SFÂNTA SCRIPTURĂ

A treisprezecea duminică de peste an (Anul B)

Prima lectură: Înţelepciunea 1,13-15;2,23-24
Psalmul responsorial: Psalmul 29
A doua lectură: 2Corinteni 8,7.9.13-15
Lectura evanghelică: Marcu 5,21-43

Introducere

În lectura evanghelică din această duminică, de la Marcu, îl întâlnim pe Isus vindecând miraculos o femeie care avea hemoragie de 12 ani, şi înviind-o din morţi pe fiica lui Iair. În comentariu său la Evanghelia lui Marcu, Mary Healy remarcă: "Marcu introduce o poveste în mijlocul celeilalte. Există câteva puncte de corespondenţă între cele două. Femeia suferea de tot atât timp cât trăise fetiţa, doisprezece ani. Femeia întinde mâinile după Isus, în timp ce Isus o ia pe fată de mână. Vindecarea femeii care a trăit cu apropierea lentă a morţii anticipează vindecarea fetei care a experimentat cu adevărat moartea" (pp. 104-105). Femeia şi fata ne oferă un exemplu de suferinţă şi moarte. Acesta conduce la legătura dintre lectura evanghelică şi cea vetero-testamentară din Cartea Înţelepciunii.

Cartea Înţelepciunii şi Geneza

De unde vin suferinţa şi moartea? Cartea Înţelepciunii ne spune mai întâi de unde nu vin: "Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii... Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune" (1,13; 2,23). Dar răspunde şi la întrebarea cum au venit: "prin pizma diavolului moartea a intrat în lume" (2,24). Cartea Înţelepciunii ne conduce spre teme din Cartea Genezei. Citim în pasajul din această duminică: "El a zidit toate lucrurile spre viaţă... şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale" (1,14; 2,23).

Adam şi Eva au fost creaţi să fie nemuritori, "după chipul fiinţei Sale". Prin abuzul de darul voinţei libere suferinţa şi moartea au intrat în peisaj, din cauza instigării, mândriei şi invidiei îngerului căzut pomenit ca diavolul sau Satana. "În spatele opţiunii de neascultare a primilor noştri părinţi, se află o voce înşelătoare, ostilă lui Dumnezeu, care, din invidie, îi aruncă în moarte" (Catehismul Bisericii Catolice 391). Totuşi, Dumnezeu promite să nu abandoneze omenirea în puterea morţii. În Geneză 3,15, Dumnezeu îi spune lui Satana: "Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul". Victoria finală asupra Satanei, a păcatului, a suferinţei şi a morţii va fi înfăptuită de Răscumpărătorul promis.

Isus, Răscumpărătorul

În Evanghelia lui Marcu, răscumpărătorul promis, Isus Cristos, acţionează învingând suferinţa şi moartea. El doreşte să ne facă să întrezărim refacerea omenirii pe care o va realiza prin moartea şi învierea Sa, precum şi prin învierea morţilor la sfârşitul timpului. Femeia suferind de hemoragie de doisprezece ani suferea mai mult decât durerile fizice. Ea suferea de asemenea din cauza excluderii din viaţa comunităţii şi de cult a poporului lui Dumnezeu. În timpul acestor doisprezece ani, a fost considerată necurată din punct de vedere ritual.

Ea avea o asemenea credinţă încât era convinsă că, "de voi atinge chiar şi numai hainele lui, mă voi vindeca" (Marcu 5,28). Acest verset poate fi tradus şi: "mă voi mântui". Răspunsul pe care i-l dă Isus este plin de semnificaţie şi frumuseţe: "Fiică, credinţa ta te-a mântuit..." (Marcu 5,34). Cuvântul grec "sozo" este folosit în Marcu 5,23, 28 şi 34. Acest cuvânt înseamnă atât "a mântui" cât şi "a vindeca". După cum arată Mary Healy, "Credinţa femeii a făcut-o deschisă pentru a primi nu doar vindecarea fizică ci şi mântuirea trupului şi a sufletului pe care o prefigurează" (ibid., p. 107).

Desigur, această vindecare şi mântuire definitivă de suferinţă şi moarte va avea loc atunci când "El va şterge orice lacrimă din ochii lor, iar moarte nu va mai fi" (Apocalips 21,4). Învierea fiicei lui Iair este doar o prevestire a autorităţii supreme pe care Isus o va arăta asupra suferinţei şi morţii în învierea Sa glorioasă.

Isus doreşte să înfăptuiască un miracol de vindecare în noi toţi. Aceasta poate să nu însemne întotdeauna vindecare fizică, dar înseamnă întotdeauna că putem experimenta o înviere spirituală din moartea păcatului. Asemenea psalmistului din psalmul responsorial din această duminică, putem întotdeauna să ne rugăm: "Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă" (30,2-3).

* * *

DUMINICA a 13-a de peste an
Sf. Irineu, ep. m.

LECTURA I
Moartea a intrat în lume prin invidia diavolului.

Citire din cartea Înţelepciunii 1,13-15; 2,23-24
¹³ Dumnezeu nu a creat moartea şi nici nu se bucură de pieirea celor vii. ¹⁴ Toate le-a creat ca să existe şi toate făpturile din lume sunt binefăcătoare, nu găseşti în ele otrava care să le facă să moară; puterea morţii nu domneşte pe pământ, ¹⁵ căci dreptatea este nemuritoare. ^2,23 Astfel Dumnezeu l-a creat pe om pentru o existenţă nepieritoare şi l-a făcut ca o imagine a propriei sale fiinţe. ²⁴ Totuşi moartea a intrat în lume prin invidia diavolului şi cei care sunt de partea lui vor ajunge să o cunoască.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 29,2 şi 4.5-6.11 şi 12a şi 13b (R.: 2a)
R.: Te preamăresc, Doamne, pentru lucrările tale minunate.
² Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat
şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să râdă de mine.
⁴ Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinţa morţilor,
tu mi-ai dat viaţă ca să nu cobor în mormânt. R.

