SFÂNTA SCRIPTURĂ

Duminica Floriilor (Anul B)

Prima lectură: Isaia 50,4-7
Psalmul responsorial: Psalmul 21
A doua lectură: Filipeni 2,6-11
Lectura evanghelică: Marcu 14,1-15,47

Cu privire la misterele divine ale intrării lui Isus în Ierusalim, instituirii Euharistiei, agoniei Lui în Grădina Getsimani, încercărilor Lui şi suferinţei şi morţii Lui, se pot spune atât de multe lucruri, dar cel mai adesea suntem tentaţi să rămânem în tăcere în faţa iubirii milostive a lui Dumnezeu. Cu toate acestea, m-am angajat să comentez lecturile duminicale din întregul an liturgic, aşa că trebuie să comentez. După cum veţi vedea, toate lecturile pentru celebrarea Duminicii Floriilor a Patimilor Domnului, de la Isaia, Psalmi, Filipeni şi Marcu, sunt întregime legate şi astfel aruncă lumină una asupra celeilalte.

Începem cu lecturile din Vechiul Testament din această duminică din profetul Isaia. Cartea lui Isaia este frecvent numită drept a cincea Evanghelie, datorită faptului că de multe ori sună ca şi când ar fi fost scrisă după evenimentele revelaţiei lui Cristos. Acest lucru se adevereşte poate cel mai mult în ceea ce numim cele patru cântări ale slujitorului din Isaia (cf. 42,1-7; 49,1-6; 50,4-10; 52,13-53,12). S-a profeţit cu mult timp în urmă că Mesia care va veni va fi plin de Duhul Domnului, dar şi că va fi unul care va suferi nevinovat de dragul celorlalţi. Auzim în lectura din Isaia: "Spatele l-am dat spre bătăi şi obrajii mei spre pălmuiri, şi fata Mea nu am ferit-o de ruşinea scuipărilor" (Isaia 50,6).

Isus îndeplineşte acest rol. El este Slujitorul în suferinţă. Marcu ne spune că Pilat a pus să fie biciuit Isus (15,15). Instrumentul folosit pentru biciuire era numit flagrum. Era făcut dintr-un mâner cu mai multe fâşii de piele care erau îngreunate de bile de metal şi adesea bucăţi ascuţite de oase de oaie erau legate la diferite intervale pe fâşiile de piele. A fost probabil lovit de cel puţin treizeci şi nouă de ori. Apoi soldaţii şi-au bătut joc de Isus încoronându-l cu spini, "şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau..." (Marcu 15,19). Coroana nu a fost doar un cerc de spini în jurul capului, ci acoperea întreg capul. Spinii din Ierusalim sunt cunoscuţi a fi de până la cinci centimetri lungime, foarte ascuţiţi şi rigizi.

Mai departe în Isaia citim mai multe despre suferinţele slujitorului. "Dar El a luat asupra Sa durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa" (Isaia 53,4-7).

Petru vorbeşte despre Cristos având acest pasaj în minte. El spune: "El, care nu a săvârşit păcat, şi nici nu s-a găsit înşelăciune în gura lui, care, insultat fiind, nu a răspuns la insultă, suferind, nu ameninţa, ci s-a dat pe sine în mâna celui care judecă cu dreptate. El însuşi, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile lui aţi fost vindecaţi" (1Petru 2,22-24).

Vine noul Fiu al lui David

Să analizăm acum intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim, prin intermediul Evangheliei din această duminică citită la procesiunea cu ramuri de palmier (cf. Marcu 11,1-10). Evenimentul este plin de semnificaţii. Îl vedem aici pe Isus intrând în Ierusalim ca noul Rege davidic. Legământul lui Dumnezeu cu David se împlineşte în Cristos (cf. 2Samuel 7). Acest eveniment trezeşte amintiri despre Poporul lui Dumnezeu descris în 1Regi. Fiul lui David, Solomon, a fost pus "călare pe catârul regelui David şi l-au dus până la Ghihon. Şi a luat preotul Ţadoc cornul cu untdelemn sfinţit din cort şi a uns pe Solomon [...] şi tot poporul a strigat: Trăiască regele Solomon!" (1,38-39).

Aşa după cum Matei citează în Evanghelia sa, este vorba de împlinirea a ceea ce s-a spus prin profetul Zaharia: "Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei" (9,9; cf. Matei 21,5). În plus, hainele aşezate în faţa lui Cristos au o conotaţie regală. În contextul ungerii lui Iehu ca rege al Israelului, citim: "Atunci ei s-au grăbit să-şi ia fiecare haina sa şi i-au aşternut-o pe trepte, au trâmbiţat şi au zis: Iehu s-a făcut rege!" (2Regi 9,13).

