SFÂNTA SCRIPTURĂ

Nr. 41, 28.07.2004
Evanghelia sfântului Luca - evanghelia milostivirii divine

Înainte de a da curs aprofundării pericopelor scripturistice ale Evangheliei sfântului Luca, este bine de subliniat importanţa acesteia în economia întregului Nou Testament. De fapt, această pagină scripturistică este o lucrare în două volume (primul volum se intitulează Evanghelia sfântului Luca şi al doilea volum se intitulează Faptele Apostolilor) redactată de către medicul Luca din Antiohia (cf. Col 4,14), discipol al sfântului Paul, pentru a da primilor urmaşi ai lui Isus Cristos e explicaţie clară şi plauzibilă asupra vieţii, activităţii, morţii şi învierii Fiului lui Dumnezeu. Aşa după cum precizează şi el:

"Deoarece mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi, aşa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai cuvântului, după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ţi le scriu şi eu în mod sistematic, preabunule Teofil, ca să te convingi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit" (Lc 1,1-4).

Deoarece a primit o educaţie elevată şi educat în ambientul elenistic, sfântul Luca a cunoscut bine literatura timpului său, iar în limbajul său foloseşte o greacă îngrijită, ceea ce dă de înţeles că era un literat, bun cunoscător al gramaticii. Locul în care a fost scrisă această operă nu ne este cunoscut, totuşi se presupune că sfântul Luca ar fi scris-o în Ahaia (sudul Greciei), cum tot atât de probabil putea fi scrisă, după anumiţi exegeţi, în Antiohia Siriei, sau chiar Roma. Tot aici trebuie să notăm şi data elaborării sale, care este estimată în jurul anului 63 d.C. deoarece în Faptele Apostolilor 28,30 îl prezintă pe sfântul Paul la Roma în detenţie, dar anumite elemente din interiorul ei ne permit datarea după anul 70 d.C. (descrierea distrugerii Ierusalimului, anul 70 d.C., cf. Lc 21,5 ş.u.), dar nu mai târziu de anii 80-90 d.C. Destinatarii ar putea fi foarte bine atât o persoană, cum de altfel găsim chiar în prologul evanghelie (Teofil, cf. Lc 1,3), cât şi creştinii veniţi din lumea păgână, şi acest fapt se poate vedea din analiza internă a textului.

Textul acestei lucrări îl putem împărţi în câteva grupuri importante, după cum urmează: relatarea naşterii şi copilăriei lui Isus Cristos (cf. Lc 1-2), activitatea publică a lui Isus Cristos în Galileea (cf. Lc 3,1-9,50), continuând cu ţinutul cuprins între Cezareea lui Filip până la Ierusalim (cf. Lc 9,51-19,27), urmând cu activitatea din Ierusalim (cf. Lc 19,28-21,38) şi încheind cu evenimentele pătimirii, morţii şi învierii sale, evenimente petrecute la Ierusalim (cf. Lc 22-24).

În ceea ce priveşte teologia acestei evanghelii, plecând şi de la faptul că sfântul Luca mai este şi supranumit "teologul", ea are multe elemente importante pentru istoria mântuirii. De altfel, în Evanghelia sfântului Luca putem distinge trei perioade ale mântuirii: timpul promisiunilor (care se extinde de la promisiunile Vechiului Testament până la sfântul Ioan Botezătorul), timpul realizării escatologice în persoana lui Isus Cristos şi timpul Bisericii (care se revelează prin cei mântuiţi de jertfa lui Isus Cristos şi care aşteaptă revenirea sa în slavă).

După cum anticipam în titlul acestei introduceri a Evangheliei sfântului Luca, ea este caracterizată tocmai prin chipul pe care evanghelistul îl dă lui Dumnezeu: un Dumnezeu plin de iubire, de milostivire, de bunătate şi îndelungă răbdare. Aplecarea lui Dumnezeu faţă de cei nevoiaşi, marginalizaţi, păcătoşi şi străini, sensibilitatea sa faţă de suferinţele, necazurile şi greutăţile oamenilor fac din această evanghelie un suport moral deosebit şi un refugiu teologic aparte pentru întreaga literatură neotestamentară. Isus Cristos, prezentat drept evanghelizatorul prin excelenţă, se dedică slujirii celor săraci şi-i cheamă la mântuire pe toţi oamenii. Drept răspuns, creştinul-discipol trebuie să-şi asume responsabilităţile vieţii creştine şi să-l urmeze neabătut şi necondiţionat. Caracteristica principală a discipolului în Evanghelia sfântului Luca este vegherea, aşteptarea permanentă şi sigură a venirii escatologice a Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos.

Schema care ne va conduce la o mai atentă analiză a evangheliei lucane este următoarea: prologul evangheliei (cf. Lc 1,1-4), copilăria lui Isus Cristos (cf. Lc 1,5-2,52), pregătirea activităţii publice a lui Isus Cristos (cf. Lc 3,1-4,13), activitatea lui Isus Cristos în Galileea (cf. Lc 4,13-9,50), călătoria lui Isus Cristos către Ierusalim (cf. Lc 9,51-19,27), activitatea lui Isus Cristos în Ierusalim (cf. Lc 19,38-21,4), discursul escatologic a lui Isus Cristos (cf. Lc 21,5-38), pătimirea şi moartea lui Isus Cristos (cf. Lc 22,1-23,56), învierea lui Isus Cristos (cf. Lc 24,1-53).

Cu această introducere vom începe analiza pericopelor evangheliei milostivirii divine...

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.