SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Drumul spre Emaus
achizitionare: 22.11.2008; sursa: CatholicNewsAgency.com

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Preasfântul Trup și Sânge (Anul B)

Prima lectură: Exod 24,3-8
Psalmul responsorial: Psalmul 115
A doua lectură: Evrei 9,11-15
Lectura evanghelică: Marcu 14,12-16.22-26

Introducere

"Cum ne-nvață și credința, chipul și-a schimbat ființa: pâinea-i trupul lui Cristos, vinul, sânge prețios... Trupul lui Cristos hrănește, sângele ne răcorește; dar și-n pâine ca și-n vin e Cristos întreg, deplin" (Solemnitatea Trupului și Sângelui Domnului, Secvența). În această duminică celebrăm frumoasa Solemnitate Corpus Christi, cunoscută și ca Solemnitatea Trupului și Sângelui Domnului. Citatul de mai sus din Secvență ne spune în esență ce înseamnă această Solemnitate, reflectând ceea ce s-a petrecut în minunatul eveniment relatat în lectura evanghelică de la Marcu pentru această duminică, și anume instituirea Euharistiei.

În anul 2006, în cadrul predicii sale pentru această Solemnitate, vorbind despre relatarea evanghelică, Papa Benedict al XVI-lea a spus: "Toată istoria lui Dumnezeu cu oamenii este rezumată în aceste cuvinte. Nu este rezumat și interpretat doar trecutul, ci este anticipat și viitorul - venirea Împărăției lui Dumnezeu în lume. Ceea ce spune Isus, nu sunt doar cuvinte. Ceea ce spune El este eveniment, evenimentul central al istoriei lumii și al vieții noastre personale. Sunt cuvinte inepuizabile... Isus, ca semn al prezenței Sale, a ales pâinea și vinul. Prin fiecare dintre cele două semne se dăruiește întreg, nu doar o parte din El. Cel înviat din morți nu este împărțit. Este o persoană care, prin semne, se apropie de noi și se unește cu noi". Se pot spune foarte multe lucruri comentând lecturile pentru această duminică, dar aș dori să mă concentrez în particular asupra relației dintre lectura din Exod și cea din Evanghelia lui Marcu.

 

Exod 24 în context

Lectura din Exod este luată din capitolul 24. Înainte de aceasta, Dumnezeu l-a pus pe Moise să conducă poporul Său afară din Egipt, după 400 de ani de sclavie. În capitolul 12, poporul se pregătește pentru ultima plagă prin celebrarea primelor Paști. În capitolul 14 el trece triumfător Marea Roșie. În capitolele 15-18 face o călătorie de trei luni până la Muntele Sinai.

La Muntele Sinai, Dumnezeu îl cheamă pe Moise pe vârful muntelui și în capitolul 20 îi dă lui Moise Decalogul, precum și alte legi. În capitolul 24, Moise coboară de pe Muntele Sinai pentru a da poporului Legea. Moise le vorbește oamenilor despre legile și rânduielile Domnului, și de două ori în Exod 24 poporul răspunde: "Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face și le vom asculta!" (versetele 3c, 7b). Moise răspunde în cadrul acestui legământ celebrând liturgia, luând sângele jertfei, stropind poporul și spunând: "Acesta este sângele legământului, pe care l-a încheiat Domnul cu voi, după toate cuvintele acestea" (24,8).

 

Isus, noul Moise, noul sânge al legământului

După cum am avut ocazia să vedem de mai multe ori în Evanghelia lui Marcu, în cadrul Anului B al ciclului de lecturi, Isus este înfățișat ca noul și mai marele Moise. Această temă continuă în relatarea lui Marcu despre instituirea Euharistiei. Acest lucru este clar datorită faptului că Isus a instituit Euharistia în timpul sărbătorii Paștilor. Aceste Paști a dorit Isus "atât de mult" să le mănânce cu Apostolii (Luca 22,15). Desigur, Moise a fost cel care a instituit la început sărbătoarea Paștilor. Un alt indicator al legăturii dintre Isus și Moise este limbajul identic folosit de Moise și Isus. Moise spune: "Acesta este sângele legământului, pe care l-a încheiat Domnul cu voi, după toate cuvintele acestea" (Exod 24,8). Isus spune: "Acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți".

