SFÂNTA SCRIPTURĂ

A şasea duminică după Paşti (Anul B)

Prima lectură: Fapte 10,25-26.34-35.44-48
Psalmul responsorial: Psalmul 97
A doua lectură: 1Ioan 4,7-10
Lectura evanghelică: Ioan 15,9-17

Introducere

Lectura evanghelică din această duminică începe de unde s-a încheiat cea de duminica trecută. La Ioan 15,1-8 l-am auzit pe Isus vorbind despre cum El este viţa adevărată iar noi suntem mlădiţele. Textul continuă săptămâna aceasta cu versetele 9-17. Isus le spune Apostolilor: "v-am numit pe voi prieteni" (Ioan 15,15). Se pune natural întrebarea: ce se înţelege biblic prin prietenie?

Avraam, prietenul lui Dumnezeu

Primul loc unde am putea să privim este la figura lui Avraam. Regele Iosafat cere într-o rugăciune: "Dumnezeul nostru, oare nu Tu ai izgonit pe locuitorii acestei ţări din faţa poporului Tău Israel şi ai dat-o pe veci urmaşilor lui Avraam, prietenul tău?" (2Cronici 20,7). De asemenea, în Isaia Dumnezeu spune: "Dar tu, Israele, sluga Mea, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu!" (41,8). Avraam era prietenul lui Dumnezeu deoarece credea în Domnul şi făcea voia Domnului. El a părăsit pământul familiei sale atunci când Dumnezeu i-a cerut aceasta. A primit circumcizia, ca semn al legământului, atunci când Dumnezeu i-a cerut-o. A fost dispus să îşi ofere propriul său fiu ca jertfă pentru că aceasta era voia lui Dumnezeu.

Moise, prietenul lui Dumnezeu

Apoi îl avem pe Moise. "Domnul însă grăia cu Moise faţă către faţă, cum ar grăi cineva cu prietenul său" (Ieşirea 33,11). Şi el a fost prietenul lui Dumnezeu pentru că a crezut în El şi a făcut voia Lui. Moise a ascultat de Domnul când i-a cerut să meargă la faraon, în repetate rânduri. Moise i-a scos pe evrei din Egipt la porunca Domnului. I-a condus la Muntele Sinai deoarece Dumnezeu vroia aşa; în ciuda faptului că exista un traseu mai scurt spre Ţara Promisă. El a primit cele Zece Porunci şi s-a jurat să respecte poruncile. A ascultat voia Domnului de a construi un tabernacol. A mers de pe Muntele Sinai când Dumnezeu i-a spus să plece. A condus o turmă de nemulţumiţi şi nerecunoscători timp de 40 de ani, prin sălbăticie, doar pentru că Dumnezeu i-a spus să facă acest lucru.

Papa Benedict al XVI-lea ne oferă câteva elemente suplimentare legate de prietenia lui Moise cu Dumnezeu. În cartea sa "Isus din Nazaret" el spune că cel mai important lucru vizavi de Moise nu îl reprezintă faptele lui miraculoase. "Cel mai important este că el a vorbit cu Dumnezeu ca şi cu un prieten. Aşa ceva a fost posibil doar în baza lucrărilor lui." Papa Benedict continuă spunând că lucrarea lui Moise, ca profet, a fost "să ne arate faţa lui Dumnezeu, şi făcând astfel el ne arată şi calea pe care o avem de urmat". A fi deci prietenul lui Dumnezeu înseamnă a face cunoscută voia Sa. Mai trebuie spus că prietenia lui Dumnezeu cu Moise se bazează pe intimitatea lui cu Dumnezeu, în timp ce stă în prezenţa lui Dumnezeu pentru a vorbi cu El. "S-a suit deci Moise în munte şi un nor a acoperit muntele. Slava Domnului s-a pogorât pe Muntele Sinai [...] Şi s-a suit Moise pe munte şi a intrat în mijlocul norului" (Ieşirea 24,15-16.18). Şi de asemenea "după ce intra Moise în cort, se pogora un stâlp de nor şi se oprea la intrarea cortului şi Domnul grăia cu Moise" (33,9).

David şi Ionatan

Un alt exemplu de prietenie din Vechiul Testament care merită analizat nu este o prietenie între Dumnezeu şi un om, ci între doi oameni, şi anume David şi fiul Regelui Saul, Ionatan. Trebuie însă să vedem puţin contextul înainte de a cita un pasaj ce descrise prietenia dintre David şi Ionatan. Suntem deci în perioada de domnie peste Israel a lui Saul. Ionatan ar fi trebuit să îi succeadă tatălui său, devenind următorul rege. Dar, datorită păcatelor lui Saul, profetul Samuel vine la acesta şi îi spune: "Pentru că ai lepădat cuvântul Domnului, şi El te-a lepădat, ca să nu mai fii rege peste Israel" (1Samuel 15,23). Aceasta însemna că nu mai există dinastie regală pentru familia lui Saul. Da, Saul va continua să fie rege până va muri, dar Ionatan nu avea să mai fie următorul rege.

