa în ziua când se află în mijlocul turmei sale risipite, aşa voi cerceta şi Eu oile Mele şi le voi aduna din toate locurile, unde au fost ele risipite în ziua cea ceţoasă şi întunecată. Oaia pierdută şi rătăcită o voi întoarce la staul, pe cea rănită o voi lega şi pe cea bolnavă o voi întări, iar pe cea grasă şi tare o voi păzi şi voi păstori cu dreptate" (Ezechiel 34,11.15).

Apoi, ca o prefigurare a ceea ce Isus va face, Dumnezeu îl cheamă pe Zaharia să acţioneze ca un păstor. Atunci Zaharia spune: "Şi m-am făcut păstor peste oile de junghiat din pricina neguţătorilor de oi. [...] Şi le-am zis: Dacă socotiţi cu cale, daţi-mi simbria, iar dacă nu, să nu mi-o plătiţi. Şi mi-au cântărit simbria Mea treizeci de arginţi. Atunci a grăit Domnul către Mine: Aruncă-i olarului preţul acela scump cu care Eu am fost preţuit de ei. Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului Domnului, pentru olar" (Zaharia 11,7.12-13).

Fariseii şi Bunul Păstor

Ştim deja că în vremea lui Isus, păstorii, adică fariseii, tot nu îşi învăţaseră lecţia. Sunt cu inimi de piatră şi încăpăţânaţi asemenea păstorilor dinaintea lor. Isus va avea de aceea şi pentru ei cuvinte de condamnare. Citiţi Matei 23. Este deci timpul ca Dumnezeu să îşi păstorească propriul popor. În acest cadru pe care l-am conturat mai sus îl auzim pe Isus spunând: "Eu sunt păstorul cel bun". Dumnezeu a spus despre Sine că va păstorii poporul Său şi face după cum a spus. Folosirea imaginii păstorului este de fapt un mod prin care Isus ne spune că El este chiar Dumnezeu, nu un supra-om.

Isus este cel care "va cerceta oile Mele şi le va aduna" (cf. Ezechiel 34,11). Acest lucru devine evident în parabola oii pierdute, în care păstorul, după ce o găseşte, "o pune pe umerii săi bucurându-se" (Luca 15,5). Isus este cel care "oaia pierdută şi rătăcită o întoarce la staul, pe cea rănită o leagă şi pe cea bolnavă o întăreşte, iar pe cea grasă şi tare o păzeşte şi păstoreşte cu dreptate" (cf. Ezechiel 34,16). Este tocmai ceea ce face Isus prin slujirea Sa publică. Apoi desigur, este profeţia lui Zaharia care trăieşte ceea ce Mesia/Păstorul va trăi. Adevăratul şi Bunul Păstor este trădat de Isus pentru doar "treizeci de arginţi" (Matei 26,15).

Isus însă, ca Bunul Păstor, merge dincolo de ceea ce orice alt păstor ar face pentru oile sale. "Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. [...] Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi" (Ioan 10,11.18). Cât ne priveşte pe noi, ca să fim membri ai acestei turme, păstorită de acest Păstor, trebuie să ascultăm de vocea Bunului Păstor.

* * *

DUMINICA a 16-a de peste an
Sf. Arsenie, pustnic

LECTURA I
Voi aduna eu însumi restul oilor mele şi voi pune păstori peste ele.

Citire din cartea profetului Ieremia 23,1-6
¹ Vai de păstorii care lasă să piară şi să se împrăştie oile de pe păşunea mea! ² De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care conduc poporul meu: "Din cauza voastră oile mele s-au rătăcit şi s-au împrăştiat, pentru că voi nu va-ţi ocupat de ele. Acum mă voi ocupa eu de voi, din cauza faptelor voastre rele. ³ Apoi voi aduna eu însumi restul oilor mele din toate ţările, în care le-am lăsat să se împrăştie, le voi aduce înapoi la păşunile lor, ele vor fi fecunde şi se vor înmulţi. ⁴ Voi pune păstori peste ele ca să le păzească; ele nu vor mai fi înfricoşate şi neliniştite şi nici una nu se va pierde", spune Domnul. ⁵ "Iată că vin zile, spune Domnul, în care îi voi ridica lui David o odraslă dreaptă, care va domni ca un adevărat rege şi va face toate cu înţelepciune; va respecta dreptul şi va face dreptate pe pământ. ⁶ Sub domnia lui regatul lui Iuda va fi salvat şi Israel va locui în siguranţă în ţara sa. Iată numele pe care i-l voi da: "Domnul este dreptatea noastră!"

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 22,1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!
¹ Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!
² El mă conduce la păşuni verzi
şi mă îndreaptă spre ape liniştite,
^3a îmi întăreşte sufletul. R.

^3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstea numelui său.
⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă apără. R.

⁵ Tu îmi întinzi masă în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu mă umple de bucurie. R.

⁶ Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

LECTURA A II-A
Cristos este pacea noastră, el a făcut din toţi un singur popor.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,13-18
Fraţilor, ¹³ voi care altădată eraţi departe de Dumnezeul legământului, -aţi devenit apropiaţi prin sângele lui Cristos. ¹⁴ El, Cristos, care este pacea noastră, din cele două lumi, Israel şi păgânii, a făcut un singur popor; prin moartea pe cruce, el a făcut să cadă ceea ce îi despărţea, adică zidul urii, ¹⁵ desfiinţând prescrierile apăsătoare ale Legii lui Moise. El a voit astfel să-i adune laolaltă şi pe unii şi pe alţii, făcând pace, şi să formeze împreună cu el un singur om nou! ¹⁶ Şi pe unii şi pe alţii, reuniţi într-un singur trup, a voit să-i împace cu Dumnezeu prin cruce; în persoana lui, el a ucis ura. ¹⁷ El a venit să aducă vestea cea bună a păcii, pentru voi care eraţi departe şi pentru cei care erau aproape, ¹⁸ căci prin el şi unii şi alţii ne putem prezenta în faţa Tatălui în acelaşi Duh.

Cuvântul Domnului

ALELUIA In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc pe ele şi ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Erau ca nişte oi fără păstor.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,30-34
În acel timp, ³⁰ întorşi din prima lor misiune, apostolii s-au adunat în jurul lui Isus şi i-au povestit tot ce au făcut şi au învăţat. ³¹ El le-a spus: "Veniţi într-un loc retras, ca să fim singuri şi odihniţi-vă puţin". Căci era aşa de multă lume care venea şi pleca încât ei nu aveau timp nici să mănânce. ³² Au plecat deci cu barca într-un loc retras ca să fie singuri. ³³ Lumea i-a văzut îndepărtându-se şi mulţi i-au recunoscut. Atunci din toate cetăţile au alergat pe jos într-acolo şi au ajuns înaintea lor. ³⁴ Coborându-se din barcă, Isus a văzut o mulţime numeroasă şi a fost cuprins de mare milă faţă de ei, pentru că erau ca nişte oi fără păstor. Atunci a început să-i înveţe îndelung.

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com