SFÂNTA SCRIPTURĂ

Duminica Rusaliilor (Anul B)

Prima lectură: Fapte 2,1-11
Psalmul responsorial: Psalmul 103
A doua lectură: Galateni 5,16-25
Lectura evanghelică: Ioan 15,26-27;16,12-15

Introducere

"Vino, Duhule Sfânt, şi trimite din înaltul cerului o rază din lumina ta. Vino la noi, Părinte al săracilor. Vino, împărţitorule de daruri. Vino, lumina inimilor noastre. Cel mai bun mângâietor, oaspete care aduci bucurie în suflet şi uşurare în inimi. În osteneală tu eşti odihnă, în arşiţă tu eşti răcoare, iar în lacrimi tu ne eşti mângâiere. Tu, lumină fericită, vino, şi pătrunde în adânc inimile credincioşilor tăi. Fără puterea ta dumnezeiască nimic nu este în om care să nu fie înclinat spre rău. Spală orice pată a sufletului, înlătură uscăciunea inimii, vindecă orice rană. Înmoaie inimile împietrite, încălzeşte-le pe cele reci şi întoarce-le pe cele rătăcite. Celor care au credinţă şi cred în tine, dă-le cele şapte daruri sfinte. Prin tine virtutea să merite răsplata. Să ajungem la mântuire în bucuria veşnică" (Secvenţa de Rusalii).

În această duminică celebrăm Solemnitatea Rusaliilor. Acest eveniment are loc după prima novenă din istorie (nouă zile de rugăciune), dar nu a fost prima Cincizecime din istorie. În Levitic 23,15-22 a fost instituită sărbătoarea Cincizecimii. A fost numită de asemenea Sărbătoarea Săptămânilor. Înainte de a privi la aceasta însă, să vedem ce doreşte Luca să realizeze în scrierea Faptelor Apostolilor, de unde este prima lectură din această duminică.

Faptele Apostolilor

Scriitorul Faptelor Apostolilor, din care aflăm despre revărsarea Duhului Sfânt, este evanghelistul Luca. În Evanghelia sa, scopul lui principal a fost de a ne prezenta viaţa şi învăţătura lui Cristos. Luca ne spune la începutul Faptelor Apostolilor că Evanghelia sa ne-a vorbit despre "tot ce a făcut şi a învăţat Isus, de la început până în ziua în care a fost înălţat" (Fapte 1,1). Aceasta înseamnă că Faptele Apostolilor vor vorbi despre ceea ce a continuat Isus să facă şi să înveţe, prin Biserică. Luca prezintă Biserica retrăind viaţa lui Cristos. Există un ciclu de teme în Faptele Apostolilor care arată întocmai acest lucru.

1. Isus a fost ales să facă lucrarea Tatălui; există alegerea unor bărbaţi pentru a face lucrarea Domnului în Faptele Apostolilor (Fapte 1,21;6,3;13,2). 2. Isus se roagă după Botezul Său (Luca 3,21); discipolii se roagă în aşteptarea Duhului Sfânt (Fapte 1,14.24). 3. Coboară Duhul Sfânt (Luca 3,21-22; Fapte 2,2;8,17;10,44;19,6). 4. Isus îşi începe slujirea cu o învăţătură despre împlinirea Scripturii şi respingerea lui Isus (Luca 4,16-30); slujirea Bisericii începe cu o învăţătură despre împlinirea Scripturii şi respingerea lui Isus (Fapte 2,14-40). 5. Această împlinire este demonstrată prin predicare şi vindecări, şi conflictele şi persecuţiile ilustrează respingerea (Luca 4,21-8,56; Fapte 2,41-12,17).