Un alt aspect important al acestui eveniment este acela că se află în contextul Paştilor. Trebuie că erau mii şi mii de pelerini care se îndreptau spre Ierusalim pentru această sărbătoare. Isus şi aceşti pelerini intrau în Ierusalim cu cinci zile înainte de Paşti. Contextul Paştilor este evident după strigătele oamenilor: "Osana! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!" (Marcu 11,9). Acest strigăt de exaltare este de fapt un vers dintr-un psalm (118,26) din seria psalmilor de laudă (hallel psalms). Haller înseamnă "laudă lui Elohim (Dumnezeu)". De aici avem aleluia, care înseamnă "laudă lui Yahwe Elohim (Domnului Dumnezeu)". Aceşti psalmi erau cântaţi de oamenii ce mergeau în pelerinaj la Ierusalim, precum şi în celebrarea Paştilor în primul secol.

Faptul că ne aflăm cu cinci zile înainte de Paşti este de asemenea semnificativ. În primul secol exista o turmă de sacrificiu crescută în afara Ierusalimului, astfel încât pelerinii care veneau să poată să cumpere un miel pentru jertfa la templu. În Ieşirea 12, când se aminteşte de instituirea Paştilor, oamenii trebuiau să ia un miel de un an de zile şi în a zecea zi a lunii se începea verificarea mielului de pete până în a paisprezecea zi a lunii, care era ziua Paştilor. În primul secol turma pentru jertfă era adusă în Ierusalim în a zecea zi a acelei luni. Nu este o coincidenţă că Isus vine în Ierusalim în a zecea zi şi că apoi este supus unor verificări din partea lui Caiafa, a lui Irod şi a lui Pilat. Ioan Botezătorul deja spunea despre Isus că este "Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii" (Ioan 1,29). Nu este de asemenea o coincidenţă faptul că în timp ce este verificat de Pilat este găsit fără de pată (fără greşeală - cf. Ioan 18,28; 19,4.6).

Interesant, unii biblişti notează o absenţă suspectă în relatarea Cinei de Taină, care era o cină de Paşti, şi anume nemenţionarea mielului. Dimpotrivă, există de fapt un miel pomenit. Isus este mielul. Nu este nevoie de vreun alt miel. Rămâne de asemenea adevărat că la celebrarea Paştilor trebuie mâncat mielul ca şi condiţie pentru mântuire. Isus, prin cuvintele consacrării, dă Apostolilor adevăratul Miel care trebuie mâncat: Trupul şi Sângele Său, divinitatea Sa. Iar aceasta ca să aibă viaţa veşnică (cf. Ioan 6,53-56).

Jertfa Mielului începe în cenacol şi continuă pe drumul spre Calvar. Ioan, care s-a aflat la picioarele Crucii, se asigură că înţelegem dincolo de dubiu faptul că Isus este noul şi veşnicul Miel al lui Dumnezeu. El doreşte ca noi să ştim că cu o ramură de isop au fost udate buzele lui Isus. Isopul fusese folosit la primele Paşti pentru a pune sângele mieilor pe cadrul uşilor şi pe pragul caselor (cf. Ieşirea 12,22). El doreşte de asemenea ca noi să ştim că lui Isus nu i-a fost strivit nici un os, pentru ca să sublinieze împlinirea celor scrise în Ieşirea 12,46: "Nu i se va zdrobi nici un os" (Ioan 19,36).

Isaac şi Isus

Pe lângă această legătură cu Paştile, contextul general al patimilor şi răstignirii ne ajută să conştientizăm faptul că există o împlinire a ceea ce avusese loc în zilele lui Avraam. Acesta a fost chemat de Dumnezeu să îşi aducă iubitul fiu Isaac ca jertfă. Isaac va întreba: "Unde este mielul pentru jertfă?" (Facerea 22,7). Avraam răspunde: "Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de mielul jertfei Sale!" (Facerea 22,8). Încă de atunci oamenii au tot aşteptat mielul. Dumnezeu Tatăl le-a dat de fapt un miel spre jertfă, pe preaiubitul Său Fiu, a doua Persoană a Sfintei Treimi care s-a întrupat pentru mântuirea noastră.