După aceasta Domnul îi spune lui Samuel să meargă la casa lui Iesei pentru a-l unge în ascuns pe următorul rege al Israelului, adică pe David. După aceasta aflăm despre o întâlnire între viitorul rege, David, şi cel care ar fi trebuit să fie viitorul rege, Ionatan. În loc ca Ionatan să dea pe dinafară de ură şi invidie, ni se spune că "sufletul lui Ionatan s-a lipit de sufletul lui şi l-a iubit Ionatan, ca pe sufletul său. Şi a încheiat Ionatan legământ cu David, pentru că îl iubea ca pe sufletul său. Şi şi-a dezbrăcat Ionatan haina sa cea de deasupra, pe care o avea pe el, şi a dat-o lui David; de asemenea şi celelalte haine ale sale, sabia sa, arcul său şi brâul său" (1Samuel 18,1.3-4). Prietenia lor era atât de profundă încât erau uniţi ca un singur suflet. Cuvântul qashar - care se poate traduce şi prin împletit - ne spune că sufletele lor erau ca împletite. Ei erau atât de strâns legaţi în prietenie încât aproape că puteau fi consideraţi o singură entitate, inseparabilă.

Apoi auzim despre Ionatan că îl iubeşte pe David "ca pe sufletul său". Aceasta ne aminteşte de ceea ce Isus avea să ne spună nouă tuturor: "Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Marcu 12,31). Pentru a demonstra această prietenie fraternă şi iubire, ei fac un legământ. În primul rând, prin încheierea unui legământ se creează o legătură familială. Legămintele, într-adevăr, formează familia. Astfel se creează între cei doi o sacră şi irevocabilă legătură familială. În al doilea rând, pentru a-şi demonstra prietenia şi loialitatea faţă de următorul rege, Ionatan se dezbracă de tot veşmântul său regesc, deoarece el nu va fi rege, şi i-l dă lui David. Acesta este un gest de profundă umilinţă din partea lui Ionatan.

Un alt eveniment care ne învaţă ceva despre prietenie este reacţia lui David la moartea lui Ionatan şi a lui Saul. "Atunci a apucat David hainele sale şi le-a rupt; asemenea şi oamenii cei ce erau cu el şi-au rupt hainele lor, şi au plâns şi s-au tânguit şi au postit până seara după Saul şi după fiul său Ionatan, după poporul Domnului şi după casa lui Israel..." (2Samuel 1,11-12). Apoi într-o cântare de plângere David spune: "Ucis a fost Ionatan pe înălţimile tale, Israele! Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte scump şi iubirea ta a fost pentru mine minunată..." (2Samuel 1,25b-26). Remarcaţi limbajul familial de frate.

V-am numit pe voi prieteni

Toate acestea pot să arunce o anumită lumină asupra la ceea ce a vrut Isus să le spună celor Doisprezece prin cuvintele: "V-am numit pe voi prieteni" (Ioan 15,15). Desigur, la Isus această semnificaţie este mai profundă. Această prietenie este ca aceea dintre Dumnezeu şi Avraam şi Moise. Avraam şi Moise au făcut voia Domnului, au urmat poruncile Sale. Isus, care este Dumnezeu, le spune Apostolilor, "Voi sunteţi prietenii mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc" (Ioan 15,14). Acest lucru poate suna ciudat la început, dar vine după ce Isus a spus: "Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu. Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi" (Ioan 15,12-13).

Remarcaţi vă rog că aceasta merge dincolo de faptul că Ionatan îl iubeşte pe David "ca pe sufletul său". Merge şi dincolo de ceea ce a spus Isus mai demult: "Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Marcu 12,31). Porunca pe care ei trebuie să o respecte pentru a fi prietenii Lui este "să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu" (Ioan 15,12). Cum i-a iubit Isus? "Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi" (Ioan 15,13). Aceasta ridică ştacheta prieteniei la un cu totul alt nivel.

Asemenea prieteniei dintre David şi Ionatan, tot acest discurs despre prietenie al lui Isus este în contextul unui legământ. Isus rosteşte aceste cuvinte în contextul Cinei celei de Taină, când urmează să spună: "Acesta este trupul meu dăruit pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea... Acest potir este noua alianţă în sângele meu, vărsat pentru voi" (Luca 22,19b,20b). Există o legătură sacră de familie creată prin oferirea de sine a lui Cristos în Euharistie şi pe Calvar. De asemenea, ca şi în cazul lui Moise, prietenia lor cu Isus se bazează pe intimitatea lor cu Isus. Moise a stat în prezenţa Dumnezeului viu. Totuşi, Apostolii nu doar stau în prezenţa Dumnezeului viu, ci Dumnezeul viu vine în ei, trup, sânge, suflet şi divinitate, în Euharistie.