6. Isus predică evreilor (Luca 4,14-21); Petru şi Paul predică evreilor (Fapte 2,14-39;13,16-41). 7. Şi în Luca şi în Faptele Apostolilor există proclamarea Veştii celei Bune, cu convertirea şi botezarea ascultătorilor (Fapte 2:14, 3:12, 8:26, 10:34, 13:16, 17:22, 28:17). 8. Sunt înfăptuite lucrări minunate, ca ale lui Isus (Fapte 3,1;6,1;11,27;14,8). 9. Isus vindecă un paralitic (Luca 5,17-26); Petru şi Paul vindecă paralitici (Fapte 3,1-10;20,9-12). 10. Bolnavii sunt aduşi pentru a fi vindecaţi (Luca 4,40; Fapte 28,9). 11. Isus adună Biserica; există numeroase adunări ale Bisericii în Faptele Apostolilor (Fapte 4,31;8,14;11,1;15,1). 12. Există blestemarea unui fals discipol (Fapte 1,16;5,1;8,18;12,20;13,8;23,1). 13. Isus este judecat de patru ori; Paul este judecat de patru ori. Să analizăm acum contextul Vechiului Testament.

Sărbătoarea Săptămânilor şi primele roade ale secerişului

La început, Sărbătoarea Săptămânilor era legată de cea mai importantă sărbătoare a Israelului, adică Paştile. Sărbătoarea trebuia să înceapă la şapte săptămâni sau 50 de zile după Paşti. Această sărbătoare era una dintre cele mai importante sărbători pentru Israel: Paştile, a Azimilor şi Cincizecimea. Toţi israelienii de parte bărbătească trebuiau să meargă la Ierusalim şi la Templu pentru a celebra aceste sărbători. De aceea în Sărbătoarea Cincizecimii relatată în Faptele Apostolilor erau atât de mulţi "iudei, bărbaţi evlavioşi din toate naţiunile de sub cer" (Faptele Apostolilor 2,5). Ni se spune că erau parţi, mezi, elamiţi etc.

Sărbătoarea Cincizecimii celebra două lucruri, unul natural şi unul supranatural. Cincizecimea celebra primele roade ale recoltei. De-a lungul timpului i s-a dat şi semnificaţie teologică. A devenit de asemenea o celebrare a dăruirii legii pe Muntele Sinai. Aceste două realităţi apar în ceea ce este relatat în Faptele Apostolilor. Cincizecimea cădea la 50 de zile după învierea lui Isus. Celebra primele roade ale recoltei. Cu siguranţă nu este doar o coincidenţă faptul că Sf. Paul spune: "Dar acum, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul [învierii] celor adormiţi" (1Corinteni 15,20). În Levitic ni se spune că preotul trebuia să ia primele roade ale recoltei şi să le ofere "legănându-le înaintea Domnului" (23,20). Isus, marele preot ceresc, se oferă pe sine în slava cerească înaintea Tatălui, ca prim rod al mântuirii.

De asemenea nu este o întâmplare faptul că Isus le spune discipolilor Săi: "Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui" (Matei 9,37-38). După aceste cuvinte Matei relatează faptul că Isus i-a chemat pe cei doisprezece discipoli ai Săi: "cel dintâi Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui; Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu; Simon Canaaneul şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat" (Matei 10,1.2-4). Aceştia sunt lucrătorii pentru recolta care a fost adunată în dimineaţa Rusaliilor.

De asemenea, este semnificativ faptul că primele roade care oferite înaintea Domnului reprezentau întreaga recoltă care va urma. Aceasta înseamnă că Isus a fost primul rod al recoltei, dar nu şi ultimul. La Rusalii se aşteaptă ca recolta să producă mai multe roade, reprezentând adunarea evreilor din toate naţiunile. Apostolii şi-au făcut cu siguranţă datoria: "în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete" (Faptele Apostolilor 2,41).

Legea Veche şi Legea Nouă

Sărbătoarea Cincizecimii din Vechiul Testament a început şi să fie asociată cu dăruirea legii pe Muntele Sinai. Vedem acest lucru adus în atenţia noastră în relatarea Cincizecimii din Faptele Apostolilor. La Muntele Sinai au fost trei semne asociate cu dăruirea Legii. Mai întâi, au fost sunete puternice: "sunet de trâmbiţe foarte puternic... şi sunetul trâmbiţei se auzea din ce în ce mai tare" (Exod 19,16.19). În al doilea rând, a fost semnul focului. "Muntele Sinai fumega tot, că Se pogorâse Dumnezeu pe el în foc" (Exod 19,18). În al treilea rând, a fost miracolul înţelegerii a ceea ce vorbeşte Dumnezeu: "Moise grăia, iar Dumnezeu îi răspundea cu glas" (Exod 19,19).