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu

Ştim însă că Mielul nu va rămâne ucis. Ştim aceasta din contextul cântecelor slujitorului în suferinţă din Isaia, din contextul jertfirii lui Isaac şi în mod paradoxal din cuvintele rostite de Isus pe Cruce: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" (Marcu 15,34). Din Isaia aflăm că slujitorul în suferinţă, mielul care era condus spre jertfă, "va propăşi, Se va sui, mare Se va face şi Se va înălţa pe culmile slavei [...] va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi" (52,13; 53,10). În contextul oferirii de către Avraam a lui Isaac aflăm că primul se aştepta că el şi fiul său vor merge acolo, vor da cult, după care se vor întoarce (Facerea 22,5). Scrisoarea către Evrei face mai clar ce se petrece în mintea lui Avraam: "El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morţii" (11,19). Şi, interesant, Isaac este eliberat ca să meargă la tatăl său "în a trei azi" (Facerea 22,4).

Noi ştim că Mielul nu va rămâne mort din strigătul lui Isus: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" (Marcu 15,34). Isus, de pe cruce, este citat în psalmul responsorial din această duminică, şi astfel întreg psalmul este luat ca referinţă. Sunt primele rânduri din Psalmul 22. Acest psalm se deschide cu o plângere de părăsire, dar mai important este că se încheie cu o aşteptare încrezătoare în eliberarea adusă de Dumnezeu. După cum Mary Healy spunea într-un comentariu, în Evanghelia lui Marcu "tânguirea se transformă într-un cântec de laudă. Cel care suferă începe să celebreze eliberarea de către Dumnezeu şi jură să proclame măreţia lui Dumnezeu semenilor său în mijlocul adunării" (321).

Concluzie

Începând celebrarea Săptămânii Mari să ne amintim faptul că aceeaşi oameni care au strigat "Osana! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!" au strigat şi "Răstigneşte-l!" (Marcu 11,9; 15,13). Aceeaşi oameni care îl salutau la intrarea sa triumfală au ales eliberarea cunoscutului Baraba. Interesant, numele de Baraba înseamnă "fiul tatălui". Desigur, noi ştim că Isus era adevăratul Fiul al Tatălui. Dar în fiecare moment al fiecărei zile ne putem întoarce împotriva Lui prin păcatele noastre, ceea ce echivalează cu a striga "Răstigneşte-l!" Să ne rugăm Domnului să fim eliberaţi de sclavia păcatelor pe care le facem pentru ca să putem trăi în adevărata libertate, ca fii şi fiice ale Dumnezeului Tată, în uniune cu Cristos, prin puterea Duhului Sfânt.

* * *

DUMINICA FLORIILOR
Sf. Vincenţiu Ferrer, pr.

PROCESIUNEA

EVANGHELIA
Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 11,1-10
Cu câteva zile înainte de sărbătoarea Paştelui, Isus şi ucenicii săi s-au îndreptat spre Ierusalim. ¹ Când au ajuns la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi din ucenicii săi, zicându-le: ² "Mergeţi în satul din faţa voastră; chiar la intrare veţi găsi un măgăruş legat, pe care nu a încălecat nimeni;dezlegaţi-l şi aduceţi-l. ³ Dacă vă întreabă cineva: «Pentru ce faceţi lucrul acesta?», răspundeţi: «Pentru că Domnul are nevoie de el, dar îl va trimite îndată înapoi»". ⁴ Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară lângă o uşă, la o răspântie şi l-au dezlegat. ⁵ Unii dintre cei ce se aflau acolo le-au zis: "Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul?" ⁶ Ei au răspuns după cum le poruncise Isus şi au fost lăsaţi să plece. ⁷ Au adus măgăruşul la Isus şi au pus hainele pe el, iar Isus a încălecat deasupra. ⁸ Mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, alţii presărau frunziş tăiat de pe câmp. ⁹ Atât cei care mergeau înainte, cât şi cei care mergeau în urma lui Isus strigau: "Osana, binecuvântat să fie cel care vine în numele Domnului! ¹⁰ Binecuvântată să fie împărăţia care vine, împărăţia părintelui nostru David. Osana întru cei de sus!"

Cuvântul Domnului

sau la alegere:

EVANGHELIA
Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,12-16
În acel timp, ¹² mulţimea imensă, care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, ¹³ a luat ramuri de palmier şi a ieşit în întâmpinarea lui, strigând: "Osana! Binecuvântat să fie cel care vine în numele Domnului, regele lui Israel!" ¹⁴ Şi Isus, găsind un măgăruş, l-a încălecat. Astfel el îndeplinea cuvântul Scripturii: ¹⁵ "Nu-ţi fie teamă, fiica Sionului! Iată, regele tău vine călare pe mânzul măgăriţei". ¹⁶ Acestea nu le-au înţeles ucenicii lui la început, dar când a fost preamărit Isus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise despre el şi, făcând pentru El acestea, au împlinit Scriptura.

