SFÂNTA SCRIPTURĂ

DIN CĂRŢILE NOULUI TESTAMENT

ISUS ÎNVAŢĂ ŞI VINDECĂ: SCHIMBAŢI-VĂ VIAŢA!

54. Mesajul lui Isus

Isus a venit în Galileea. El a vestit Evanghelia lui Dumnezeu şi a spus: «Timpul s-a împlinit. Acum începe domnia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în vestea cea bună pe care o aduc!» (Marcu 1, 14-15).

Când Isus a venit în oraşul său natal, Nazaret, s-a dus în ziua sabatului la casa de rugăciune. Acolo a citit un pasaj din cartea profetului Isaia: «Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea pentru că El m-a ales. El m-a trimis să vestesc săracilor vestea cea bună, celor închişi să le spun: 'Sunteţi liberi'; orbilor: 'Vedeţi'; celor asupriţi: 'Sunteţi eliberaţi' şi să proclam timpul în care Dumnezeu îşi arată îndurarea».

Isus le-a explicat tuturor celor care erau în casa de rugăciune: «Cuvântul pe care tocmai l-aţi auzit s-a împlinit astăzi». Întâi s-au entuziasmat toţi. Apoi, însă, s-au gândit: «Nu este acesta fiul lui Iosif?». Isus le-a zis: «Adevăr vă spun: nici un profet nu este recunoscut în patria sa».

Când oamenii din casa de rugăciune au auzit aceasta, s-au mâniat. Ei au sărit, l-au scos pe Isus afară din oraş şi au vrut să-l arunce jos de pe un munte. Dar nu au putut să-i facă nimic lui Isus (Luca 4, 16-30).

55. Câţiva pescari se hotărăsc să-l urmeze pe Isus

Isus a venit pe malul mării Galileii. Acolo l-a văzut pe Simon, care se numeşte şi Petru, şi pe fratele lui, Andrei. Amândoi tocmai îşi aruncau năvoadele: erau pescari. Isus le-a spus: «Haideţi, veniţi după mine! Eu vă fac pescari care pescuiesc oameni». Imediat cei doi şi-au lăsat năvoadele şi l-au urmat pe Isus.

Curând după aceea, Isus l-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui. Erau cu tatăl lor în barcă şi îşi pregăteau mrejele. Isus i-a chemat. Atunci ei au lăsau îndată barca şi pe tatăl lor şi l-au urmat (Matei 4, 18-22).

56. Un paralitic umblă

Isus a venit din nou la Cafarnaum. Curând ştiau toţi cei din oraş că El este acasă. Oamenii s-au adunat, se înghesuiau în casă şi în faţa uşii. Isus le spunea tuturor că Dumnezeu îi iubeşte.

Atunci au venit patru bărbaţi care duceau un paralitic. Ei voiau să-l ducă pe prietenul lor la Isus, dar mulţimea nu se dădea la o parte. Nu puteau să treacă. Cei patru s-au urcat pe acoperiş. Au făcut o gaură în acoperiş, chiar acolo unde era Isus. Apoi l-au coborât pe paralitic cu targa. Isus a văzut că acei oameni se încredeau în El. I-a zis paraliticului: «Păcatele îţi sunt iertate».

Unii învăţători ai legii au auzit ce a spus Isus. Ei s-au gândit: «Cum poate să vorbească astfel? Aceasta este blasfemie. Nici un om nu poate să ierte păcatele. Aceasta o poate numai Dumnezeu». Isus ştia ce gândeau ei. El le-a spus: «La ce vă gândiţi? Ce este mai uşor să zici: 'Păcatele îţi sunt iertate' sau: 'Paraliticule, scoală-te, ia-ţi targa şi umblă!'? Trebuie să aflaţi că Eu pot ierta păcatele pe pământ cu putere deplină de la Tatăl». Şi i-a spus paraliticului: «Scoală-te! Ia-ţi targa şi du-te acasă!», îndată omul s-a sculat, şi-a luat targa şi s-a dus. Toţi au putut vedea aceasta. Ei l-au lăudat pe Dumnezeu şi au zis unul către altul: «Aşa ceva n-am mai văzut» (Marcu 2, 1-12).

57. Dumnezeu cheamă pe un păcătos

Vameşii nu aveau nume bun. De multe ori pretindeau mai mult impozit decât era stabilit. Ei lucrau din însărcinarea ocupanţilor romani. De aceea, fariseii nu voiau să aibă nimic de-a face cu ei.

Într-o zi, Isus a mers pe malul lacului şi l-a văzut pe vameşul Levi şezând la vamă. Isus i-a zis: «Vino, urmează-mă!». Levi s-a ridicat şi a plecat cu Isus. Când Isus a stat la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au mâncat cu El şi cu ucenicii lui. Fariseii şi învăţătorii legii au văzut aceasta şi au spus ucenicilor: «Cum poate oare să mănânce cu păcătoşii?». Isus a auzit întrebarea şi a răspuns: «Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii. Eu nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi» (Marcu 2, 13-17).