Şi în Faptele Apostolilor avem trei semne. Mai întâi, este un sunet puternic: "S-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice" (Fapte 2,2). În al doilea rând, este semnul focului: "Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc" (Fapte 2,3). În al treilea rând, este vorbirea miraculoasă: "Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească" (Fapte 2,4). Legea Veche a fost dată în Exod, acum Noua Lege este dată în Faptele Apostolilor. Dumnezeu, prin profetul Ezechiel, a vorbit despre acest timp care urma să vină. "Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele" (36,26-27).

Ieremia a vorbit şi el despre acest lucru, în contextul învăţăturii despre un nou legământ: "Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda legământ nou. Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână, ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi Eu am rămas în legătură cu ei, zice Domnul. Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor" (31,30-32). Aici vedem similarităţi şi diferenţe între vechi şi nou. Legea Veche a fost scrisă pe table de piatră, şi ei nu aveau Duhul care să îi ajute să ţină Legea. Legea Nouă este scrisă în inimile noastre de Duhul Sfânt pentru ca noi să o putem ţine. Sf. Augustin a spus: "Legea Veche a fost dată pentru ca să căutăm harul, şi harul este dat pentru ca să putem ţine Legea Nouă".

Catehismul Bisericii Catolice ne spune: "Legea evanghelică 'împlineşte', purifică, depăşeşte şi duce la perfecţiune Legea Veche" (nr. 1967). Şi continuă: "Nu adaugă precepte exterioare noi, dar ajunge să reformeze rădăcina actelor, inima, acolo unde omul alege între pur şi impur, unde cresc credinţa, speranţa şi iubirea şi, cu ele, celelalte virtuţi" (nr. 1968). De fapt, Legea Nouă este a Treia Persoană a Treimii. "Legea cea Nouă este harul Duhului Sfânt dăruit credincioşilor prin credinţa în Cristos" (CBC nr. 1966). Catehismul ne spune de asemenea că Legea cea Nouă este o lege a iubirii, o lege a harului şi o lege a libertăţii (cf. CBC nr. 1972).

Avem nevoie de Duhul Sfânt

Am văzut deja un motiv pentru care este dat Duhul Sfânt, şi anume acela ca noi să putem ţine Legea Nouă. Cu toate acestea, ne putem întreba, ce alte motive fac să fie importantă trimiterea Duhului Sfânt? Isus spune: "Este mai bine pentru voi ca eu să plec, pentru că, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi" (Ioan 16,7). Cristos trebuie să se întoarcă la Tatăl pentru ca Tatăl şi Fiul să îl poată trimite pe Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este cel care face posibilă prezenţa lui Cristos în întreaga istorie, în particular în Euharistie. Cristos este acum prezent nu doar în Ierusalim, ci este prezent cu trupul, cu sângele, cu sufletul şi cu divinitatea în toate timpurile şi în toate locurile.

De mai multe ori Isus le-a promis celor Doisprezece pe Duhul Sfânt: "Eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna" (Ioan 14,16). Duhul Sfânt va rămâne cu cei Doisprezece şi cu succesorii lor (Episcopii) pentru totdeauna. Faptul că în acel context le-a vorbit celor Doisprezece este crucial pentru un alt motiv, legat de cel precedent. Să ne gândim la faptul că chiar înainte să se înalţe la cer, Isus le spune Apostolilor: "Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura" (Marcu 16,15). Ei trebuie să facă discipoli din toate naţiunile "învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit" (Matei 28,20).

