SFÂNTA SCRIPTURĂ

Nr. 71, 16.03.2005
Evanghelia sfântului Ioan - Cuvântul făcut trup

Pentru cei ce sunt iniţiaţi în tainele Sfintei Scripturi, dar şi pentru cei ce pentru prima dată o deschid, o fascinaţie deosebită o suscită citirea Evangheliei sfântului Ioan. De fapt, întreaga expunere a acestei lucrări este o odă adusă lui Dumnezeu, iar elementele de teologie sunt cu totul proprii deosebindu-se în mod evident de celelalte trei evanghelii pe care le-am examinat anterior. Pentru o mai bună înţelegere a rândurilor pe care le vom analiza, este necesar să indicăm câteva dintre caracteristicile acestei evanghelii.

Aşa după cum ne spune şi numele, cea de a IV-a evanghelie este scrisă de către Ioan, "discipolul pe care-l iubea Isus", fiul lui Zebedeu şi fratele lui Iacob, iar argumentele care stăteau la baza acestei afirmaţii nu lipsesc: autorul care scrie aceste rânduri este un evreu din Palestina, un bun cunoscător al ambientului, unul care cunoaşte foarte bine atât personale, cât şi locurile şi evenimentele vieţii lui Isus Cristos, iar în multe cazuri se prezintă drept martor ocular al celor întâmplate.

În ceea ce priveşte limba în care a fost scrisă această evanghelie se poate observa faptul că ea întruneşte toate calităţile unei lucrări bine structurate şi bine redactate din punct de vedere lingvistic. Scrisă cu toată probabilitatea de un evreu, bun cunoscător al limbii greceşti şi într-un ambient elenistic, ea se bucură de toate avantajele şi dezavantajele acestui stil: este o evanghelie fascinantă, dar, în multe cazuri, ermetică şi greu de înţeles în afara sferei religioase şi a credinţei.

Ţinând cont de aceste prime constatări, ne putem da seama că destinatarii acestei evanghelii trebuie să fie cititori ai limbii greceşti, fiind, probabil, adresată celor din Diasporă. Prin descrierile pe care le face, prin traducerea cuvintelor aramaice (cf. In 1,38.42; 9,7 etc.) şi prin tendinţa universală a mântuirii (cf. In 19,20), autorul ne oferă indicii destul de largi în ceea ce priveşte destinatarii.

Locul redactării este considerat a fii cetatea Efes. După alte opinii cetatea Alexandriei ar fi locul de naştere şi de redactare a evangheliei. În sprijinul primei ipoteze vine faptul că sfântul Ioan şi-a petrecut o bună perioadă la Efes şi că în acest loc a avut şi timpul şi mijloacele necesare pentru redactarea acesteia. În conformitate cu tradiţia Bisericii, data la care a fost scrisă această evanghelie s-ar situa în jurul anul 100 d.C., deoarece din analiza textului rezultă elemente care ne vorbesc despre tensiunile existente între comunitatea creştină şi sinagogă, fapt petrecut după anul 70 d.C. şi consolidat la sfârşitul primului secol creştin.

Teologia care este prezentată cititorilor de către evanghelistul Ioan este una cristocentrică: el nu prezintă o redactare cronologică, istorică a evenimentelor vieţii, activităţii, morţii şi învierii lui Isus Cristos, ci o interpretare teologică, bazată pe credinţă şi pe aprofundarea temelor propuse de către învăţătura lui Isus Cristos. În această scriere sfântul Ioan îl prezintă pe Isus drept Cristos şi Fiu al Tatălui, în persoana sa împlinindu-se dorinţa întregului Vechi Testament: venirea Mesiei, a Mântuitorului.

Structura cărţii este conturată pe mai multe scheme redacţionale care includ un prolog (cf. In 1,1-18), "cartea semnelor" (cf. In 1,19-12,50) în care abundă "semne" înfăptuite de Isus Cristos, "cartea gloriei" (cf. In 13,1-20,31) care prezintă momentele cruciale ale mântuirii omului, adică patima şi învierea lui Isus Cristos, iar în final avem un epilog (cf. In 21,1-25) în care ni se relatează apariţiile lui Isus Cristos cel Înviat, la care evanghelistul este prezent.

Să răsfoim împreună misterul lui Isus Cristos cel viu în paginile Evangheliei sfântului Ioan.

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.