O diferență crucială este aceea că Moise a stropit cu sângele unor animale. Isus le dă Apostolilor propriul Lui sânge. A doua lectură din această duminică, din Scrisoarea către Evrei, vorbește despre această importantă diferență, arătând consecința ei pentru noi: "Căci dacă sângele de țapi și de tauri și cenușa de juncă cu care sunt stropiți cei întinați îi sfințește, dându-le curăția trupului, cu cât mai mult sângele lui Cristos... va curăți conștiința voastră de faptele moarte, pentru a sluji Dumnezeului celui viu" (Evrei 9,13-14). Aceasta ne conduce la o altă diferență crucială, și anume aceea că Moise doar stropește poporul; Isus însă își dăruiește sângele Său care va intra în cei care îl primesc. "Și, luând potirul, după ce a mulțumit, l-a dat lor și au băut toți din el" (Marcu 14,23). Aceasta este o diferență profundă între legământul de pe Sinai și noul legământ stabilit de Isus. Cristos dorește ca noi să primim deplinătatea divinității și a umanității Sale în Sacramentul sacramentelor Noului Legământ, Preasfânta Euharistie.

 

Răspunsul poporul

Acum suntem conduși să analizăm răspunsul poporului în Exod 24, și care ar trebui să fie răspunsul nostru la primirea Trupului și Sângelui lui Cristos. După cum am menționat mai sus, poporul i-a răspuns lui Moise: "Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face și le vom asculta!" (versetele 3c, 7b). Este un răspuns frumos și potrivit. Vom afla mai târziu însă că răspunsul lor a fost doar cu buzele. Acțiunile lor vor trăda cuvintele lor. Moise va merge înapoi pe Muntele Sinai pentru alte 40 de zile și nopți. Înainte să se încheie aceste zile și nopți, poporul adunat la picioarele muntelui a comis un păcat cumplit împotriva lui Dumnezeu, cu care tocmai a intrat într-un nou legământ. Cel căruia a jurat să îi dea ascultare. A comis păcatul adorării vițelului de aur în Exod 32.

Ce putem spune despre răspunsul nostru la cuvintele lui Cristos, și la revărsarea sângelui Său în inimile, mințile, trupurile și sufletele noastre? În virtutea consacrării noastre baptismale noi am spus: "Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face și le vom asculta!" În virtutea ungerii noastre în Sacramentul Mirului am spus: "Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face și le vom asculta!" În virtutea primirii Sacramentului Pocăinței am spus: "Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face și le vom asculta!" În virtutea primirii Sacramentului Ungerii bolnavilor am spus: "Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face și le vom asculta!" Cei care au primit Sacramentul Căsătoriei i-au spus: "Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face și le vom asculta!" Cei care au primit sacramentul preoției au spus: "Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face și le vom asculta!"

În fine, de fiecare dată în timpul Liturghiei rostim "Amin" în răspuns la cuvintele lui Cristos: "Acesta este Sângele Meu, al noului legământ", și răspundem "amin" la cuvintele: "Trupul lui Cristos, sângele lui Cristos", spunând: "Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face și le vom asculta!" Aceasta este în esență semnificația cuvântului "amin". Noi nu am fost stropiți cu sângele unor animale, ci am primit în noi înșine însuși Trupul, Sângele, Sufletul și Divinitatea lui Cristos. Dacă vom adora și noi un vițel de aur, consecințele vor fi mult mai mari decât au fost vreodată pentru israeliți în Exod 32 și mai apoi.

Făcând comparație între cei buni și cei răi care primesc Trupul și Sângele Domnului, Secvența spune: "Însă taina cea măreață nu la toți împarte viață, ci doar celor ce-o primesc cu un cuget creștinesc. Cei buni iau din ea răsplată, cei răi aspră judecată; căci menirea i-ai schimbat, când nevrednic ai luat". Deși trebuie să fim preocupați de consecințele pedepsei veșnice, trebuie să ne preocupe mult mai mult să nu îl supărăm pe Dumnezeu, Domnul și Mântuitorul Isus Cristos, care ne-a iubit atât de mult încât s-a coborât din cer pe pământ, în mizeria existenței umane, pentru a muri pentru noi, oferindu-i Trupul și Sângele divin pentru ca noi să fim mântuiți primindu-le spiritual și fizic.