58. Isus alege doisprezece apostoli

Isus s-a urcat pe un munte. I-a chemat pe ucenicii pe care îi alesese şi ei au venit la El: doisprezece bărbaţi. Ei urmau să rămână totdeauna cu El: să vadă ce făcea şi să audă ce spunea El. Pe aceşti doisprezece voia să-i trimită ca apostoli ai săi, pentru ca ei să ducă mai departe vestea cea bună şi prin puterea lui să vindece pe cei bolnavi. Cei doisprezece erau: Simon, pe care l-a numit Petru, Iacob şi fratele său Ioan, apoi Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacob - fiul lui Alfeu -, Tadeu, Simon şi Iuda Iscarioteanul, care mai târziu avea să-l trădeze pe Isus (Marcu 3, 13-19).

59. Isus alege un popor

Isus cutreiera Galileea. Învăţa în sinagogi şi vestea Evanghelia lui Dumnezeu, îi vindeca pe toţi cei care erau bolnavi şi suferinzi. În tot ţinutul se vorbea despre El. Oamenii veneau la El de pretutindeni. Când Isus a văzut mulţimea de oameni, s-a urcat pe un munte. S-a aşezat şi ucenicii lui au venit la El. Isus a început să-i înveţe:

«Toţi cei care ştiu că sunt săraci în faţa lui Dumnezeu se pot bucura: a lor este împărăţia cerului.
Toţi cei care sunt îndureraţi se pot bucura: Dumnezeu îi va alina.
Toţi cei care nu folosesc violenţa se pot bucura: Dumnezeu le va da lor pământul în stăpânire.
Toţi cei care doresc din inimă ca voinţa lui Dumnezeu să se împlinească se pot bucura: Dumnezeu le va îndeplini dorinţa.
Toţi cei milostivi se pot bucura: Dumnezeu le va arăta îndurare.
Toţi cei care au inimă curată se pot bucura: ei îl vor vedea pe Dumnezeu.
Toţi cei care aduc pace se pot bucura: Dumnezeu îi primeşte ca fii ai săi.
Toţi cei care vor fi prigoniţi pentru că respectă voinţa lui Dumnezeu se pot bucura: a lor este împărăţia cerului» (Matei 4, 23-25; 5, 1-10).

60. Norme de viaţă date de Isus

«Voi cunoaşteţi porunca: 'Să nu ucizi! Cine omoară un om să fie adus în faţa judecăţii'. Acum Eu vă spun: oricine se mânie pe fratele său va fi adus în faţa judecăţii» (Matei 5, 21).

Dacă ai pornit ca să-i aduci un dar lui Dumnezeu şi îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul în faţa altarului, întoarce-te şi împacă-te cu fratele tău. Apoi vino şi oferă-ţi darul» (Matei 5, 23).

«Voi cunoaşteţi porunca ce hotărăşte: 'Soţii să păstreze fidelitatea unul faţă de celălalt în căsătorie'. Însă Eu vă spun: cel care doreşte o altă femeie sau cea care doreşte un alt bărbat, chiar şi numai în inima sa, a încălcat fidelitatea» (Matei 5, 27-28).

«Voi aţi învăţat: 'Iubeşte pe aproapele tău şi urăşte pe duşmanul tău'. Însă Eu vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri şi faceţi bine celor care vă fac rău. Dacă faceţi aceasta, sunteţi copiii Tatălui vostru din cer. Căci El lasă soarele său să strălucească şi peste cei buni şi peste cei răi. El dăruieşte ploaia atât celor drepţi cât şi celor nedrepţi» (Matei 5, 43-45).

«Voi să-i iubiţi pe duşmanii voştri, să-i ajutaţi şi să-i împrumutaţi cu ce le lipseşte, chiar dacă nu vă puteţi aştepta să mai primiţi ceva înapoi. Dumnezeu vă va răsplăti: voi veţi fi copiii săi. El este bun şi faţă de cei nerecunoscători şi păcătoşi. Fiţi milostivi ca El» (Luca 6, 35-36).

«Nu vă judecaţi unul pe celălalt, şi atunci nici Dumnezeu nu vă va judeca. Nu condamnaţi pe nimeni, şi atunci nici Dumnezeu nu vă va condamna. Iertaţi-vă unul altuia vina, şi Dumnezeu vă va ierta şi El pe voi. Daţi în dar şi Dumnezeu vă va da» (Luca 6, 37-38).

61. Rugăciunea ucenicilor lui Isus

Isus a spus ucenicilor săi: «Să vă rugaţi astfel: Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău» (Matei 6, 9-13).

62. Isus readuce pe un mort la viaţă

Isus a ajuns cu ucenicii săi în oraşul Naim. Mulţi oameni mergeau cu ei. La poarta oraşului le-a ieşit în cale un cortegiu de înmormântare. Era dus la groapă un tânăr, singurul fiu al mamei sale. Ea era văduvă şi acum rămăsese singură de tot. Vecini şi prieteni o însoţeau spre mormânt.

