SFÂNTA SCRIPTURĂ

Prima duminică din Post (Anul B)

Prima lectură: Geneză 9,8-15
Psalmul responsorial: Psalmul 24
A doua lectură: 1Petru 3,18-22
Lectura evanghelică: Marcu 1,12-15

Timpul liturgic al Postului Mare

Am ajuns acum în timpul liturgic al Postului Mare. Acest Post mai este numit şi quadragesima, cuvântul grec care înseamnă "patruzeci de zile". După cum bine ştiţi, Postul Mare se întinde pe 40 de zile, de la Miercurea Cenuşii la Sâmbăta Sfântă (excluzând la numărătoare duminicile). Pentru noi Postul este o perioadă de pregătire intensă pentru celebrarea Învierii lui Cristos la Paşti.

Numărul 40 are multe referinţe biblice: cele 40 de zile pe care Moise le-a petrecut pe Muntele Sinai cu Dumnezeu pentru a primi legământul (Exod 24,18); cele 40 de zile pe care Moise le-a petrecut pe Muntele Sinai postind pentru a reînnoi legământul (Exod 34,28); cele 40 de zile şi nopţi pe care Ilie le-a petrecut pe Muntele Horeb/Sinai după ce a postit (1Regi 19,8); Dumnezeu a făcut să plouă timp de 40 de zile şi 40 de nopţi în zilele lui Noe (Geneza 7,4); poporul evreu a rătăcit 40 de ani în drumul spre Ţara Promisă (Numeri 14,33); Iona în profeţia lui despre judecată a dat oraşului Ninive 40 de zile să se pocăiască (Iona 3,4).

În toate aceste cazuri avem perioade de încercare, de purificare şi de pregătire înainte ca Dumnezeu să facă ceva profund. În lectura evanghelică din prima duminică a Postului Mare întâlnim numărul 40 atunci când Isus merge în deşert, unde este ispitit, în timp ce postea. Ştim deja că El urma să facă multe lucruri profunde, cele mai semnificative fiind patima, moartea şi Învierea din morţi, pentru mântuirea noastră. În timpul celor 40 de zile de Post ne alăturăm mistic lui Isus în pustiu pentru a posti, a ne ruga, a fi supuşi ispitelor, pentru ca să fim testaţi, purificaţi şi pregătiţi pentru participarea noastră la Învierea lui Cristos.

Lecturile din timpul Postului

Aici simt că trebuie să spun câteva cuvinte despre structura lecturilor din timpul Postului. În perioadele liturgice ale Adventului, Crăciunului şi Timpului Ordinar, structura lecturilor a implicat întotdeauna o corelaţie specifică între lectura din Vechiul Testament şi cea din Evanghelie. Această corelaţie specifică am comentat-o în această serie. Totuşi, în timpul Postului Mare nu mai există în mod necesar o legătură directă între cele două lecturi. Cu privire la lecturile din Vechiul Testament din timpul Postului, "Introducerea" la Lecţionar spune că acestea "sunt despre istoria mântuirii, care este una dintre temele proprii catehezei în Post. Seriile de texte pentru fiecare an prezintă principalele elemente ale istoriei mântuirii de la început până la promisiunea Noului Legământ" (97a).

În timpul acestui An Liturgic, Ciclul B, cele cinci duminici ale Postului prezintă istoria mântuirii în Vechiul Testament în felul următor: 1. Prima Duminică - Legământul cu Noe; 2. A doua Duminică - Legământul cu Avraam; 3. A treia Duminică - Legământul cu Moise; 4. A patra Duminică - Exilul Regatului de Sud al lui Iuda în Babilon şi promisiunea reîntoarcerii; 5. A cincea Duminică - Promisiunea noului legământ în cartea profetului Ieremia.

Cu privire la lecturile din Scrisorile Apostolilor, acestea "au fost selectate să se potrivească cu lecturile din Evanghelie şi din Vechiul Testament şi, în măsura posibilului, să asigure o legătură între ele" ("Introducere", 97a). Astfel, a doua lectură, dacă este posibil, este veriga care arată împlinirea Vechiului Testament în Noul. Sunt apoi desigur lecturile Evanghelice care au teme de Post, pregătindu-ne pentru Triduumul Pascal. Acestea se vor afla în principal în atenţia mea în timpul Postului - deşi, după cum veţi vedea, vom avea multe ocazii de a călători înapoi în diferite părţi ale Vechiului Testament.