Cuvântul Domnului

În timpul procesiunii se pot cânta aceşti psalmi sau alte cântări potrivite.

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 23,1-10
R.: Copiii evreilor cu ramuri de măslin în mână
l-au întâmpinat pe Domnul,
strigându-i cu toţii: "Osana întru cei de sus!"
¹ Al Domnului este universul cu tot ce este în el,
pământul cu toţi locuitorii lui;
² căci el l-a întemeiat pe mări
şi l-a întărit peste râuri. R.

³ Cine va putea să urce pe muntele Domnului?
Cine va sta în locul cel sfânt al său?
⁴ Cel care are mâinile nepătate şi inima curată,
cel care nu ia în zadar numele Domnului. R.

⁵ Acesta va primi binecuvântare de la Domnul
şi mântuire de la Dumnezeu.
⁶ Iată poporul celor care îl caută pe Domnul,
al celor care caută faţa Dumnezeului lui Iacob. R.

⁷ Deschideţi-vă, porţilor,
deschideţi-vă, voi porţi veşnice,
ca să intre regele măririi!
⁸ Cine este acest rege al măririi?
E Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel viteaz în luptă! R.

⁹ Deschideţi-vă, porţilor,
deschideţi-vă, voi porţi veşnice,
ca să intre stăpânul măririi!
¹⁰ Cine este acest rege al măririi?
E Domnul oştirilor:
El este regele măririi. R.

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 46,2-3.4-5.6-7.8-9.10
R.: Copiii evreilor îşi aşterneau veşmintele pe drum şi strigau cu toţii:
Osana Fiul lui David:
binecuvântat să fie cel care vine în numele Domnului.
² Bateţi din palme, voi, toate popoarele,
înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie!
³ Căci Domnul, Cel Preaînalt este înfricoşător,
el este împărat peste tot pământul. R.

⁴ El ne supune popoarele
el aşază neamurile sub picioarele noastre.
⁵ El ne alege ca moştenire o ţară
care este mândria lui Iacob, pe care îl iubeşte. R.

⁶ Dumnezeu se înalţă în strigăte de bucurie,
Domnul înaintează în sunete de trâmbiţă.
⁷ Cântaţi-i lui Dumnezeu, cântaţi-i!
Cântaţi-i regelui nostru, cântaţi-i! R.

⁸ Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul,
cântaţi-i o cântare aleasă.
⁹ Dumnezeu stăpâneşte peste popoarele păgâne,
Dumnezeu stă în tronul său cel sfânt. R.

¹⁰ Stăpânitorii popoarelor se adună
împreună cu poporul Dumnezeului lui Abraham.
Căci ale lui Dumnezeu sunt scuturile pe pământ;
el este preamărit. R.

LITURGHIA
LECTURA I
Faţa nu mi-am întors-o de la cei care mă ocărau şi mă scuipau.

Citire din cartea profetului Isaia 50,4-7
⁴ Domnul mi-a dat o inimă înţeleaptă, ca să ştiu să vorbesc celor deznădăjduiţi. În fiecare dimineaţă el mă trezeşte: de dimineaţă mă trezeşte, ca să ascult ca un ucenic. ⁵ Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea, iar eu nu m-am împotrivit, nici nu m-am dat înapoi. ⁶ Spatele mi l-am dat spre a fi lovit, obrajii spre a fi pălmuiţi şi faţa nu mi-am întors-o de la cei care mă ocărau şi mă scuipau. ⁷ Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor, de aceea nu m-au doborât ocările. De aceea le-am oferit o faţă ca de cremene şi ştiu că nu voi rămâne de ruşine.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 21,8-9.17-18a.19-20.23-24 (R.: 2a)
R.: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?
⁸ Toţi care m-au văzut, au râs de mine,
au clătinat din cap, au strâmbat din buze:
⁹ "S-a încrezut în Domnul, să-l mântuiască,
să-l scape, pentru că îl iubeşte". R.

¹⁷ Iată, o mulţime de câini mă împresoară,
o ceată de nelegiuiţi dau târcoale în jurul meu;
mi-au străpuns mâinile şi picioarele,
¹⁸ îmi pot număra toate oasele. R.

¹⁹ Îşi împart hainele mele între ei
şi trag la sorţi pentru haina mea.
²⁰ Dar tu, Doamne, nu te îndepărta,
tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu. R.

²³ Voi vesti fraţilor mei numele tău,
te voi lăuda în mijlocul adunării.
²⁴ Cei care vă temeţi de Domnul, aduceţi-i laudă,
toată seminţia lui Iacob, lăudaţi-l. R.

LECTURA A II-A
S-a înjosit pe sine; de aceea şi Dumnezeu l-a înălţat.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,6-11
Fraţilor, ⁶ Isus Cristos rămânând Dumnezeu, nu a ţinut cu orice preţ să apară egal cu Dumnezeu, ⁷ dar s-a înjosit pe sine luând firea sclavului şi devenind asemenea oamenilor. După înfăţişare era considerat un om ca toţi ceilalţi. ⁸ S-a umilit, făcându-se ascultător până la moarte şi încă moartea pe cruce. ⁹ De aceea şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit un nume, care este mai presus decât orice alt nume, ¹⁰ pentru ca în numele lui Isus, toată făptura în cer, pe pământ şi în adâncuri să-şi plece genunchiul ¹¹ şi orice limbă să proclame spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl: Isus Cristos este Domnul!

Cuvântul Domnului

EVANGHELIA
Căutau să-i întindă o cursă, ca să-l poată aresta şi condamna la moarte.

Patima Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 14,1-15,47
E. ¹ După două zile urma Paştele; arhiereii şi cărturarii căutau să-i întindă o cursă ca să-l poată aresta şi condamna la moarte, ² dar îşi ziceau:
A. "Nu în zi de sărbătoare, ca nu cumva să se facă tulburare în popor".

Mi-a uns mai înainte trupul spre îngropare.

E. ³ Isus se afla în Betania în casa lui Simon leprosul. În timp ce stătea la masă a venit o femeie cu un vas de alabastru plin cu parfum de nard fin, foarte scump. A spart vasul şi a turnat parfumul pe capul lui. ⁴ Atunci, unii s-au indignat în sine şi au zis:
A. "Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de parfum? ⁵ Căci s-ar fi putut vinde parfumul acesta cu mai mult de trei sute de dinari, pentru a fi dat săracilor".
E. Şi o criticau.
⁶ Dar Isus a spus:
+ "Daţi-i pace! Pentru ce o supăraţi? A făcut o faptă bună pentru mine. ⁷ Pe săraci îi aveţi totdeauna printre voi şi, când veţi vrea, veţi putea să-i ajutaţi, dar pe mine nu mă veţi avea totdeauna. ⁸ Ea a făcut tot ce putea face; mi-a uns trupul de mai înainte spre îngropare. ⁹ Vă spun adevărul: oriunde se va predica evanghelia aceasta, în toată lumea se va povesti în amintirea ei şi ceea ce a făcut ea".

I-au făgăduit lui Iuda Iscarioteanul, că-i vor da bani.

E. ¹⁰ Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, a mers la arhierei ca să li-l vândă pe Isus. ¹¹ Aceştia, auzindu-l, s-au bucurat şi i-au promis că-i vor da bani. De atunci el căuta un prilej potrivit ca să-l dea pe mâna lor.

Unde este locul în care să mănânc Paştele cu ucenicii mei?

¹² În ziua întâi a sărbătorii Azimelor, când se jertfea mielul de Paşti, ucenicii l-au întrebat pe Isus:
A. "Unde vrei să mergem să-ţi pregătim masa de Paşti?"
E. ¹³ Isus a trimis doi dintre ucenicii săi, zicându-le:
+ "Mergeţi în oraş: acolo vă va ieşi în cale un om purtând un urcior cu apă; ¹⁴ luaţi-vă pe urma lui şi unde va intra spuneţi stăpânului casei: «Învăţătorul ne-a trimis să te întrebăm: unde este o sală în care aş putea să iau masa cu ucenicii mei?» ¹⁵ Şi el vă va arăta o încăpere mare, la etaj, cu masa gata aşternută. Acolo să ne pregătiţi".
E. ¹⁶ Ucenicii au plecat şi, ajungând în oraş, totul s-a petrecut după cum li se spusese. Acolo au pregătit masa de Paşti.

Unul dintre voi, care mănâncă împreună cu mine, mă va vinde.

¹⁷ Când s-a înserat, Isus a venit cu cei doisprezece. ¹⁸ Pe când şedeau la masă şi mâncau, Isus a spus:
+ "Vă spun adevărul: unul dintre voi, care mănâncă împreună cu mine, mă va vinde".
E. ¹⁹ Ei au fost cuprinşi de întristare şi au început să-l întrebe unul după altul:
A. "Nu cumva sunt eu?"
E. ²⁰ Isus le-a răspuns:
+ "Unul dintre voi doisprezece, care mănâncă din acelaşi blid cu mine. ²¹ Fiul Omului merge precum este scris despre el, dar vai de omul care îl va trăda pe Fiul Omului! Mai bine era pentru acel om dacă nu s-ar fi născut".