Apostolii trebuie să îi înveţe tot ceea ce i-a învăţat Isus. În afară de cazul în care şi-ar fi luat foarte sârguincioşi notiţe pe laptop-urile lor de-a lungul întregii misiuni publice a lui Isus, urmau să aibă o problemă pe care mulţi dintre noi o avem: aceea de a-şi aduce aminte. Ce le spune aşadar Isus? "Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu" (Ioan 14,26). Cu siguranţă mi-aş dori să îmi amintesc tot ce a spus Isus, cu toţii ne-am dori, nu? În acest pasaj ni se spune că Isus garantează că Apostolii şi succesorii lor nu vor uita niciodată. Aceasta este o legătură evidentă cu carisma specială dată Papei şi Episcopilor în unire cu Papa, aceea a infailibilităţii. Legătura cu succesorii Apostolilor este de asemenea evidentă deoarece misiunea Apostolilor nu se întinde doar la durata vieţii lor, ci la toate timpurile.

De asemenea, într-una dintre variantele pentru o lectură evanghelică în această duminică, când le vorbeşte celor doisprezece, Isus spune: "Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteţi purta. Însă, când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul..." (Ioan 16,12-13). Şi acest lucru este legat de infailibilitate. Ne putem gândi la momentele în care Isus le-a spus ceva Apostolilor şi ei s-au mirat, neînţelegând. Ei bine, mai sunt alte lucruri pe care Isus trebuie să le spună lor, dar nu o va face până când nu va veni Duhul Sfânt, pentru că nu vor fi în stare să le înţeleagă. Duhul Sfânt îi va călăuzi la tot adevărul. Aşadar este în avantajul lor ca Isus să se înalţe înapoi la Tatăl.

În cealaltă variantă de lectură evanghelică, avem un alt motiv pentru care este important să vină Duhul Sfânt. În seara Învierii a intrat acolo unde erau adunaţi Apostolii şi "a suflat asupra lor şi le-a zis: 'Primiţi pe Duhul Sfânt. Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute'" (Ioan 20,22-23). Duhul Sfânt trebuie să fie trimis pentru ca păcatele noastre să fie iertate. Fără Duhul Sfânt nu vor fi iertate, şi vom rămâne în sclavia păcatului şi a consecinţei sale, moartea veşnică. Concluzionăm: "Vino, Duhule Sfânt, pătrunde inimile credincioşilor tăi şi aprinde în ele focul iubirii tale. Trimite, Doamne, Duhul tău, ca să reînnoiască faţa pământului".

* * *

COBORÂREA SF. DUH (RUSALIILE)
Vizita sf. Fecioare Maria

LECTURA I
S-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească.

Citire din Faptele Apostolilor 2,1-11
¹ În ziua Rusaliilor, toţi ucenicii Domnului se aflau adunaţi în acelaşi loc. ² Deodată, din cer a venit un vuiet, ca şi cum s-ar fi pornit un vânt puternic şi a umplut toată casa în care se aflau. ³ Şi a apărut un fel de foc, care se împărţea în limbi şi se lăsa asupra fiecăruia dintre ei. ⁴ Toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească. ⁵ La Ierusalim locuiau atunci iudei evlavioşi, veniţi din toate naţiunile de sub cer. ⁶ Când s-a produs acel vuiet, s-a adunat o mare mulţime şi erau uluiţi, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. ⁷ În uimirea lor se întrebau nedumeriţi: "Iată, aceşti oameni care vorbesc nu sunt oare toţi galileeni? ⁸ Atunci cum se face că fiecare dintre noi îi aude vorbind în limba maternă? ⁹ Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotamia, Iudeea şi Capadocia, de pe ţărmul Mării Negre, din Asia, ¹⁰ din Frigia, din Pamfilia, din Egipt şi din Libia, care e aproape de Cirene, ¹¹ cretani şi arabi, romani în trecere, iudei din naştere şi iudei convertiţi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu".

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 103,1ab şi 24ac.29bc-30.31 şi 34 (R.: cf. 30)
R.: Trimite, Doamne, Duhul tău, ca să reînnoiască faţa pământului.
sau
Aleluia.
^1ab Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Doamne Dumnezeule, tu eşti nemărginit de mare!
^24ac Cât de minunate sunt lucrările tale, Doamne,
pământul este plin de creaturile tale! R.