Isus este ispitit

Evanghelia lui Marcu pentru această duminică îl prezintă pe Isus fiind ispitit în deşert, şi apoi proclamând nevoia de a ne pocăi şi a crede. Marcu ne oferă cea mai scurtă relatare a ispitirii lui Isus. Având în vedere acest lucru, vom ţine cont şi de relatările de la Matei şi Luca. Auzim mai întâi la Marcu că Duhul "l-a dus [pe Isus] în pustiu" (Marcu 1,12). Aceasta vine chiar după ce Isus l-a primit pe Duhul prin Botezul Său. Dar de ce ar vrea oare Duhul Sfânt ca Isus să meargă în pustiu?

În primul rând, Isus tocmai s-a alăturat păcătoşilor trecând prin botezul pocăinţei. Aşadar, asemenea noului Adam care a venit să desfacă ceea ce a făcut vechiul Adam, El este dus în pustiu, în mod asemănător cum a fost Adam alungat din Eden. Isus, asemenea lui Adam, va fi ispitit de diavol, însă Isus este ascultător, în timp ce Adam a fost neascultător. În al doilea rând, Isus a venit nu ca să înfrângă Roma, ci ca să înfrângă păcatul, moartea şi diavolul. El merge aşadar în pustiu pentru a purta bătălia. Dar această ispită nu are loc decât după ce s-a pregătit mai întâi prin 40 de zile de post (cf. Matei 4,2-3).

Marcu arată clar misiunea lui Isus reamintindu-le cititorilor lui că în pustiu "era împreună cu fiarele" (Marcu 1,13). Pustiul în Scriptură este frecvent asociat cu puterile răului ilustrate ca fiare. Isaia se referă la pustiu ca "sălaşul şacalilor" (Isaia 35,7). Pe de altă parte Scriptura prezintă de asemenea pustiul ca un loc de intimitate specială cu Dumnezeu. Ieremia spune: "Mi-am adus aminte de prietenia cea din tinereţea ta, de iubirea de pe când erai mireasă şi mi-ai urmat în pustiu..." (2,2). Aşadar prin post şi intimitate cu Dumnezeu vom putea purta bătălia cu răul. Sf. Ioan ne spune în termeni clari: "Pentru aceasta s-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să nimicească lucrările diavolului" (1Ioan 3,8).

Isus şi Israel în pustiu

Una dintre principalele teme ale Evangheliei lui Marcu este un accent pus pe noul şi mai marele exod profeţit de Isaia (cf. 40-55). Marcu, şi poate în măsură mai mare Matei, îl înfăţişează acum pe Isus ca retrăind viaţa lui Israel în timpul exodului şi al anilor de rătăcire în pustiu. Aşa cum Israel a trecut Marea Roşie şi apoi a călătorit în pustiu timp de 40 de ani, aşa şi Isus trece prin Iordan şi apoi prin pustiu timp de 40 de zile.

Evenimentul scoate în evidenţă contrastul total dintre neascultarea lui Israel în timpul celor 40 de ani ai lor, şi ascultarea lui Isus în timpul celor 40 de zile. Există multe paralele între cele două evenimente. De exemplu: 1. Atât Israelul cât şi Isus sunt numiţi fiu al lui Dumnezeu (Exod 4,22; Marcu 1,11). 2. Ispitirile amândurora sunt precedate de un botez (Exod 14; 1Corinteni 10,1-5; Marcu 1,9-11). 3. Israel a fost încercat timp de 40 de ani; Isus a fost încercat timp de 40 de zile. 4. Duhul lui Dumnezeu a fost văzut deosebit de activ în timpul Exodului şi al celor 40 de ani de rătăcire prin pustiu, şi aşa este Duhul şi cu Isus în timpul celor 40 de zile (Exod 40,34-38; Isaia 63,10-14; Marcu 1,12).

5. Există paralele între Israelul aflat în pustiu şi cele trei ispitiri ale lui Isus. Acest lucru este adevărat în special în contextul citatelor pe care el le dă din Scriptură, care vin toate din Deuteronom 6-8 (8,3; 6,16; 6,13). În aceste pasaje Moise le spune copiilor celor care au ieşit din Egipt, care sunt pe cale să intre în Ţara Promisă, de ce au eşuat părinţii lor. El le vorbeşte la sfârşitul a 40 de ani de rătăcire. a. Primul test a avut de a face cu foamea şi proviziile. În mai multe ocazii israeliţii s-au plâns cu privire la hrană şi apă (Exod 15,24.16,2.17,2). b. Al doilea test are de a face cu a-l ispiti pe Dumnezeu. De exemplu în Exod 17,2, când poporul murmură legat de apă, Moise îi spune: "De ce ispitiţi pe Domnul?" c. Al treilea test are de a face cu adorarea zeilor falşi. Israeliţii au fost foarte înclinaţi spre a face acest lucru. De exemplu, la scurt timp după ce au ieşit din Egipt, la Muntele Sinai este incidentul adorării viţelului de aur (Exod 32). Apoi, 40 de ani mai târziu, chiar înainte să intre în Ţara Promisă, este incidentul adorării lui Baal la Peor (Numeri 25).