⁵ Cântaţi Domnului, voi cei iubiţi de el,
măriţi prin laudele voastre numele lui cel sfânt!
⁶ Căci mânia lui ţine o clipă, dar îndurarea lui ţine toată viaţa.
Seara ne stăpâneşte plânsul, iar dimineaţa se revarsă bucuria. R.

¹¹ Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, ajută-mă!
^12a Tu mi-ai schimbat plânsul în veselie,
^13b Doamne, Dumnezeul meu, eu pururi te voi lăuda! R.

LECTURA A II-A
Ceea ce vouă vă este de prisos să compenseze ceea ce le lipseşte altora.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 8,7.9.13-15
Fraţilor, ⁷ aşa cum vouă vi s-au dat cu generozitate toate darurile, credinţa, cuvântul şi cunoaşterea lui Dumnezeu, acest zel şi această dragoste pe care le aveţi de la noi, tot aşa şi fapta voastră de dragoste să fie făcută cu generozitate. ⁹ Voi cunoaşteţi generozitatea Domnului nostru Isus Cristos: el, cel bogat, a devenit sărac de dragul vostru, pentru ca voi să deveniţi bogaţi, prin sărăcia lui. ¹³ Căci nu este vorba ca, ajutându-i pe alţii, să duceţi voi lipsă, ci este vorba de egalitate. ¹⁴ În această împrejurare, ceea ce vouă vă este de prisos să compenseze ceea ce le lipseşte lor, pentru ca într-o zi, ceea ce lor le va fi de prisos, să compenseze ceea ce vă va lipsi vouă. Şi aşa se va realiza o egalitate, ¹⁵ după cum spune Scriptura, referindu-se la mană: Cel care a adunat mai mult n-are nimic de prisos şi cel care a adunat mai puţin nu a dus lipsă.

Cuvântul Domnului

ALELUIA 2Tim 1,10b
(Aleluia) Domnul nostru Isus Cristos a distrus moartea, iar prin evanghelia sa, a dat vieţii o nouă strălucire. (Aleluia)

EVANGHELIA
Copilă, îţi spun, scoală-te!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,21-43
În acel timp, ²¹ Isus a trecut cu barca pe malul celălalt al Mării Galileii. ²² Când a ajuns la ţărm a venit un şef de sinagogă, pe nume Iair. Văzându-l pe Isus, a căzut la picioarele lui ²³ şi l-a rugat cu stăruinţă: "Fiica mea e pe moarte! Vino, pune-ţi mâinile peste ea ca să se vindece şi să trăiască". ²⁴ Isus a plecat împreună cu el şi l-a urmat o mulţime atât de numeroasă, încât mai să-l strivească. ²⁵ În mulţime se afla o femeie, care, de doisprezece ani suferea de hemoragie; ²⁶ ea suferise din cauza tratamentului prescris de mulţi medici, îşi cheltuise toată averea, fără să simtă vreo îmbunătăţire, dimpotrivă, starea ei se înrăutăţise tot mai mult. ²⁷ Această femeie deci, auzind ce se vorbea despre Isus, a venit pe la spate, prin mulţime, şi s-a atins de haina lui, ²⁸ căci îşi zicea: "Dacă mă voi atinge măcar de haina lui, voi fi vindecată". ²⁹ Deodată, hemoragia s-a oprit şi a simţit în trupul ei că a fost vindecată. ³⁰ În aceeaşi clipă, Isus a simţit că a ieşit o putere dintr-însul. El s-a oprit în mulţime şi a întrebat: "Cine s-a atins de hainele mele?" ³¹ Ucenicii i-au răspuns: "Vezi că te striveşte mulţimea şi tu întrebi: «Cine m-a atins?»". ³² Însă el se uita în jur pentru a o vedea pe aceea care făcuse acest lucru. ³³ Atunci femeia, tremurând de frică, conştientă de ceea ce i se întâmplase, a venit, s-a aruncat la picioarele lui şi a spus tot adevărul. ³⁴ Dar Isus a spus: "Fiică, credinţa ta te-a vindecat. Mergi în pace şi rămâi vindecată de boala ta!" ³⁵ Pe când mai vorbea încă au venit nişte oameni din casa şefului sinagogii şi au spus: "Fiica ta a murit. De ce îl mai deranjezi pe Învăţător?" ³⁶ Isus, care a auzit aceste cuvinte, a spus şefului sinagogii: "Nu te teme, credinţă să ai!" ³⁷ El nu a lăsat pe nimeni să-l însoţească, în afară de Petru, de Iacob şi de Ioan, fratele lui Iacob. ³⁸ Ajunşi la casa şefului sinagogii, Isus a văzut învălmăşeală şi lume care plângea şi bocea. ³⁹ El a intrat şi le-a spus: "Pentru ce atâta zarvă şi plânset? Copila nu a murit, ci doarme". ⁴⁰ Dar ei l-au luat în râs. Atunci el a dat toată lumea afară, a luat cu dânsul pe tatăl şi pe mama fetei şi pe cei care îl însoţeau, a intrat în camera unde zăcea copila, ⁴¹ a prins-o de mână şi i-a spus: "Talita kum!", ceea ce înseamnă: "Fetiţă, scoală-te!" ⁴² Numaidecât fata s-a sculat şi a început să meargă; ea avea doisprezece ani. Cei de faţă au rămas înmărmuriţi. ⁴³ Dar Isus le-a poruncit cu străşnicie să nu afle nimeni; apoi le-a spus să dea fetei de mâncare.

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com