Acesta este trupul meu.
Acesta este sângele meu al Noului Testament.

E. ²² În timp ce stăteau la masă, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor, zicând:
+ "Luaţi, acesta este trupul meu".
E. ²³ Apoi, luând paharul şi mulţumind, l-a dat lor şi au băut din el toţi. ²⁴ El le-a zis:
+ "Acesta este sângele meu, sângele noului legământ, vărsat pentru toţi. ²⁵ Vă spun adevărul: nu voi mai bea din rodul viţei de vie până în ziua în care voi bea un vin nou în împărăţia lui Dumnezeu".

Înainte de a fi cântat cocoşul de două ori,tu de trei ori te vei lepăda de mine.

E. ²⁶ După ce au cântat psalmii de mulţumire, au plecat spre Muntele Măslinilor. ²⁷ Isus le-a spus:
+ "Toţi veţi avea un prilej de poticnire în noaptea aceasta, căci este scris: «Voi bate păstorul şi se vor împrăştia oile». ²⁸ După ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea".
E. ²⁹ Atunci Petru i-a zis:
A. "Chiar dacă toţi se vor poticni, eu nu".
E. ³⁰ Isus i-a răspuns:
+ "Îţi spun adevărul: astăzi, chiar în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul de două ori, tu de trei ori te vei lepăda de mine".
E. ³¹ Dar Petru spunea cu şi mai multă tărie:
A. "Chiar dacă ar trebui să mor cu tine, nu mă voi lepăda de tine".
E. Şi toţi ziceau la fel.

A început să se înspăimânte şi să se întristeze.

³² Au ajuns la o grădină numită Ghetsemani. Isus a spus ucenicilor săi:
+ "Staţi aici cât timp mă voi ruga".
E. ³³ A luat cu el pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi a început a se întrista şi nelinişti. ³⁴ Şi le-a spus:
+ "Sufletul meu este cuprins de o tristeţe de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi".
E. ³⁵ Iar el, îndepărtându-se puţin, s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a rugat, dacă este cu putinţă, să se îndepărteze de la el ceasul acela.
³⁶ El spunea:
+ "Abba, Părinte, toate îţi sunt cu putinţă: îndepărtează de la mine paharul acesta: totuşi facă-se nu ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu".
E. ³⁷ Apoi s-a întors la ei şi i-a găsit dormind. Isus i-a spus lui Petru:
+ "Simon, dormi? N-ai fost în stare să veghezi măcar un ceas?
³⁸ Vegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită. Căci duhul este râvnic şi trupul este neputincios".
E. ³⁹ S-a dus iarăşi şi s-a rugat cu aceleaşi cuvinte. ⁴⁰ Întorcându-se, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau grei de somn şi nu ştiau ce să-i răspundă. ⁴¹ A venit a treia oară şi le-a spus:
+ "De acum puteţi să dormiţi şi să vă odihniţi. Gata, a sosit ceasul;
iată, Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoşilor. ⁴² Sculaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă va vinde este aproape".

Arestaţi-l şi duceţi-l sub pază.

E. ⁴³ Pe când vorbea Isus, a venit Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, urmat de o mulţime mare înarmată cu săbii şi ciomege,
trimisă de arhierei, de cărturari şi de bătrâni; ⁴⁴ trădătorul le dăduse un semn zicând:
A. "Pe care îl voi săruta, acela este. Arestaţi-l şi duceţi-l sub pază".
E. ⁴⁴ Cum a ajuns, s-a apropiat de Isus şi i-a zis:
A. "Învăţătorule".
E. Şi l-a sărutat. ⁴⁶ Ceilalţi au pus mâna pe Isus şi l-au arestat.
⁴⁷ Unul dintre cei care stăteau lângă el, scoţând sabia, l-a lovit pe slujitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea. ⁴⁸ Isus le-a zis:
+ "Aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege să mă prindeţi ca pe un tâlhar.
⁴⁹ În fiecare zi eram printre voi în templu, învăţându-vă, şi nu m-aţi arestat. Dar trebuie să se împlinească Scripturile".
E. ⁵⁰ Atunci ucenicii l-au părăsit şi au fugit. ⁵¹ Un tânăr, înfăşurat numai cu un giulgiu, mergea în urma lui Isus; ⁵² au pus mâna pe el. El însă lăsând giulgiul, a fugit fără nimic pe el.