Să încheiem cu cuvintele Papei Benedict al XVI-lea: "Să ascultăm vocea lui [Isus] repetând, așa cum citim în cartea Apocalipsei: 'Iată, eu stau la ușă și bat. Dacă cineva ascultă glasul meu și-mi deschide ușa, voi intra la el și voi sta la masă cu el și el cu mine' (Apocalips 3,20). Sărbătoarea Trupul și Sângele Domnului dorește să facă auzită bătaia la ușă a lui Isus, în ciuda împietririi auzului nostru interior. El bate la ușile inimilor noastre și cere să intre nu doar pentru o zi ci pentru totdeauna. Să îl primim cu bucurie, înălțând către El într-un glas invocația din Liturghie: 'Bun păstor, Isuse bune, ca pe-a tale oi tu du-ne spre livezile cerești, unde milostiv domnești. Și la masa ta regească, ochii noștri te-ntâlnească: cu toți să ne veselim, pe vecie-ai tăi să fim! Amin!'" (Predică, 2007 Solemnitatea Trupul și Sângele Domnului).

* * *

TRUPUL ȘI SÂNGELE DOMNULUI
Sf. Barnaba, ap.

LECTURA I
Iată sângele legământului pe care Domnul îl încheie cu voi.

Citire din cartea Exodului 24,3-8
În zilele acelea, coborând de pe muntele Sinai, 3 Moise a transmis poporului toate cuvintele Domnului și toate poruncile; poporul a răspuns într-un singur glas: "Toate cuvintele pe care le-a rostit Domnul le vom împlini!" 4 Moise a scris toate cuvintele Domnului. A doua zi dimineață a construit un altar la poalele muntelui și a ridicat doisprezece stâlpi de piatră, pentru cele douăsprezece triburi ale lui Israel. 5 Apoi i-a pus pe câțiva tineri israeliți să ofere arderi de tot și să sacrifice Domnului viței ca jertfă de pace. 6 Moise a luat jumătate din sânge și l-a pus în vase, iar cu cealaltă jumătate a stropit altarul. 7 După aceea a luat Cartea Legământului și a citit poporului din ea. Iar ei au răspuns: "Toate câte le-a spus Domnul le vom face, le vom aduce la îndeplinire!" 8 Moise a luat sângele, a stropit cu el poporul și a zis: "Iată sângele legământului, pe care Domnul îl încheie cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte!"

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 115,12-13.15-16bc.17-18 (R.: cf. 13)
R.: Doamne, tu ne potolești setea cu potirul mântuirii.
12 Ce-i voi da în schimb Domnului,
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
și voi invoca numele Domnului. R.

15 Lucru de preț este în fața Domnului
moartea slujitorilor săi.
16bc Eu sunt slujitorul tău și fiul slujnicei tale.
Tu ai sfărâmat lanțurile mele. R.

17 Îți voi aduce jertfă de laudă
și voi invoca numele Domnului.
18 Voi împlini cele făgăduite Domnului,
de față cu tot poporul său. R.

LECTURA A II-A
Sângele lui Cristos va curăți conștiința noastră.

Citire din Scrisoarea către Evrei 9,11-15
Fraților, 11 Cristos, devenit marele preot al bunurilor viitoare, trecând printr-un cort mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mână de om, adică nu este din această lume, 12 a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor nu cu sânge de țapi și viței, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veșnică. 13 Căci dacă sângele de țapi și de tauri și cenușa de juncă cu care sunt stropiți cei întinați, îi sfințește dându-le curăția trupului, 14 cu atât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul veșnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăți conștiința voastră de faptele moarte pentru a sluji Dumnezeului celui viu. 15 De aceea el este mijlocitorul unei alianțe noi. El a murit ca să ispășească păcatele săvârșite împotriva vechii alianțe; astfel cei chemați pot primi moștenirea veșnică deja promisă.

Cuvântul Domnului

SECVENȚA
Secvența este facultativă; când se spune, se poate alege și numai forma scurtă, citindu-se doar ultimele două strofe.

1 Pe Isus Mântuitorul, viața noastră și păstorul,
cu iubire să-l cinstim, să-i cântăm, să-l preamărim!
Slava lui e-atât de mare, că nicicând n-am fi în stare,
vrednicește ca să-i dăm cinstea ce i-o datorăm.

2 Azi creștinătatea cântă cea mai mare și mai sfântă
din fântânile de har: Taina sfântului altar;
pâinea vieții, pâinea vie, ce cu-atâta bucurie
în iubirea-i de nespus, tuturor ne-o dă Isus.

