SFÂNTA SCRIPTURĂ

A doua duminică după Paşti (Anul B)

Prima lectură: Fapte 4,32-35
Psalmul responsorial: Psalmul 117
A doua lectură: 1Ioan 5,1-6
Lectura evanghelică: Ioan 20,19-31

În lectura evanghelică din Ioan, pentru a doua duminică după Paşti, cunoscută şi ca Duminica Milostivirii, avem trei secţiuni distincte: 1) Isus conferă pacea, Duhul Sfânt şi puterea de a ierta păcatele; 2) întâlnirea lui Toma cu Isus; 3) Ioan ne spune de ce a scris.

Isus conferă pacea

În chiar seara Învierii lui Isus, Apostolii, mai puţin Toma, s-au închis pentru că le era teamă de evrei (cf. Ioan 20,19). Încă credeau că ceea ce i se întâmplase lui Isus li se poate întâmpla şi lor. Dar Isus vine în această cameră încuiată şi spune "Pacea să fie cu voi" (Ioan 20,19). Cuvintele evreieşti folosite de Isus sunt salutul evreiesc comun: shalom aleichem. Dar shalom semnifică mai mult decât ne spune nouă cuvântul pace. De regulă prin pace înţelegem lipsa războiului. Shalom este însă mai mult decât atât. Poţi avea shalom chiar şi în mijlocul unui conflict.

Pentru o înţelegere mai profundă trebuie să pătrundem ceea ce Dumnezeu spunea prin profetul Isaia: "Munţii pot să se mute din loc şi colinele să se clatine, dar milostivirea Mea nu se va depărta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va zdruncina, zice Domnul, Care are milă de tine" (Isaia 54,10). În primul rând avem aici o confirmare a ceea ce am spus deja. Poate exista pace în mijlocul conflictelor. Expresia cu munţii care se mută şi colinele care se clatină indică un conflict. Cu toate acestea, pacea nu se va zdruncina. Există apoi o legătură făcută între milostivire şi pace, între racham şi shalom. Cuvântul racham poate fi tradus ca milă sau compasiune, adică "a suferi cu ceilalţi". În contextul Evangheliei citite, Isus are milă sau compasiune pentru cei care s-au încuiat de teamă, salutându-i şi dându-le shalom.

În al treilea rând, în citatul din Isaia auzim despre "legământul de pace", care ne ajută să înţelegem mai bine ce este shalom. A avea un legământ cu cineva înseamnă a avea o legătură familială, de la Dumnezeu venită, cu cineva. Legământul face familia. În acest caz Isus a stabilit un nou şi veşnic legământ cu Apostolii la Cina cea de Taină. Ei sunt într-un legământ de pace, astfel că le spune: "Pacea să fie cu voi". De asemenea shalom înseamnă a fi complet sau împlinit. Cum le dă Isus această pace sau plinătate? Suflând asupra lor Duhul Sfânt, dându-le astfel o pregustare a ceea ce vor primi la Rusalii. De aceea a avea pacea adevărată înseamnă a fi plin de Duhul Sfânt, a treia Persoană a Sfintei Treimi.

Isus conferă Duhul Sfânt şi puterea de a ierta păcatele

Isus repetă apoi: "Pacea să fie cu voi" (Ioan 20,21). Apoi spune: "După cum m-a trimis pe mine Tatăl, la fel vă trimit şi eu pe voi!" (Ioan 20,21). Iar apoi "a suflat asupra lor şi le-a zis: Primiţi pe Duhul Sfânt; cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (Ioan 20,22-23). Isus a fost trimis de Tatăl să confere milă, compasiune, pace şi împlinire. De aceea şi Isus îi trimite pe Apostoli să confere milă, compasiune, pace şi împlinire. Cum? Prin iertarea păcatelor prin puterea Duhului Sfânt. (Implicit în toate acestea este iertarea lui Isus pentru că l-au abandonat în suferinţa şi moartea Sa.)

Tatăl l-a trimis pe Fiul pentru iertarea păcatelor. Îngerul i-a spus lui Iosif: "El va mântui poporul Său de păcatele sale" (Matei 1,21). Acum Fiul îi trimite pe Apostoli să ierte păcatele tocmai aşa după cum Tatăl l-a trimis pe El. Duhul Sfânt a umbrit-o pe Maria la Întrupare, iar acum Duhul Sfânt este suflat asupra Apostolilor ca o pregustare a coborârii de la Rusalii. Isus conferă milă şi pace asupra lor în timp ce ei sunt adunaţi de frică. Apostolii trebuie să confere milă şi pace tuturor celor care vin la ei cu inimi umile şi pline de pocăinţă, mărturisindu-şi păcatele. Aceasta ne aduce în minte rugăciunea de iertare rostită după mărturisirea păcatelor: "Dumnezeu, Tatăl milei, prin moartea şi învierea Fiului, a reconciliat lumea cu Sine însuşi şi a trimis Duhul Sfânt între noi pentru iertarea păcatelor; prin slujirea Bisericii fie ca Dumnezeu să îţi dea iertarea şi pacea, iar eu te dezleg de păcatele tale în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt." Sacramentul Spovezii este un sacrament al milei, compasiunii, păcii şi împlinirii.

Isus şi Toma

Când s-au întâmplat acestea Toma nu era cu ei, astfel că Apostolii i-au povestit înflăcăraţi: "L-am văzut pe Domnul!" (Ioan 20,25). El nu i-a crezut. Singurul mod în care ar fi crezut ar fi fost dacă ar fi văzut şi dacă ar fi atins rănile provocate lui Cristos de răstignire. Papa Benedict ne spune: "Din aceste cuvinte reiese convingerea că Isus poate acum să fie recunoscut mai degrabă după rănile Sale decât după faţa Sa. Toma susţine că semnul care confirmă identitatea lui Isus se află acum mai presus de toate în rănile Lui, în care ni se revelează cât de mult ne-a iubit. Apostolul nu greşea în acest sens."

După o săptămână Isus apare din nou, iar acum Toma este prezent, şi spune încă o dată: "Pacea să fie cu voi" (Ioan 20,26). Isus îi spune lui Toma: "Adu-ţi degetul încoace, vezi mâinile mele; întinde-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, dar credincios" (Ioan 20,27). Răspunsul lui Toma este unul dintre cele mai clare referinţe la faptul că Isus este Dumnezeu - el exclamă "Domnul meu şi Dumnezeul meu!" (Ioan 20,28). Sf. Augustin spune despre aceasta: "Toma a văzut şi a atins omul şi l-a recunoscut pe Dumnezeu pe care el nici nu l-a văzut, nici nu l-a atins; dar prin ceea ce a văzut şi a atins el a pus departe orice îndoială şi a crezut".

Isus răspunde declaraţiei de credinţă a lui Toma cu un mesaj pentru noi toţi: "Pentru că m-ai văzut, Toma, de aceea crezi; fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut!" (Ioan 20,29). Acesta este cu siguranţă semnificativ pentru majoritatea creştinilor care nu văd dar totuşi cred. Noi nu avem nevoie să vedem miracole şi viziuni pentru ca credinţa noastră să fie solidă. Este mai bine pentru noi dacă nu vedem aceste lucruri, pentru că vom primi o binecuvântare divină. Papa Benedict oferă trei motive pentru care episodul cu Toma este important. El spune: "În primul rând pentru că ne mângâie în insecuritatea noastră; în al doilea rând pentru că ne arată că fiecare îndoială poate să conducă spre ceva mai strălucitor decât orice nesiguranţă; şi în fine, deoarece cuvintele lui Isus adresate lui ne amintesc de adevărata semnificaţie a credinţei mature şi ne încurajează să perseverăm, în ciuda dificultăţilor, pe drumul nostru de adeziune la El."