Tu eşti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?

⁵³ Pe Isus l-au dus la marele preot şi s-au adunat acolo toţi arhiereii, bătrânii şi cărturarii. ⁵⁴ Petru îl urmase pe Isus de departe până în curtea interioară a palatului marelui preot şi şedea împreună cu slugile, încălzindu-se la foc. ⁵⁵ Arhiereii şi tot sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus, ca să-l poată condamna la moarte, dar nu găseau. ⁵⁶ De fapt mulţi dădeau mărturii false împotriva lui,
dar mărturiile lor nu se potriveau între ele. ⁵⁷ Unii s-au ridicat şi au dat împotriva lui această mărturie falsă:
A. ⁵⁸ "Noi l-am auzit zicând:
«Voi dărâma acest templu făcut de mână de om şi în trei zile voi clădi altul nefăcut de mână de om»".
E. ⁵⁹ Dar nici în această privinţă mărturia lor nu era la fel. ⁶⁰ Atunci marele preot s-a ridicat în mijlocul lor şi l-a întrebat pe Isus:
A. "Nu răspunzi nimic la mărturiile pe care le depun împotriva ta?"
E. ⁶¹ Dar el tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou:
A. ⁶² "Eşti tu Mesia, Fiul Celui Binecuvântat?"
E. Isus a spus:
+ "Eu sunt; îl veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului".
E. ⁶³ Marele preot, sfâşiindu-şi hainele, a zis:
A. "Ce ne mai trebuie martori? ⁶⁴ Aţi auzit blasfemia; ce părere aveţi?"
E. Şi toţi au hotărât că merită moartea. ⁶⁵ Atunci au început să-l scuipe şi acoperindu-i faţa, îl loveau cu pumnii, zicându-i:
A. "Ghiceşte, profetule!"
E. Şi slugile îl băteau cu palmele.

Nu-l cunosc pe omul despre care îmi vorbeşti.

⁶⁶ Pe când Petru stătea jos în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot. ⁶⁷ Văzându-l pe Petru, încălzindu-se, s-a uitat la el şi i-a zis:
A. "Şi tu erai cu Isus Nazarineanul".
E. ⁶⁸ El însă a tăgăduit, zicând:
A. "Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să spui".
E. Apoi a ieşit în pridvor; atunci a cântat cocoşul. ⁶⁹ Slujnica, văzându-l, a început iarăşi să zică celor de faţă:
A. "Şi acesta este dintre ei".
E. ⁷⁰ Iar el a tăgăduit din nou. După puţin timp, cei de faţă i-au zis lui Petru:
A. "Cu siguranţă că eşti dintre ei, căci eşti galileean".
E. ⁷¹ Atunci el a început să se blesteme şi să jure:
A. ⁷² "Nu-l cunosc pe omul acesta despre care îmi vorbiţi".
E. Şi îndată a cântat cocoşul a doua oară. Atunci Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: "Înainte de a cânta cocoşul de două ori, tu de trei ori te vei lepăda de mine". Şi a izbucnit în plâns.

Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?

E. ^15,1 Dis-de-dimineaţă, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul, l-au legat pe Isus, l-au dus şi l-au predat lui Pilat. ² Pilat l-a întrebat:
A. "Tu eşti regele iudeilor?"
E. Iar el a răspuns:
+ "Da, aşa este".
E. ³ Iar arhiereii îl învinuiau de multe. ⁴ Pilat l-a întrebat din nou:
A. "Nu răspunzi nimic? Iată câte învinuiri aduc împotriva ta".
E. ⁵ Dar Isus nu a mai răspuns nimic, încât Pilat se mira. ⁶ La fiecare sărbătoare a Paştelui le elibera un deţinut pe care îl cerea poporul. ⁷ Pe atunci se afla la închisoare unul cu numele Baraba, arestat împreună cu nişte răzvrătiţi, care într-o răscoală săvârşiseră o crimă. ⁸ Mulţimea, venind sus, a cerut de la Pilat favorul pe care li-l făcea de obicei. ⁹ Pilat i-a întrebat:
A. "Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?"
E. ¹⁰ Fiindcă ştia că arhiereii îl dăduseră pe mâna lui din invidie. ¹¹ Dar arhiereii au aţâţat mulţimea ca să ceară eliberarea lui Baraba. ¹² Pilat i-a întrebat din nou:
A. "Ce să fac atunci cu acela pe care voi îl numiţi regele iudeilor?"
E. ¹³ Ei au strigat:
P. "Răstigneşte-l!"
E. ¹⁴ Pilat le-a zis:
A. "Dar ce rău a făcut?"
E. Iar ei şi mai tare au strigat:
P. "Răstigneşte-l!"
E. ¹⁵ Vrând să facă pe placul mulţimii, Pilat l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să fie biciuit, l-a dat pe mâna lor ca să-l răstignească.

