SFÂNTA SCRIPTURĂ

A patrusprezecea duminică de peste an (Anul B)

Prima lectură: Iezechiel 2,2-5
Psalmul responsorial: Psalmul 122
A doua lectură: 2Corinteni 12,7-1
Lectura evanghelică: Marcu 6,1-6

Introducere

Lectura evanghelică pentru această duminică este în puternic contrast cu ceea ce tocmai s-a întâmplat în lectura de săptămâna trecută. În Marcu 5,21-43, Isus a vindecat o femeie care avea hemoragie de doisprezece ani, şi a înviat o fată de doisprezece ani. Oamenii "erau uimiţi peste măsură" (5,42b). Isus merge acum înapoi în localitatea în care a copilărit, Nazaret, care are nu mai mult de câteva sute de locuitori. Ei putea fi consideraţi într-un sens real o familie. Reacţia lor la miracolul Lui este însă destul de diferită faţă de a celor din afara Nazaretului. Ei nu sunt "uimiţi peste măsură", ci se apropie de Isus cu îndoială şi scepticism. Îl consideră a fi un nimeni. "Şi erau scandalizaţi de el" (Marcu 6,3c). În timp ce oamenii din Marcu 5,21-43 sunt copleşiţi de uimire în faţa lucrărilor lui Isus, în Marcu 6,1-6, Isus "se mira de necredinţa lor".

Isus se plasează într-un lung şir de profeţi care au fost respinşi. "Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui, printre rudele sale şi în casa lui" (Marcu 6,4). După cum notează Mary Healy în comentariul ei, Evanghelia lui Marcu, "Referindu-se la El însuşi ca la un profet, Isus se leagă pe sine de acel lung şir de profeţi din Vechiul Testament care au suferit din cauza respingerii sau a violenţei, datorită nepopularităţii mesajului lor" (p. 113, cf. 2Cronici 24,19; 36,16; Neemia 9,26.30; Ieremia 35,15; Daniel 9,6.10; Osea 9,7). Lectura din Vechiul Testament din această duminică este luată din profetul Ezechiel. Şi el a fost respins.

Zilele lui Ezechiel

Ezechiel a fost un profet care a trăit în timpul sclaviei babiloniene de şaptezeci de ani a Regatului de sud al lui Iuda. Ezechiel a fost dus în captivitate de către babilonieni în timpul celui de-al doilea din cele trei valuri de deportări. În timpul celui de-al treilea val de deportări, babilonienii au distrus şi Ierusalimul, şi mai important, Templul.

Lectura din Ezechiel 2,2-5 din această duminică are loc înainte de al treilea val de deportări şi de distrugerea templului. Ezechiel, în capitolul patru, avertizează poporul că templul va fi distrus. În zilele lui Ezechiel, fiii lui Israel erau "oameni neascultători... neruşinaţi şi cu inima împietrită" (2,3.4). Ei erau idolatri până în adâncul inimii. L-au respins pe Ezechiel, aşa cum au făcut-o cu toţi profeţii înaintea lui, şi astfel Ierusalimul şi templul au fost distruse în 587 îC.

Înapoi la Isus

Isus este un profet care seamănă mult cu Ezechiel. El profeţeşte propriului său popor şi este respins. Poporul recunoaşte "înţelepciunea" Lui şi "faptele minunate", dar, aşa cum remarcă Mary Healy, "ei nu reuşesc să tragă concluzia logică din raţionamentul lor" (p. 112). Care ar fi această concluzie logică bazată pe Scriptură? Aceea că Isus este într-adevăr Dumnezeu.

Healy spune: "Înţelepciunea şi faptele minunate sunt atribute ale lui Dumnezeu însuşi (Ieremia 10,12; 51,15; Daniel 2,20), şi Scriptura se referă adesea la faptele minunate realizate de 'mâna' lui Dumnezeu (Exod 32,11; Deuteronom 4,34; 7,19)" (p. 112). Consecinţele respingerii de către oameni a lui Isus vor fi similare cu cele din zilele lui Ezechiel. În Marcu 13, Isus, ieşind din templu, profeţeşte distrugerea lui: "Nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată" (v. 2).

Încă o lecţie

Un alt punct care ar putea fi menţionat în legătură cu lectura evanghelică din această duminică este acela că ne ajută să întrezărim extraordinara normalitate a vieţii zilnice a lui Isus la Nazaret. Nimic spectaculos nu s-a petrecut în acei ani, nicio faptă măreaţă, niciun semn sau vreo minune. În timpul acelor ani, Isus a sfinţit viaţa de familie şi munca, prin participarea sa umilă la activităţile vieţii de zi cu zi.

Catehismul Bisericii Catolice citează cuvintele Papei Paul al VI-lea din cadrul pelerinajului său la Nazaret. El a spus: "Nazaretul este şcoala unde începe să fie înţeleasă viaţa lui Isus: şcoala Evangheliei... Mai întâi, o lecţie de tăcere. O, de s-ar renaşte în noi preţuirea tăcerii, această admirabilă şi indispensabilă atmosferă a spiritului... O lecţie de viaţă de familie. Nazaretul să ne reamintească ce înseamnă familia, comuniunea ei de iubire, frumuseţea ei austeră şi simplă, caracterul ei sacru şi inviolabil... O lecţie de muncă. O, Nazaret, cămin al 'Fiului Lemnarului', mai ales aici am vrea să înţelegem şi să celebrăm legea, aspră dar mântuitoare, a trudei omeneşti... şi, în sfârşit, vrem să salutăm aici pe toţi cei care muncesc în lumea întreagă şi să le arătăm pe marele lor model, pe fratele lor dumnezeiesc" (533).

* * *

+ DUMINICA a 14-a de peste an
Ss. Anton M. Zaccaria, pr.; Filomena

LECTURA I
Poporul acesta de răzvrătiţi să ştie cel puţin că este un profet în mijlocul lor.

Citire din cartea profetului Ezechiel 2,2-5
În zilele acelea, ² Duhul lui Dumnezeu a venit la mine, m-a făcut să mă ridic în picioare şi l-am auzit pe Domnul, care îmi vorbea astfel: ³ "Fiul omului, eu te trimit la fiii lui Israel, la acest popor de răzvrătiţi, care s-au răsculat împotriva mea. Ei şi părinţii lor s-au ridicat împotriva mea până în ziua de azi. ⁴ Cei la care te trimit sunt foarte încăpăţânaţi şi cu inima împietrită. Le vei spune: "Aşa spune Domnul Dumnezeu!" ⁵ Fie că te vor asculta, fie că nu te vor asculta, pentru că sunt un neam de răzvrătiţi, să ştie cel puţin că este un profet în mijlocul lor".

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 122,1-2a.2bcd.3-4 (R.: cf. 2cd)
R.: Ochii noştri sunt îndreptaţi către tine, Doamne, aşteptând îndurarea ta.
¹ Către tine îmi ridic privirea,
către tine, care locuieşti în ceruri,
^2a aşa cum privesc ochii slujitorilor
la mâinile stăpânului. R.

^2bcd Aşa cum privesc ochii slujnicei la mâinile stăpânei,
aşa privesc ochii noştri la Domnul Dumnezeul nostru,
până când ne va arăta îndurarea sa. R.

³ Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi,
căci suntem sătui de ocară.
⁴ Prea sătul ni-i sufletul de batjocurile celor mândri,
de dispreţul celor îngâmfaţi. R.

LECTURA A II-A
Prefer să mă laud cu slăbiciunile mele pentru ca să locuiască în mine puterea lui Cristos.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 12,7-10
Fraţilor, ⁷ ca nu cumva să mă mândresc din cauza marilor descoperiri care mi s-au făcut, am în trupul meu un ghimpe, un trimis al Satanei, pus să mă pălmuiască şi astfel să mă împiedice să mă mândresc. ⁸ De trei ori l-am rugat pe Domnul să-l îndepărteze de la mine; ⁹ însă el mi-a spus: "Harul meu îţi este de ajuns; căci puterea mea se vădeşte din plin în slăbiciune". Iată pentru ce prefer să mă laud cu slăbiciunile mele: pentru ca să locuiască în mine puterea lui Cristos. ¹⁰ De aceea, de dragul lui Cristos, accept cu bucurie slăbiciunile, insultele, necazurile, persecuţiile şi stările de nelinişte, căci tocmai când mă simt slab, atunci sunt tare.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Lc 4,18a
(Aleluia) Duhul Domnului este asupra mea; el m-a trimis să vestesc săracilor evanghelia. (Aleluia)

EVANGHELIA
Un profet nu-i dispreţuit decât în locul natal.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,1-6
În acel timp, ¹ Isus a venit în patria sa şi ucenicii săi l-au însoţit. ² În sâmbăta următoare, a început să înveţe în sinagogă. Mulţimea de oameni care îl asculta, cuprinsă de uimire, spunea: "De unde îi vin lui toate acestea? Ce-i cu înţelepciunea care i-a fost dată şi cu aceste mari minuni care se fac prin mâinile lui? ³ Nu este el tâmplarul, fiul Mariei, vărul lui Iacob, al lui Iosif, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi verişoarele lui nu sunt aici printre noi?" Şi erau profund scandalizaţi din cauza lui. ⁴ Isus le-a spus: "Un profet nu-i dispreţuit decât în locul natal, în familia lui şi în propria lui casă". ⁵ Şi nu a putut face acolo nici o minune; a vindecat numai câţiva bolnavi, punându-şi mâinile peste ei. ⁶ Era uimit de necredinţa lor. De acolo a cutreierat satele dimprejur, învăţând.

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com