SFÂNTA SCRIPTURĂ

Înălţarea Domnului (Anul B)

Prima lectură: Fapte 1,1-11
Psalmul responsorial: Psalmul 46
A doua lectură: Efeseni 4,1-13
Lectura evanghelică: Marcu 16,15-20

Introducere

În această duminică celebrăm glorioasa Înălţare la cer a Domnului. Înălţarea lui Isus înapoi la Tatăl este crucială în istoria mântuirii, deşi probabil cel mai puţin înţeleasă. Putem înţelege importanţa morţii lui Cristos pentru păcatele noastre. Ştim de asemenea că are o importanţă deosebită faptul că El a înviat din morţi. Înălţarea la cer poate însă să ocolească înţelegerea noastră. Cu toate acestea, Isus însuşi a spus: "Vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca eu să plec..." (Ioan 16,7). Să începem reflecţia noastră cu ceva ce am auzit în lectura evanghelică din această duminică de la Marcu.

La dreapta Tatălui

După ce Isus le porunceşte Apostolilor să predice Evanghelia şi să boteze, Marcu continuă spunându-ne: "După ce le-a vorbit, Domnul Isus s-a înălţat la cer şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu" (Marcu 16,19).

Noul şi eternul rege davidic

Unul dintre cele mai importante aspecte ale Vechiului Testament pe care Isus a venit să îl împlinească a fost legământul făcut cu David. Toţi scriitorii evanghelici arată într-un anume fel că Isus este de fapt noul şi eternul rege davidic. Dumnezeu a făcut un legământ cu David că cineva va domni pentru totdeauna pe tronul său. Faptul că Isus împlineşte acest legământ este evident atunci când Luca relatează Buna Vestire. Îngerul Gabriel i-a vestit Mariei: "Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit" (Luca 1,32b-33).

Însă şi faptul că Isus a mers de-a dreapta Tatălui ne arată că El este împlinirea acestui legământ. Locul de cea mai mare cinste pentru toţi regii davidici este menţionat de însuşi regele David în Psalmul 110, un psalm al intronizării regale. Când a venit timpul ca fiul lui David, Solomon, să preia regalitatea, David a spus: "Zis-a Domnul Domnului Meu: 'Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale'" (v. 1). Cu alte cuvinte, Yahwe îi spune lui Solomon să stea de-a dreapta Lui. Aşadar, toţi regii davidici au stat temporar în acest loc de cinste, cel puţin în sens figurativ. Isus, însă, va sta în acest loc de cinste pentru totdeauna, în sens literal. Înălţarea se încheie astfel cu intronizarea în ceruri a noului şi eternului rege davidic.

Marele preot ceresc

Un alt element important al Vechiului Testament pe care Isus a venit să îl împlinească are legătură cu preoţia. Isus a venit pentru ca să fie eternul şi cerescul nostru mare preot. Faptul că Isus s-a înălţat la dreapta Tatălui arată de asemenea că El împlineşte toate aspectele preoţiei din Vechiul Testament. Pentru a ne arăta această împlinire, Scrisoarea către Evrei citează şi ea din Psalmul 110. În acest psalm, Domnul îi spune de asemenea lui Solomon: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec" (v. 4b).

Scrisoarea către Evrei ne spune că Isus a fost "numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui Melchisedec" (5,10). Şi ne mai spune că "El, oferind o singură jertfă pentru păcate, s-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu" (10,12). Care a fost jertfa lui Isus? El s-a jertfit "pe sine însuşi" (7,27). Rolul primar al fiecărui preot este de a oferi jertfă. Isus, ca preot, a oferit ce mai sfântă şi curată jertfă de sine. Scrisoarea către Evrei ne spune însă: "Orice mare preot este pus să aducă daruri şi jertfe. De aceea, este necesar să aibă şi el ceva ca să ofere" (8,3). Ce înseamnă aceasta?

Isus este preot în veac în gloria cerească, nu doar pe pământ. Aşadar Isus trebuie să aibă ceva de oferit şi în cer. Dar cum se împacă aceasta cu altceva ce spune Scrisoarea către Evrei: că jertfa lui Cristos a fost "o dată pentru totdeauna" (10,10)? Pentru a înţelege corect acest lucru trebuie să arătăm că "o dată pentru totdeauna", în acest context, nu poate însemna că jertfa de sine a lui Isus s-a încheiat cu două mii de ani în urmă. "O dată pentru totdeauna" trebuie să însemne că jertfa unică a lui Cristos continuă în tot timpul şi în toată veşnicia. Jertfa lui de sine nu se încheie niciodată.