3 Inimile să tresalte în cântările înalte:
glasul plin, melodios, să răsune bucuros.
Căci e ziua cea aleasă, când Cristos la sfânta masă,
milostiv ne-a dăruit darul cel neprețuit.

4 Cina fără de pereche azi încheie Legea veche.
Regele-preot, Isus, jertfă nouă ne-a adus.
Ce-a fost vechi de-acuma trece, e lumină-n noaptea rece;
și ce-n semn s-a arătat, e-mplinit și-adevărat.

5 Ce-a făcut Isus la Cină, din porunca lui divină,
veșnic se va repeta întru amintirea sa.
Ca zălog al mântuirii și icoană-a răstignirii
Domnului vom oferi jertfa sfintei Liturghii.

6 Cum ne-nvață și credința, chipul și-a schimbat ființa:
pâinea-i trupul lui Cristos, vinul, sânge prețios.
Simțul nu ne lămurește, dar credința ne-ntărește
cu lumina ei din cer, să primim acest mister.

7 Pâinea, vinul, țin ascunse lucruri mari și nepătrunse;
chipuri ce se osebesc, prin ființă se unesc.
Trupul lui Cristos hrănește, sângele ne răcorește;
dar și-n pâine ca și-n vin e Cristos întreg, deplin.

8 Cine se împărtășește, pe Cristos întreg primește;
tot izvorul harului se revarsă-n pieptul lui.
Și din pâine-aceasta vie, cât ia unul, iau și-o mie.
Toată lumea de-ar lua, taina sfântă n-ar seca.

9 Însă taina cea măreață nu la toți împarte viață,
ci doar celor ce-o primesc cu un cuget creștinesc.
Cei buni iau din ea răsplată, cei răi aspră judecată;
căci menirea i-ai schimbat, când nevrednic ai luat.

10 Și când pâine-n părți se frânge, viața nu i se atinge;
o fărâmă de primești, prin puterea ei trăiești.
Chipul pâinii se zdrobește, dar Cristos se dăruiește
cu toată ființa sa, prin oricare părticea.

11 Iată pâinea îngerească, hrană-n valea pământească
pentru vrednicii creștini, nu de aruncat la câini.
În figuri el ni s-arată: Isaac cel jertfit de tată,
mielul cel nevinovat, mană ce-n pustiu s-a dat.

12 Bun păstor, Isuse bune, ca pe-a tale oi tu du-ne
spre livezile cerești, unde milostiv domnești.
Și la masa ta regească, ochii noștri te-ntâlnească:
cu toți să ne veselim, pe vecie-ai tăi să fim!

ALELUIA In 6,51-52
(Aleluia) Eu sunt pâinea cea vie care am coborât din cer, spune Domnul;
cine mănâncă din această pâine va trăi în veci. (Aleluia)

EVANGHELIA
Acesta este trupul meu. Acesta este sângele meu.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 14,12-16.22-26
12 În prima zi a sărbătorii Azimelor, când era sacrificat mielul pascal, ucenicii l-au întrebat pe Isus: "Unde vrei să mergem să-ți pregătim masa de Paști?" 13 Isus a trimis doi dintre ucenicii săi zicându-le: "Mergeți în cetate: acolo vă va ieși în cale un om purtând un urcior cu apă; mergeți pe urma lui 14 și unde va intra spuneți stăpânului casei: «Învățătorul ne-a trimis să te întrebăm: unde este o sală unde aș putea să iau masa împreună cu ucenicii mei?» 15 Și el vă va arăta o încăpere mare, la etaj, cu masa gata așternută. Acolo să ne pregătiți". 16 Ucenicii au plecat și, ajungând în cetate, totul s-a petrecut după cum li se spusese. Acolo au pregătit masa de Paști. 22 În timp ce stăteau la masă, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o lor, zicând: "Luați, acesta este trupul meu". 23 Apoi, luând paharul și, mulțumind, l-a dat lor și au băut din el toți. 24 El le-a zis: "Acesta este sângele meu, sângele noului legământ vărsat pentru voi toți. 25 Adevăr, adevăr vă spun: nu voi mai bea din rodul viței de vie până în ziua în care voi bea un vin nou în împărăția lui Dumnezeu". 26 După ce au cântat psalmii de mulțumire, au plecat spre Muntele Măslinilor.

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire