SFÂNTA SCRIPTURĂ

A şaptea duminică de peste an (Anul B)

Prima lectură: Isaia 43,18-19.21-22.24b-25
Psalmul responsorial: Psalmul 40
A doua lectură: 2Corinteni 1,18-22
Lectura evanghelică: Marcu 2,1-12

Până în acest punct al Evangheliei lui Marcu (2,1-12), activitatea lui Isus a fost un succes necontestat. Oamenii au fost mereu uimiţi să vadă ce face şi ce spune. Dar acum Isus începe să provoace o oarecare opoziţie. Pasajul pe care îl vom analiza începe o serie de cinci situaţii ostile care vor culmina cu momentul în care "fariseii au ieşit îndată şi au ţinut sfat cu irodienii împotriva lui ca să-l dea la moarte" (Marcu 3,6). Totul a început când Isus i-a spus paraliticului: "Fiul meu, ţi se iartă păcatele" (Marcu 2,5).

O lectură din profetul Isaia

Cu mult timp în urmă, Dumnezeu a spus prin Isaia: "M-ai copleşit cu păcatele tale şi cu fărădelegile tale tu m-ai chinuit. Eu, Eu sunt acela care şterge păcatele tale şi nu-şi mai aduce aminte de fărădelegile tale" (Isaia 43,24b-25). Acest pasaj din Isaia este rostit înaintea celor aflaţi în captivitate în Babilon. El apare în contextul mai larg al profeţiilor lui Isaia despre un nou şi mai mare exod. Auzim de exemplu că Domnul, "Cel ce croieşte drum pe mare şi cărare pe întinsele ape; Cel care scoate carele de război şi caii, oştirea şi căpeteniile, ca să se culce la pământ şi să nu se mai scoale şi să se stingă ca o feştilă de opaiţ", spune: "Croi-voi în deşert o cale, în loc uscat izvoare de apă... ca să adăp pe poporul Meu cel ales" (Isaia 43,16.17.19.20.21).

Aceste cuvinte evocă imagini din primul exod, în care evreii au fost scoşi din robia Egiptului. Să ne amintim că Dumnezeu a croit un drum prin Marea Roşie (cf. Exod 14). După aceea, când au intrat carele, caii şi armatele Egiptului, "apele s-au retras la loc şi au acoperit... întreaga oştire a lui Faraon, care intrase după israeliţi în mare, şi nu a rămas nici unui din ei" (Exod 14,28). Dumnezeu a croit apoi o cale pentru ei în pustiu, dându-le să bea apă.

În acest context, Isaia vorbeşte despre iertarea păcatelor. Mai târziu însă, Isaia va profeţi că acest nou şi mai mare exod va fi întârziat din cauza răutăţii poporului din timpul său. Daniel chiar profeţise că robia lor nu va lua sfârşit timp de patru sute nouăzeci de ani. "Şaptezeci de săptămâni de ani sunt hotărâte pentru poporul tău şi pentru cetatea ta cea sfântă, până ce fărădelegea va trece peste margini şi se va pecetlui păcatul, şi se va ispăşi nelegiuirea, până ce dreptatea cea veşnică va veni" (9,24). Toate acestea se vor întâmpla atunci când "Cel Uns [Mesia, Cristos] va pieri" (9:26). Şi aici vedem un accent pus pe iertarea păcatelor.

Marcu şi noul exod

Marcu, la începutul Evangheliei sale, a adus deja în atenţia noastră împlinirea noului şi mai marelui exod. El l-a prezentat pe Ioan Botezătorul citând din acelaşi pasaj din Isaia care vorbeşte despre acest eveniment viitor. Şi el se află în pustiu, la râul Iordan, chemând la pocăinţă şi recunoaşterea păcatelor şi administrând un botez al pocăinţei (cf. 1,1-8). Isus vine la Ioan să fie botezat, şi astfel Isus devine Cel Uns (Mesia, Cristos) (1,9-11). După ispitirea în pustiu, Isus se întoarce spunând că "S-a împlinit timpul, şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape! Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie" (1,15).

În timpul noului exod, Isaia a profeţit: "Să vină poporul cel orb care are ochi, şi cel surd care are urechi!" (43,8). El a mai profeţit că Cel Uns va binevesti săracilor, va propovădui celor robiţi libertatea, va mângâia pe cei întristaţi, etc. (cf. 61,1-4). În Evanghelia lui Marcu, Isus începe să elibereze oamenii alungând demoni (Marcu 1,21-28), vindecându-i de febră (1,29-34) şi curăţându-i de lepră (1,40-45). Acum ajungem la Evanghelia acestei duminici, în care Isus iartă păcatele paraliticului şi îl vindecă de infirmitatea lui. Marcu încearcă să ne spună că noul şi mai marele exod a început.

Despre ce fel de sclavie se vorbeşte în întreaga istorie a mântuirii? A fost Egiptul cu adevărat problema? Au constituit babilonienii cu adevărat o îngrijorare? Sunt romanii din vremea lui Isus adevărata problemă? Oricât de rele ar fi putut fi toate acestea, sclavia păcatului de-a lungul întregii istorii a mântuirii a fost mai rea. În noul şi mai marele exod, Isus doreşte să aducă în vieţile noastre o eliberare de păcat. Acest lucru este demonstrat în lectura evanghelică. Aceşti patru bărbaţi, cuprinşi de credinţă în Cristos şi iubire pentru prietenul lor paralizat, îl aduc la Isus. Ei perseverează în depăşirea obstacolelor şi devin destul de creativi cu privire la cum să îl aducă pe prietenul lor la Isus, făcând o gaură în acoperiş şi coborându-l pe acolo.

Isus răspunde credinţei prietenilor paraliticului spunând: "Fiul meu, ţi se iartă păcatele" (Marcu 2,5). Cărturarii ce se aflau în mulţime îşi spun în sine: "Este o blasfemie! Cine altul poate ierta păcatele, afară de Dumnezeu?" (Marcu 2,7). Isus îi întreabă atunci: "Ce este mai uşor: a spune celui paralizat 'Ţi se iartă păcatele!', sau a spune 'Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!'? Însă ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ - i-a spus celui paralizat - îţi zic: Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!" (Marcu 2,9-11). Omul a fost vindecat imediat.

Ce se întâmplă mai exact aici? Ce este mai uşor să spui? Oricine poate rosti cuvintele: "ţi se iartă păcatele", deoarece nu se poate verifica empiric dacă sunt cu adevărat iertate. Nimeni nu poate vedea cum are loc iertarea. Isus demonstrează că are puterea şi autoritatea de a ierta păcatele făcând imediat ceva ce poate fi verificat empiric, faptul că bărbatul se ridică şi umblă. Întrebarea nu este cu adevărat despre ce e mai uşor să spui, ci despre cine o poate spune, şi despre faptul că ceea ce se spune se şi petrece cu adevărat. Marcu evidenţiază din nou divinitatea lui Isus, prin faptul că El iartă păcatele. Acordarea iertării lui Dumnezeu menţionată în lectura din Isaia a fost condiţia indispensabilă pentru eliberarea Israelului din sclavie. Isus inaugurează acum noul şi mai marele exod.

După cum arată Mary Healy în comentariul ei la Evanghelia lui Marcu, cuvintele de iertare pe care Isus i le adresează paraliticului "sunt probabil departe de ceea ce se aştepta omul să audă. Ele merg la rădăcina unei paralizii mai profunde, infirmitatea interioară care vine din păcat" (56). Noul şi mai marele exod pe care Isus doreşte să îl împlinească în vieţile noastre este o eliberare de păcat, prin apele botezului, în pustietatea acestui pelerinaj pe pământ în care El ne dă mană cerească, Trupul şi Sângele Său în Euharistie, în timpul noului şi mai marelui Paşte, pentru ca să putem fi conduşi în ţara promisă a gloriei cereşti.

* * *

DUMINICA a 7-a de peste an
Catedra sf. Ap. Petru; Sf. Margareta din Cortona

LECTURA I
Eu îţi voi ierta fărădelegile tale de dragul meu.

Citire din cartea profetului Isaia 43,18-19.21-22.24b-25
Aşa vorbeşte Domnul: ¹⁸ "Nu vă mai gândiţi la ceea ce a fost mai înainte şi nu vă mai amintiţi de cele trecute. ¹⁹ Iată, eu fac o lume nouă; ea apare deja; voi nu o vedeţi? Voi face să treacă un drum prin locuri neumblate şi râuri prin pustiu. ²¹ Eu mi-am format acest popor, ca să vestească lauda mea. ²² Tu însă, Iacobe, nu m-ai invocat; tu nu te-ai ostenit pentru mine, Israele! ^24b Prin păcatele tale m-ai tratat ca pe un sclav, m-ai chinuit cu nelegiuirile tale. ²⁵ Iată, eu îţi voi ierta fărădelegile tale prin bunăvoinţa mea şi nu-mi voi mai aminti de păcatele tale".

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 40,2-3.4-5.13-14 (R.: 5b)
R.: Vindecă-mă, Doamne, căci am păcătuit împotriva ta!
² Fericit este acela care se îngrijeşte de cel sărac,
căci Domnul îl salvează în ziua nenorocirii.
³ Domnul îl păzeşte şi îl ţine în viaţă,
îl face fericit pe pământ
şi nu-l lasă la bunul plac al vrăjmaşilor săi. R.

⁴ Domnul îl întăreşte pe patul de suferinţă,
îi alină toate durerile atunci când e bolnav.
⁵ Eu strig: "Doamne, ai milă de mine,
vindecă-mi sufletul, căci am păcătuit împotriva ta". R.

¹³ Tu m-ai păstrat nevătămat
şi m-ai aşezat pe veci înaintea ta.
¹⁴ Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel,
din veci în veci. Amin! Amin! R.

LECTURA A II-A
Isus n-a fost "da" şi "nu" în acelaşi timp. El a fost totdeauna "da".

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,18-22
Fraţilor, ¹⁸ Dumnezeu îmi este martor, că limbajul pe care l-am folosit faţă de voi nu este "da" şi "nu" în acelaşi timp. ¹⁹ Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, cel care este în voi, pe care noi: Silvan, Timotei şi cu mine, îl vestim printre voi, nu a fost "da" şi "nu" în acelaşi timp. El a fost întotdeauna "da". ²⁰ Şi toate promisiunile lui Dumnezeu au aflat pe "da" în persoana lui. Astfel prin Cristos noi spunem "amin" lui Dumnezeu, spre slava lui. ²¹ Cel care ne întăreşte pentru cauza lui Cristos, în relaţiile noastre cu voi, cel care ne-a consacrat pe noi toţi este Dumnezeu: ²² el a pus pecetea sa pe noi şi ne-a dat ca o arvună a darurilor sale pe Duhul Sfânt, care locuieşte în inimile noastre.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Lc 4,18ab
(Aleluia) Duhul Domnului m-a trimis să vestesc săracilor evanghelia; să propovăduiesc celor închişi eliberarea. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,1-12
¹ Isus era din nou în Cafarnaum. Răspândindu-se vestea că se afla într-o casă, ² s-a adunat acolo atâta lume, încât nu mai era loc nici în faţa uşii; Isus le vestea cuvântul lui Dumnezeu. ³ Atunci au sosit patru oameni care i-au adus un paralitic. ⁴ Cum nu-l puteau aduce până la Isus din cauza mulţimii, au desfăcut acoperişul deasupra locului unde se afla Isus, şi, prin deschizătură, au lăsat în jos targa pe care zăcea paraliticul. ⁵ Văzându-le credinţa, Isus a spus paraliticului: "Fiul meu, ţi se iartă păcatele". ⁶ Unii cărturari, care erau de faţă, se gândeau în sine: ⁷ "Cum poate să vorbească astfel? Este o blasfemie! Cine altul poate ierta păcatele, afară de Dumnezeu?" ⁸ Isus, în duhul său, a cunoscut imediat ce gândeau şi le-a spus: "De ce vă gândiţi astfel în inimile voastre? ⁹ Ce este mai uşor: a spune celui paralizat «Ţi se iartă păcatele!», sau a spune «Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!»? ¹⁰ Însă ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ - i-a spus celui paralizat - ¹¹ Îţi zic: Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!" ¹² Omul s-a sculat imediat, a luat targa şi a plecat în văzul tuturor. Toţi au rămas uimiţi; îl preamăreau pe Dumnezeu şi spuneau: "Aşa ceva n-am mai văzut niciodată!"

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com