^29bc Când le iei suflarea, ele mor
şi se întorc în ţărână.
³⁰ Când trimiţi Duhul tău, ele iau fiinţă,
şi tu reînnoieşti faţa pământului. R.

³¹ Slava Domnului în veci să rămână!
Să se bucure Domnul de lucrările sale!
³⁴ Plăcute să-i fie cuvintele mele;
iar eu mă voi bucura în Domnul! R.

LECTURA A II-A
Dacă trăim în Duh, în Duh să şi umblăm.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 5,16-25
Fraţilor, ¹⁶ umblaţi, aşadar, în Duh şi atunci nu veţi împlini pofta trupului. ¹⁷ Căci trupul pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul împotriva trupului; acestea se împotrivesc unul altuia şi astfel nu faceţi ceea ce aţi voi. ¹⁸ Iar dacă sunteţi mânaţi de Duh, nu sunteţi sub Lege. ¹⁹ Faptele trupului sunt cunoscute: adulter, necurăţie, destrăbălare, ²⁰ idolatrie, vrăjitorie, ură, vrajbă, gelozie, mânie, certuri, neînţelegeri, dezbinări, ²¹ invidie, beţie, chefuri şi cele asemenea acestora despre care vă previn aşa cum v-am mai prevenit că aceia care fac astfel de fapte nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. ²² Iar roadele Duhului sunt: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, încrederea, ²³ blândeţea, înfrânarea. Împotriva unor astfel de lucruri nu este lege. ²⁴ Cei care sunt ai lui Cristos şi-au răstignit trupul cu patimile şi poftele lui. ²⁵ Dacă trăim în Duh, în Duh să şi umblăm.

Cuvântul Domnului

SECVENŢA:
Vino, Duhule Sfânt,
şi trimite din înaltul cerului
o rază din lumina ta.
Vino la noi, Părinte al săracilor.
Vino, împărţitorule de daruri.
Vino, lumina inimilor noastre.
Cel mai bun mângâietor,
oaspete care aduci bucurie în suflet
şi uşurare în inimi.
În osteneală tu eşti odihnă,
în arşiţă tu eşti răcoare,
iar în lacrimi tu ne eşti mângâiere.
Tu, lumină fericită,
vino, şi pătrunde în adânc
inimile credincioşilor tăi.
Fără puterea ta dumnezeiască
nimic nu este în om
care să nu fie înclinat spre rău.
Spală orice pată a sufletului,
înlătură uscăciunea inimii,
vindecă orice rană.
Înmoaie inimile împietrite,
încălzeşte-le pe cele reci
şi întoarce-le pe cele rătăcite.
Celor care au credinţă
şi cred în tine,
dă-le cele şapte daruri sfinte.
Prin tine virtutea să merite răsplata.
Să ajungem la mântuire
în bucuria veşnică.

ALELUIA
(Aleluia) Vino, Duhule Sfânt,
pătrunde inimile credincioşilor tăi,
şi aprinde în ele focul iubirii tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Duhul adevărului vă va ajuta să înţelegeţi tot adevărul.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,26-27; 16,12-15
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ²⁶ "Când va veni Apărătorul, pe care îl voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, el va da mărturie pentru mine. ²⁷ De asemenea şi voi veţi da mărturie pentru că de la început sunteţi cu mine. ^16,12 "Multe lucruri aş mai avea de spus, dar acum nu le puteţi înţelege. ¹³ Însă când va veni Duhul adevărului, el vă va ajuta să înţelegeţi tot adevărul. De fapt, el nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va face să cunoaşteţi cele viitoare. ¹⁴ El mă va preamări pe mine, pentru că va lua din ceea ce este al meu şi vă va face cunoscut vouă. ¹⁵ Tot ce are Tatăl este al meu; de aceea am spus că va lua din ceea ce este al meu şi vă va face cunoscut vouă".

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com