Drumul spre Emaus
achizitionare: 22.11.2008; sursa: CatholicNewsAgency.com
A patra duminică din Post (Anul B)
Prima lectură: 2Cronici 36,14-16.19-23
Psalmul responsorial: Psalmul 136
A doua lectură: Efeseni 2,4-10
Lectura evanghelică: Ioan 3,14-21
Înălțarea lui Isus
Lectura evanghelică din a patra duminică a Postului Mare este luată din Ioan, unde acesta ne povestește despre interacțiunea dintre Isus și fariseul Nicodim. Această lectură din Ioan începe cu Isus spunând: "După cum Moise a înălțat șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă prin el viață veșnică" (3,14-15). Acesta este unul dintre cele trei locuri din Evanghelia lui Ioan unde Isus vorbește despre "înălțarea" Sa. Vom arunca o privire la a doua referință de acest gen, de la Ioan 8,28, mai jos. A treia referință, Ioan 12,21-33, o vom întâlni în lectura evanghelică din a cincea duminică din Postul Mare, adică săptămâna viitoare.
Din diferitele contexte ale acestor pasaje înțelegem însă că înălțarea lui Isus se referă la înălțarea pe cruce, înălțarea din mormânt și înălțarea la cer. El se referă deci la moartea, Învierea și Înălțarea Sa. Dar prima oară când vorbește despre înălțare face o referire la Moise. Haideți să ne oprim puțin la acel moment.
Șarpele de aramă
Evenimentul la care se referă Isus se găsește în Cartea Numerilor, parte a istoriei evreilor, care relatează plecarea lor de la Muntele Sinai și cei 40 de ani de pribegie prin pustiu. Această carte ne spune: "Și grăia poporul împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise, zicând: 'La ce ne-ai scos din pământul Egiptului, ca să ne omori în pustiu, că aici nu este nici pâine, nici apă și sufletul nostru s-a scârbit de această hrană sărăcăcioasă'. Atunci a trimis Domnul asupra poporului șerpi veninoși, care mușcau poporul, și a murit mulțime de popor din fiii lui Israel. A venit deci poporul la Moise și a zis: 'Am greșit, grăind împotriva Domnului și împotriva ta; roagă-te Domnului, ca să depărteze șerpii de la noi'. Și s-a rugat Moise Domnului pentru popor. Iar Domnul a zis către Moise: 'Fă-ți un șarpe de aramă și-l pune pe un stâlp; și de va mușca șarpele pe vreun om, tot cel mușcat care se va uita la el va trăi'" (21,5-8).
Acest eveniment a avut loc spre sfârșitul celor 40 de ani de peregrinare prin deșert. Dar plângerea nu este nouă. În timp ce mergeau spre Sinai din Egipt, oamenii se plângeau lui Dumnezeu și lui Moise despre exact aceleași lucruri (cf. Ieșirea 15,22-25;16-17). Plângerile continuă și după părăsirea Sinaiului (Numeri 11), precum și mai apoi în pribegie (Numeri 20). Pur și simplu par a nu reuși să învețe lecția. De aceea Dumnezeu se referă la ei ca la un popor tare de cerbice (cf. Ieșirea 32,9). Dar problema nu se reduce la aceste plângeri repetate. Ei continuă să îi acuze pe Dumnezeu și pe Moise de intenția criminală de a-i aduce în deșert. "De ce ne-ai scos din pământul Egiptului, ca să ne omori în pustiu?" (Numeri 21,5). Mai mult, ei resping mana dată lor de Dumnezeu ca hrană spunând: "sufletul nostru s-a scârbit de această hrană sărăcăcioasă" (Numeri 21,5). Desigur, după ce înainte nu aveau hrană, acum s-au săturat de ce au primit. Aceasta este atitudinea "potrivită". Și de aceea au fost pedepsiți.
Dar Dumnezeu, chiar și în acest context, găsește un remediu pentru întristarea lor, și anume un șarpe de aramă. Dacă se vor uita la el, adică dacă vor avea credință, vor trăi. Interesant, există o trimitere la acest eveniment în Cartea Înțelepciunii unde se spune: "Iar când a venit peste ei înfricoșata mânie a fiarelor și se prăpădeau mușcați de șerpii cei cumpliți, aprinderea Ta n-a ținut până la urmă. Ei au fost tulburați puțină vreme, ca să se îndrepteze și au avut un semn de mântuire, ca să-și aducă aminte de poruncile legii Tale; căci cel care se întorcea către acest semn se vindeca, dar nu prin ceea ce vedea cu ochii, ci prin Tine, Mântuitorul tuturor" (16,5-7).