Şi noi, asemenea lui Adam, asemenea Israelului, asemenea lui Isus, intrăm în pustiu în timpul Postului. Şi noi trebuie să ne luptăm cu ispitele şi cu răul. Cum? Aşa cum spune Isus când iese din pustiu, "Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie" (Marcu 1,15). Cu toate acestea, aşa cum le-a spus Ioan Botezătorul fariseilor, trebuie să aducem "rod vrednic de pocăinţă" (Matei 3,8). Care sunt roadele pocăinţei? În Evanghelia lui Matei, Isus ne vorbeşte în capitolul 6, cu Predica de pe Munte, despre faptele de pietate. Ele sunt pomana, rugăciunea şi postul. Este exact ceea ce ne cheamă Biserica să facem în timpul Postului Mare. Totuşi, trebuie să ne ferim să fim ca fariseii, care fac acestea pentru a fi văzuţi de alţii şi pentru a se crede despre ei că sunt sfinţi. Aceste fapte trebuie să vină din dispoziţia interioară a pocăinţei.

* * *

DUMINICA 1 din Post
Sf. Albin, ep.

LECTURA I
Legământul lui Dumnezeu cu Noe, după ce acesta a fost salvat de apele potopului.

Citire din cartea Genezei 9,8-15
⁸ După potop, Dumnezeu a spus lui Noe şi fiilor săi: ⁹ "Iată, eu închei un legământ cu voi, cu toţi urmaşii voştri ¹⁰ şi cu toate vieţuitoarele care sunt cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului care sunt cu voi, şi cu toate vietăţile care au ieşit din corabie. ¹¹ Fac un legământ cu voi, că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului şi nu va mai veni potop ca să pustiască pământul". ¹² Şi Dumnezeu le-a zis: "Iată semnul legământului, pe care-l fac între mine şi voi, şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: ¹³ Curcubeul meu, pe care l-am aşezat în nori, el va sluji ca semn al legământului dintre mine şi pământ. ¹⁴ Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nori; ¹⁵ eu îmi voi aduce aminte de legământul dintre mine şi voi şi toate vieţuitoarele de orice fel; şi apele nu vor mai produce potopul care nimiceşte toate făpturile".

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 24,4bc-5ab.6-7bc.8-9 (R.: cf. 10)
R.: Căile tale, Doamne, sunt adevăr şi îndurare.
^4bc Arată-mi, Doamne, căile tale,
condu-mă pe cărările tale.
^5ab Povăţuieşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.

⁶ Aminteşte-ţi, Doamne, de bunătatea şi îndurarea ta,
pentru că ele sunt veşnice.
^7bc Adu-ţi aminte de mine în îndurarea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne! R.

⁸ Domnul este bun şi drept,
el arată păcătoşilor calea.
⁹ El conduce pe cei umili în dreptate
şi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.

LECTURA A II-A
Arca lui Noe este icoana botezului, care acum vă mântuieşte pe voi.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 3,18-22
Preaiubiţilor, ¹⁸ Cristos a murit pentru păcate, o dată pentru totdeauna: cel drept a murit pentru cei nelegiuiţi, pentru ca să vă conducă la Dumnezeu. Cu trupul el a fost supus morţii, cu duhul a fost readus la viaţă. ¹⁹ Astfel el a mers să ducă mesajul său la cei care erau prizonierii morţii. ²⁰ Aceştia, odinioară, se revoltaseră, când răbdarea lui Dumnezeu era în aşteptare, în timp ce Noe construia arca, în care numai câţiva, adică opt suflete cu totul, au fost salvate prin apă. ²¹ Aceasta este o imagine a botezului, care acum vă mântuieşte pe voi, nu prin curăţirea de petele exterioare, ci prin angajarea în faţa lui Dumnezeu cu o conştiinţă dreaptă, prin învierea lui Isus Cristos, ²² care s-a înălţat la cer, mai presus de îngeri şi de toate puterile nevăzute, la dreapta lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE Mt 4,4b
Nu numai cu pâine trăieşte omul,
dar şi cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu.

EVANGHELIA
Isus a fost ispitit de Satana, iar îngerii îi slujeau lui.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,12-15
În acel timp, ¹² Duhul Sfânt l-a condus pe Isus în pustiu. ¹³ Acolo a rămas patruzeci de zile şi a fost ispitit de Satana. El era împreună cu fiarele sălbatice, iar îngerii îi slujeau. ¹⁴ După ce Ioan a fost aruncat în închisoare, Isus s-a dus în Galileea ca să predice evanghelia lui Dumnezeu. ¹⁵ El zicea: "S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!"

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com