El continuă să se ofere pe sine în gloria din ceruri ca preot în veac după rânduiala lui Melchisedec. Nu este o coincidenţă faptul că în Geneză 14 ni se spune că preotul rege Melchisedec oferea pâine şi vin ca jertfă. Isus transformă pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Său. În jertfa Euharistiei noi participăm la jertfa lui Cristos făcută o dată pentru totdeauna. Noi nu repetăm jertfa lui Cristos, deoarece nu putem repeta ceva ce nu s-a încheiat niciodată.

Avem nevoie de Duhul Sfânt

Un alt adevăr semnificativ revelat în Înălţarea la cer este importanţa trimiterii Duhului Sfânt. Isus spune: "Eu vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca eu să plec, pentru că, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi" (Ioan 16,7). Doar prin întoarcerea lui Cristos înapoi la Tatăl Apostolii şi noi toţi vom primi revărsarea Duhului Sfânt. Vom analiza însă mai mult de ce este aşa în duminica următoare, când sărbătorim Coborârea Duhului Sfânt.

Înălţarea cu trupul la cer a lui Cristos

În fine, trebuie să spunem despre Înălţare un lucru de care mulţi oameni nu îşi dau seama. Când Isus s-a înălţat la Tatăl a făcut-o cu deplinătatea umanităţii pe care a luat-o prin Întrupare. Aceasta înseamnă că atunci când Isus s-a întors la Tatăl Său, a făcut-o cu trupul Său. Aşadar, Cristos domneşte în cer cu trupul Său. În cer Isus are un trup înviat, glorificat. La sfârşitul timpului, când fiecare persoană va experimenta învierea trupului său, vom putea să atingem trupul glorificat al Domnului.

Iată cât de mult ne iubeşte Dumnezeu. Tatăl îl trimite pe Fiul Său pentru a deveni asemenea nouă în toate lucrurile, luându-şi un suflet uman şi un trup uman, pentru a rămâne mereu cu ele. Ceea ce a făcut a doua Persoană din Sfânta Treime în Întrupare este irevocabil. El a devenit asemenea nouă în toate, şi va rămâne asemenea nouă. Este de asemenea fundamental pentru contemplarea misterului Înălţării să reamintim că atunci când Adam a păcătuit, Grădina Edenului a fost închisă. Aceasta înseamnă că cerul a fost închis pentru toată omenirea. Nimeni din istoria lumii nu intrase în cer. Isus, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, ia natura umană şi se înalţă la cer pentru ca acum să putem avea acces în adevărata Ţară Promisă.

Să încheiem cu o parte din lectura din Sf. Paul din această duminică: "luminându-vă ochii inimii voastre... să cunoaşteţi care este speranţa chemării sale, care este bogăţia gloriei moştenirii sale între cei sfinţi şi care este imensa măreţie a puterii sale faţă de noi, cei care credem..." (Efeseni 1,18-19).

* * *

ÎNĂLŢAREA DOMNULUI
Ss. Cristofor Magallanes, pr. şi îns., m.; Elena, mama împ. Constantin

LECTURA I
Pe când ei stăteau cu ochii îndreptaţi spre cer, el s-a înălţat.