Isus și Nicodim
Nicodim, un fariseu, trebuie că avea în minte întreg contextul acestor referințe din Vechiul Testament. Isus îi spune lui Nicodim că El este de fapt "Mântuitorul tuturor" despre care se spune în Cartea Înțelepciunii (să nu uităm că numele lui Isus înseamnă "Mântuirea lui Yahwe"). Isus îi mai spune că va aduce mântuirea prin înălțarea sa pe cruce, din mormânt și la cer. Dar consecințele la ceea ce va face Cristos vor merge mult dincolo de ce s-a întâmplat în zilele lui Moise. Dacă ei priveau la șarpele de aramă trăiau, fiind salvați de moarte. Noi, dacă credem în Cristos, nu vom avea doar viața naturală, fiind salvați de la moartea naturală, ci vom avea viața veșnică, fiind salvați de moartea veșnică. Isus încearcă să provoace un răspuns al credinței din partea lui Nicodim prin cele spuse lui anterior: "Adevăr, adevăr îți spun, dacă cineva nu se naște din nou, nu poate să vadă împărăția lui Dumnezeu. [...] Adevăr, adevăr îți spun: dacă cineva nu se naște din apă și Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu" (Ioan 3,3.5).
Ioan 8,28
Mai apoi, în Evanghelia lui Ioan, Isus vorbește a doua oară despre înălțarea Sa. În acest context, Isus se referă la moartea Sa și subliniază credința încă o dată atunci când le vorbește unor evrei. El spune: "V-am spus că veți muri în păcatele voastre pentru că, dacă nu veți crede că eu sunt, veți muri în păcatele voastre" (Ioan 8,24). Aici încă o dată Isus vorbește despre moartea veșnică. Aceasta înseamnă "a muri în păcate". Ei vor muri în păcatele lor dacă nu vor crede. Să creadă ce? Literalmente, El spune: "credeți că EU SUNT". Acesta este numele lui Dumnezeu revelat lui Moise la rugul de foc ("Eu sunt Cel ce sunt" - Ieșirea 3,14). Isus este Yahwe.
Dar evreii nu par să reușească să înțeleagă. Ei întreabă "Cine ești tu?" chiar după ce El le-a spus cine este. Isus spune mai apoi: "Când îl veți fi înălțat pe Fiul Omului, atunci veți înțelege că EU SUNT și că nu fac nimic de la mine, ci vorbesc ceea ce m-a învățat Tatăl. Iar cel care m-a trimis este cu mine; nu m-a lăsat singur, pentru că eu fac întotdeauna ceea ce îi place" (Ioan 8,28-29). Isus continuă: "Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei. [...] Așadar, dacă Fiul vă va elibera, veți fi într-adevăr liberi" (Ioan 8,31.36). Liberi de ce? Liberi de păcatele voastre. Gata cu sclavia păcatului, care conduce la moartea în păcate, adică la moartea veșnică.
Și Nicodim?
Să ne întoarcem puțin la Evanghelia din această duminică. Este interesant că înainte ni se spune că Nicodim "a venit la Isus noaptea" (Ioan 3,2). Isus îi va spune lui Nicodim: "Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face [fapte] rele urăște lumina și nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele. Însă oricine face adevărul, vine la lumină ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu" (Ioan 3,19-21). Va ajunge Nicodim să creadă? Va ajunge el la lumină după ce a venit la Isus noaptea?
În continuare în Evanghelia lui Ioan, fariseii trimit gărzile să îl aresteze pe Isus, dar aceștia vin cu mâna goală. Fariseii întreabă atunci: "De ce nu l-ați adus?" (Ioan 7,45). Nicodim ia apărarea lui Isus: "Oare Legea noastră condamnă un om înainte de a-l audia și de a ști ce a făcut?" (Ioan 7,52). Pe cel căruia Isus i-a spus prima oară despre înălțarea Sa îl vom mai întâlni apoi o dată. După umilitoarea moarte pe cruce, când trupul lui Isus a fost coborât, Ioan ne spune: "După acestea, Iosif din Arimateea [...] l-a rugat pe Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a permis. Atunci, a venit și a luat trupul lui Isus. A venit și Nicodim, cel care fusese mai înainte la el noaptea, și a adus un amestec de mir și aloe, cam de o sută de litre" (Ioan 19,38-39). Nicodim, care a venit prima oară pe întuneric, acum a venit la lumină. L-a privit pe cel care fusese înălțat (pe cruce) pentru ca să aibă viața veșnică.