Am învăţat câteva lecţii despre prietenia cu Isus. 1) Adevărata prietenie cu Cristos presupune a-i face voia, asemenea lui Avraam şi lui Moise. 2) Adevărata prietenie cu Cristos presupune de asemenea a face cunoscută şi altora voia Domnului, asemenea lui Moise. 3) Adevărata prietenie cu Cristos presupune a fi un suflet cu El, ca David şi Ionatan. Aceasta începe desigur la Botez, dar această intimitate personală cu Cristos înseamnă de asemenea a fi un suflet cu El prin împărtăşirea cu trupul, sângele, sufletul şi divinitatea. 4) Adevărata prietenie cu Cristos implică a-l iubi pe Cristos şi pe ceilalţi ca pe noi înşine, ca pe propriul nostru suflet. Dar dincolo de aceasta a-l iubi pe Cristos şi pe ceilalţi aşa cum ne-a iubit El. 5. Adevărata prietenie cu Cristos implică a fi în noua şi veşnica familie a legământului lui Dumnezeu. În Botez devenim fii şi fiice ai Tatălui, şi adevăraşi fraţi şi surori ai lui Cristos.

Să încheiem cu cuvintele celei de-a doua lecturi din această duminică: "Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte nu l-a cunoscut pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este iubire. Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unicul născut, ca să trăim prin el. În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre" (1Ioan 4,7-10).

* * *

DUMINICA a 6-a a Paştelui
Sf. Pascal Baylon, călug.

LECTURA I
Harul Duhului Sfânt s-a răspândit între neamuri.

Citire din Faptele Apostolilor 10,25-26.34-35.44-48
²⁵ Când Petru a ajuns în Cezareea, a intrat la Corneliu, centurion din armata romană. Acesta i-a ieşit în întâmpinare şi s-a prosternat la picioarele lui, ca să i se închine. ²⁶ Petru l-a ridicat, spunându-i: "Stai în picioare, eu sunt un simplu om". ³⁴ Apoi s-a adresat celor care erau de faţă: "Acum înţeleg cu adevărat că Dumnezeu nu face deosebire între oameni, ³⁵ ci îi este plăcut oricine se teme de el şi săvârşeşte dreptatea, din orice popor ar fi el". ⁴⁴ Pe când Petru vorbea încă, Duhul Sfânt s-a coborât peste toţi cei care ascultau cuvântul. ⁴⁵ Credincioşii proveniţi din iudaism, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi că darul Duhului Sfânt s-a revărsat şi peste păgâni. ⁴⁶ Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi diferite şi preamărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a luat cuvântul: ⁴⁷ "Li s-ar putea oare refuza apa botezului acestor oameni care l-au primit pe Duhul Sfânt, întocmai ca şi noi?" ⁴⁸ Şi a poruncit ca aceştia să fie botezaţi în numele lui Isus Cristos. După acestea l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 97,1.2-3ab.3cd-4 (R.: 2b)
R.: Domnul cheamă la mântuire toate popoarele.
sau
Aleluia.
¹ Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt
i-au adus biruinţă. R.

² Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea,
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor;
^3ab şi-a adus aminte de bunătatea şi fidelitatea lui,
faţă de casa lui Israel. R.

^3cd Toate marginile pământului
au văzut biruinţa Dumnezeului nostru.
⁴ Strigaţi către Domnul, cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului,
izbucniţi în strigăte de veselie şi cântări de laudă. R.

LECTURA A II-A
Dumnezeu este iubire.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 4,7-10
⁷ Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi îl cunoaşte pe Dumnezeu. ⁸ Cel care nu iubeşte nu-l cunoaşte pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. ⁹ Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu l-a trimis pe unicul său Fiu în lume, ca să avem viaţă prin el. ¹⁰ Dragostea nu stă în faptul că noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că el ne-a iubit pe noi şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.

Cuvântul Domnului

ALELUIA In 14,23
(Aleluia) Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu, spune Domnul;
şi Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nimeni nu are o iubire mai mare ca acela care îşi dă sufletul pentru prietenii săi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,9-17
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ⁹ "Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. ¹⁰ Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. ¹¹ Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. ¹² Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit şi eu pe voi. ¹³ Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. ¹⁴ Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. ¹⁵ De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu ştie ce face stăpânul său, dar v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute. ¹⁶ Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade, iar roadele voastre să rămână, ca Tatăl să vă dea tot ceea ce veţi cere în numele meu. ¹⁷ Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii".

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com