Citire din Faptele Apostolilor 1,1-11
¹ Dragul meu Teofil, în prima carte a mea am vorbit despre tot ce a făcut şi a învăţat Isus de la început, ² până în ziua în care s-a înălţat la cer, după ce prin Duhul Sfânt a dat îndemnuri apostolilor aleşi de el. ³ După pătimirea sa, el le-a dovedit în multe feluri că trăieşte, arătându-li-se timp de patruzeci de zile şi vorbindu-le despre împărăţia lui Dumnezeu. ⁴ Pe când stătea odată la masă cu ei, le-a dat poruncă să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aştepte împlinirea promisiunii făcute de Tatăl. "Această promisiune aţi auzit-o din gura mea: ⁵ Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi în Duhul Sfânt peste câteva zile". ⁶ Adunaţi fiind în jurul lui, apostolii l-au întrebat: "Doamne, oare acum vei întemeia din nou împărăţia lui Israel?" ⁷ Isus le-a răspuns: "Nu vă priveşte pe voi să cunoaşteţi timpul sau momentul. Toate acestea le-a rânduit Tatăl şi numai el le are în stăpânire. ⁸ Voi însă veţi primi puterea Duhului Sfânt care se va coborî peste voi. Atunci îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginile pământului". ⁹ După aceste cuvinte ei l-au văzut înălţându-se şi dispărând din ochii lor într-un nor. ¹⁰ În timp ce ei stăteau cu ochii îndreptaţi spre cer, unde se îndrepta Isus, iată că le-au apărut doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine albe. ¹¹ Aceştia au zis: "Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Isus, care s-a înălţat la cer din mijlocul vostru, tot astfel va veni din nou, precum l-aţi văzut mergând în cer".

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 46,2-3.6-7.8-9 (R.: 6)
R.: Dumnezeu se înalţă în strigăte de bucurie. Domnul înaintează în sunete de trâmbiţă.
sau
Aleluia.
² Bateţi din palme, voi, toate popoarele,
înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie!
³ Căci Domnul, Cel Preaînalt este înfricoşător,
el este împărat peste tot pământul. R.

⁶ Dumnezeu se înalţă în strigăte de bucurie,
Domnul înaintează în sunete de trâmbiţă.
⁷ Cântaţi-i lui Dumnezeu, cântaţi-i!
Cântaţi-i regelui nostru, cântaţi-i! R.

⁸ Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul.
Cântaţi-i o cântare aleasă.
⁹ Dumnezeu stăpâneşte peste popoarele păgâne.
Dumnezeu stă pe tronul său cel sfânt. R.

LECTURA A II-A
La măsura vârstei plinătăţii lui Cristos.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,1-13
Fraţilor, ¹ vă rog aşadar, eu, cel întemniţat în Domnul, să umblaţi în chip vrednic de chemarea cu care aţi fost chemaţi, ² cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, ³ străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului în legătura păcii. ⁴ Este un singur trup şi un singur Duh, precum aţi şi fost chemaţi într-o singură speranţă a chemării voastre; ⁵ un Domn, o credinţă, un botez, ⁶ un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, care este peste toţi, şi prin toţi şi în toţi. ⁷ Iar fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Cristos. ⁸ De aceea se spune: "Suindu-se în înălţime, a dus în robie robia şi a dat oamenilor daruri". ⁹ Dar "s-a suit" ce înseamnă decât că s-a şi coborât în cele mai de jos ale pământului. ¹⁰ Cel care s-a coborât este acelaşi care s-a şi suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. ¹¹ Şi tot el i-a dat pe unii să fie apostoli, pe alţii să fie profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, ¹² spre buna orânduire a sfinţilor, pentru a-şi îndeplini slujirea lor, spre zidirea trupului lui Cristos, ¹³ până când vom ajunge cu toţii la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea omului desăvârşit, la măsura vârstei plinătăţii lui Cristos.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Mt 28,19-20
(Aleluia) Mergeţi, învăţaţi toate popoarele, spune Domnul;
eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacurilor.
(Aleluia)

EVANGHELIA
S-a înălţat la cer şi şade de-a dreapta lui Dumnezeu.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 16,15-20
În acel timp, Isus înviat s-a arătat celor unsprezece ucenici şi le-a spus: ¹⁵ "Mergeţi în lumea întreagă, predicaţi evanghelia la toată făptura. ¹⁶ Cine va crede şi va fi botezat se va mântui, iar cine va refuza credinţa va fi osândit. ¹⁷ Acestea sunt semnele care vor însoţi pe cei care cred: în numele meu vor alunga demoni; vor vorbi limbi noi; ¹⁸ chiar dacă vor bea otravă nu le va dăuna; peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi ei se vor vindeca". ¹⁹ Domnul Isus, după ce le-a vorbit, s-a înălţat la cer şi şade de-a dreapta lui Dumnezeu. ²⁰ Iar ei au plecat să predice pretutindeni. Domnul Isus lucra în ei şi întărea cuvântul prin semnele care urmau.

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com