* * *
DUMINICA a 4-a din Post
Sf. Octavian, m.
LECTURA I
Mânia și îndurarea lui Dumnezeu se arată prin exil și prin eliberarea poporului.
Citire din cartea a doua a Cronicilor 36,14-16.19-23
În zilele acelea, 14 toate căpeteniile preoților și poporul săvârșeau fărădelegi, luându-se după toate practicile nelegiuite ale popoarelor păgâne și pângăreau casa pe care Domnul și-o sfințise în Ierusalim. 15 Domnul Dumnezeul părinților lor a dat mereu trimișilor săi însărcinarea de a le atrage atenția, căci voia să cruțe poporul și lăcașul său. 16 Dar ei și-au bătut joc de trimișii lui Dumnezeu, le-au nesocotit cuvintele, au râs de profeții lui, iar mânia Domnului împotriva poporului a tot crescut până când ei n-au mai avut scăpare. 19 Astfel au venit dușmanii, au ars casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor și au nimicit toate lucrurile de preț. 20 Pe cei ce au scăpat de sabie, Nabucodonosor i-a dus prizonieri în Babilon. Ei au devenit sclavii lui și ai fiilor lui, până la stăpânirea regelui Persiei, 21 ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia: "Țara va fi pustiită și se va odihni timp de șaptezeci de ani, până ce se va împlini numărul zilelor de sâmbătă, care au fost profanate". 22 În primul an al domniei lui Cirus, regele perșilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin Ieremia, Domnul l-a inspirat pe Cirus, regele perșilor. Acesta a pus să se comunice prin viu grai, în toată împărăția lui, această hotărâre: 23 "Așa vorbește Cirus, regele perșilor: Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărățiile pământului și mi-a poruncit să zidesc o casă la Ierusalim, în Iudeea. Toți cei care fac parte din poporul lui să se ducă acolo și Domnul Dumnezeul lui să fie cu ei".
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 136,1-2.3.4-5.6 (R.: 6a)
R.: Îmi voi aduce aminte cu bucurie, de tine, Ierusalime!
1 Lângă apele Babilonului ședeam și plângeam,
când ne aduceam aminte de Sion.
2 În sălciile din ținutul acela ne atârnasem harpele. R.
3 Căci acolo biruitorii noștri ne cereau cântări
și asupritorii noștri ne cereau veselie:
"Cântați-ne din cântările Sionului!" R.
4 Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime,
să mi se usuce mâna dreaptă. R.
6 Să mi se lipească limba de cerul gurii
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele. R.
LECTURA A II-A
Noi eram morți din cauza păcatelor, dar am fost mântuiți prin har.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,4-10
Fraților, 4 Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cu care ne-a iubit, 5 pe noi care eram morți din cauza păcatelor noastre, ne-a adus la viață împreună cu Cristos (prin al cărui har sunteți mântuiți). 6 Împreună cu el ne-a înviat și ne-a pus să domnim împreună cu el în ceruri. 7 Prin bunătatea lui față de noi în Isus Cristos, a voit să arate timpurilor viitoare nemărginita bogăție a harului său. 8 Căci mulțumită harului ați fost mântuiți, prin credință. Această mântuire nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; 9 nu vine din faptele voastre, ca să nu se laude nimeni. 10 Căci noi suntem lucrarea lui și am fost creați în Cristos Isus pentru ca faptele noastre să fie bune, conform cu calea pe care Dumnezeu a stabilit-o mai înainte, pe care noi trebuie să mergem.
Cuvântul Domnului
VERS LA EVANGHELIE In 3,16
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât l-a dat pe Fiul său unul-născut;
oricine crede în el are viața veșnică.
EVANGHELIA
Dumnezeu a trimis pe Fiul său, pentru ca lumea să se mântuiască prin el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,14-21
În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: 14 "După cum Moise a înălțat șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede în el să aibă prin el viață veșnică. 16 Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică. 17 Căci Dumnezeu a trimis pe Fiul său în lume, nu ca să osândească lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. 18 Cine crede în el nu este osândit; dar cine nu crede este deja osândit, pentru că nu a crezut în numele Fiului unul-născut al lui Dumnezeu. 19 Iar judecata este aceasta: când lumina a venit în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci cine săvârșește răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se dea în vileag faptele. 21 Dar cine face adevărul vine la lumină, pentru ca să se vadă că faptele sale sunt săvârșite în Dumnezeu".
Cuvântul Domnului
texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com