* * *

DUMINICA a 2-a a Paştelui
Sf. Emma, văduvă

LECTURA I
O singură inimă şi un singur suflet.

Citire din Faptele Apostolilor 4,32-35
³² Mulţimea celor care credeau era o singură inimă şi un singur suflet. Nici unul nu spunea că ceea ce are îi aparţine, dar toate le aveau în comun. ³³ Apostolii mărturiseau cu multă putere învierea Domnului Isus şi se bucurau cu toţii de multă trecere. ³⁴ Nu era nici unul printre ei care să ducă lipsă, căci toţi cei care aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute ³⁵ şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia, după cum avea nevoie.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 117,2-4.16ab-18.22-24 (R.: 1)
R.: Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun, veşnică este îndurarea lui!
sau
Aleluia.
² Să spună Israel că este bun,
veşnică este îndurarea lui!
³ Să spună casa lui Aron că este bun,
veşnică este îndurarea lui!
⁴ Să spună toţi care se tem de Domnul,
veşnică este îndurarea lui! R.

^16ab Dreapta Domnului şi-a arătat puterea,
Dreapta Domnului m-a înălţat.
¹⁷ Nu voi muri, ci voi trăi
şi voi povesti faptele Domnului.
¹⁸ Domnul m-a pedepsit, m-a pus la încercare,
dar nu m-a lăsat pradă morţii. R.

²² Piatra pe care au aruncat-o zidarii
a ajuns în capul unghiului.
²³ Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri.
²⁴ Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm şi să ne înveselim într-însa. R.

LECTURA A II-A
Tot ce este născut din Dumnezeu învinge lumea.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 5,1-6
Preaiubiţilor, ¹ oricine crede că Isus este Cristos, este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe cel care a născut, îl iubeşte şi pe cel care s-a născut din el. ² Din aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile lui. ³ Căci dragostea lui Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile lui; iar poruncile lui nu sunt grele. ⁴ Pentru că oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea; şi credinţa noastră este aceea care ne-a făcut să învingem lumea. ⁵ Cine este cel care învinge lumea, dacă nu cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? ⁶ El, Isus Cristos, este acela care a venit prin apă şi sânge: nu numai prin apă, ci prin apă şi sânge, şi Duhul mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă el este adevărul.

Cuvântul Domnului

ALELUIA In 20,29
(Aleluia) Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut, spune Domnul;
fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut. (Aleluia)

EVANGHELIA
După opt zile, a venit Isus.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31
¹⁹ Era după moartea lui Isus, în seara primei zile a săptămânii. De frica iudeilor, ucenicii încuiaseră uşile casei în care se aflau. Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: "Pacea să fie cu voi!" ²⁰ După aceste cuvinte le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. ²¹ Isus le-a zis din nou: "Pacea să fie cu voi! După cum m-a trimis pe mine Tatăl, la fel vă trimit şi eu pe voi!" ²² Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: "Primiţi pe Duhul Sfânt; ²³ cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute". ²⁴ Unul dintre cei doisprezece, Toma, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus. ²⁵ I-au zis ceilalţi ucenici: "L-am văzut pe Domnul!" Dar el le-a declarat: "Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor, dacă nu voi pune degetul în locul cuielor şi nu voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede". ²⁶ Opt zile mai târziu, ucenicii lui erau iarăşi în casă şi Toma era împreună cu ei. A venit Isus, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi a zis: "Pacea să fie cu voi!" ²⁷ Apoi i-a zis lui Toma: "Adu-ţi degetul încoace, vezi mâinile mele; întinde-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, dar credincios". ²⁸ Toma i-a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!" ²⁹ I-a zis Isus: "Pentru că m-ai văzut, Toma, de aceea crezi; fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut!" ³⁰ Isus a mai făcut înaintea ucenicilor săi şi multe alte minuni care nu sunt scrise în cartea aceasta; ³¹ iar acestea s-au scris ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi prin credinţa voastră să aveţi viaţă în numele lui.

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com