Împletindu-i o cunună, i-au pus-o pe cap.

¹⁶ Soldaţii l-au adus pe Isus în pretoriu, adică în curtea interioară a palatului şi au adunat toată cohorta. ¹⁷ L-au îmbrăcat într-o haină de purpură şi, împletindu-i o cunună de spini, i-au pus-o pe cap. ¹⁸ Au început să facă plecăciuni în faţa lui, zicând:
P. "Să trăieşti, rege al iudeilor!"
E. ¹⁹ Îl loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau şi cădeau în genunchi, aducându-i omagii. ²⁰ După ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de haina de purpură şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească.

Şi l-au dus la Golgota.

²¹ L-au silit pe un trecător, care venea de la câmp, pe Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus, ca să ducă crucea lui Isus, ²² şi l-au dus la locul numit Golgota, care înseamnă "Locul Căpăţânii".
A fost socotit cu nelegiuiţii la un loc.

²³ I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar el n-a luat. ²⁴ După ce l-au răstignit, şi-au împărţit între ei hainele lui, trăgând la sorţi pentru ele, care ce să ia. ²⁵ Când l-au răstignit era ora nouă. ²⁶ Deasupra era scris motivul condamnării: "Regele iudeilor". ²⁷ Şi, împreună cu el, au răstignit doi tâlhari: unul la dreapta şi altul la stânga. ²⁸ Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: "Cu cei fărădelege a fost pus alături".

Pe alţii i-a salvat, dar pe sine nu se poate salva.

²⁹ Cei care treceau pe acolo îl batjocorau, dând din cap:
A. "Hei, tu care dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti la loc!
³⁰ Salvează-te pe tine însuţi şi dă-te jos de pe cruce!"
E. ³¹ Tot aşa şi arhiereii îşi băteau joc zicând între ei:
A. "Pe alţii i-a salvat, dar pe sine nu se poate salva! ³² Mesia, regele lui Israel, să se dea jos acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem".
E. Chiar şi cei răstigniţi împreună cu el îl batjocorau.

Scoţând un strigăt puternic, Isus şi-a dat sufletul.

³³ Pe la amiază s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ora trei. ³⁴ Iar la ora trei Isus a strigat cu glas puternic:
+ "Eloi, Eloi, lema sabactani!"
E. Ceea ce înseamnă:
+ "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit".
E. ³⁵ Auzindu-l unii dintre cei care stăteau acolo, ziceau:
A. "Iată, îl strigă pe Ilie".
E. ³⁶ Unul a alergat şi a înmuiat un burete în oţet; l-a înfipt într-o trestie şi i-a dat să bea, zicând:
A. "Ia să vedem dacă vine Ilie să-l dea jos".
E. ³⁷ Dar Isus, scoţând un strigăt puternic, şi-a dat sufletul.

Aici se îngenunchează şi se face o pauză.
³⁸ Perdeaua templului s-a rupt în două de sus până jos. ³⁹ Sutaşul care stătea în faţa lui Isus, văzând cum a murit a zis:
A. "Acest om era într-adevăr Fiul lui Dumnezeu!"
E. ⁴⁰ Se mai aflau şi nişte femei care priveau de departe; printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel mic şi a lui Iosif, şi Salomea, ⁴¹ care, şi când era Isus în Galileea, mergeau după el şi îl slujeau, şi multe altele, care urcaseră cu el la Ierusalim.

Iosif a prăvălit o lespede la intrarea mormântului.

⁴² Când s-a lăsat seara, fiindcă era ziua de pregătire pentru sărbătoare, adică ajunul sâmbetei, ⁴³ a venit Iosif din Arimateea, un om de seamă, membru al Sinedriului, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu. El s-a încumetat să intre la Pilat ca să ceară trupul lui Isus. ⁴⁴ Pilat s-a mirat că a murit atât de repede şi, chemându-l pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. ⁴⁵ Primind confirmarea din partea sutaşului, i-a dăruit lui Iosif trupul mort. ⁴⁶ Iosif, cumpărând un giulgiu şi coborându-l pe Isus de pe cruce, l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o lespede la intrarea mormântului. ⁴⁷ Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosif, stăteau privind locul unde-l pusese.

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com