Isus a văzut femeia şi i-a fost milă de ea. I-a zis: «Nu plânge!». Apoi s-a dus la năsălie şi a atins-o. Cei care o duceau s-au oprit şi Isus i-a zis tânărului: «Îţi poruncesc, scoală-te!». Atunci mortul s-a ridicat şi a început să vorbească. Astfel Isus l-a redat mamei lui.

Pe toţi cei care erau de faţă i-a cuprins teama. Ei l-au lăudat pe Dumnezeu şi au spus: «Un profet mare se află printre noi. Dumnezeu însuşi ajută poporul său». Pretutindeni în ţară se povestea ce face Isus pentru oameni (Luca 7, 11-17).

63. Pentru ce vă e frică?

Într-o seară, Isus le-a spus ucenicilor săi: «Haideţi să trecem pe malul celălalt al lacului». Ei s-au urcat în barcă şi au pornit. Deodată s-a stârnit o furtună puternică pe lac. Valurile creşteau, iar barca se umplea de apă. Isus însă dormea în barcă, în spate. Ucenicii l-au trezit şi i-au strigat: «Nu-ţi pasă că ne scufundăm?».

Atunci Isus s-a ridicat. El a ameninţat vântul şi a spus mării: «Linişte! Potoleşte-te!». Atunci vântul s-a oprit şi s-a făcut linişte. Ucenicilor însă Isus le-a spus: «Pentru ce vă e frică? De ce nu aveţi credinţă?». Atunci ucenicii s-au temut. Ei se întrebau unii pe alţii: «Este El oare mai mult decât un om? Chiar şi vântul şi valurile ascultă de El» (Marcu 4, 35-41).

64. Flămânzii sunt săturaţi

Isus voia să fie singur cu apostolii săi. Dar lumea se ţinea după ei. Isus le vorbea oamenilor despre viaţa pe care o dăruieşte Dumnezeu. El îi vindeca pe toţi care aveau nevoie de ajutorul lui. Seara, cei doisprezece au venit la El şi i-au spus: «Trimite oamenii în sate pentru ca acolo să primească adăpost şi ceva de mâncare. Aici suntem izolaţi ca în pustiu». Isus însă le-a răspuns: «Daţi-le voi să mănânce!». Ei au zis: «Noi nu avem decât cinci pâini şi doi peşti. Trebuie mai întâi să mergem să cumpărăm ceva de mâncare pentru toată lumea aceasta». Erau în jur de cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii.

Dar Isus a poruncit: «Spuneţi-le să se aşeze în grupuri de câte cinzeci. Ucenicii au făcut ceea ce le poruncise Isus. Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. A privit spre cer, a binecuvântat pâinile şi peştii. Apoi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor săi ca să le împartă. Toţi cei care erau acolo au mâncat şi s-au săturat. Şi au mai şi rămas douăsprezece coşuri pline cu bucăţi de pâine (Luca 9, 10-17).

65. Pâinea Vieţii

Oamenii care mâncaseră din pâini au spus unul către altul: «Desigur acesta este profetul pe care Dumnezeu îl trimite în lume». Isus ştia că ei voiau să-l silească să le fie rege. De aceea a plecat din mijlocul lor.

În ziua următoare l-au căutat la Cafarnaum. L-au găsit şi l-au întrebat: «Când ai venit aici?». Isus însă le-a răspuns: «Mă căutaţi numai pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Nu vă osteniţi însă pentru pâinea care se strică! Osteniţi-vă pentru cealaltă pâine, care dă viaţa veşnică!».

Atunci ei l-au întrebat: «Ce vrea Dumnezeu de la noi?». Isus a spus: «Dumnezeu vrea un singur lucru: să credeţi în acela pe care El l-a trimis. Eu sunt pâinea care dăruieşte viaţa. Cine este cu mine nu va mai flămânzi niciodată. Cine crede în mine nu va mai înseta niciodată (Ioan 6).

66. Mărturisirea de credinţă a ucenicilor

Isus se ruga într-un loc singuratic. Ucenicii săi erau cu El. Atunci El i-a întrebat: «Ce cred oamenii despre mine?». Ei au răspuns: «Unii sunt de părere că Tu eşti Ioan Botezătorul. Alţii spun: 'Ilie sau un alt profet s-a întors'». Isus a întrebat: «Dar voi? Cine spuneţi că sunt?». Atunci Petru a răspuns. «Noi credem că Tu eşti Mesia, Mântuitorul pe care l-a făgăduit Dumnezeu».

Isus le-a interzis ucenicilor săi să vorbească despre aceasta cu alţii. El a zis: «Fiul Omului trebuie să sufere mult. Bătrânii poporului, marii preoţi şi cărturarii nu vor să-l primească. Va fi ucis. Dar a treia zi va învia». Acestea le-a spus Isus despre sine însuşi (Luca 9, 18-22).

67. Mărturia Tatălui

Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan cu sine pe munte. Acolo voia să se roage. În timp ce se ruga, înfăţişarea i s-a schimbat, iar hainele i s-au făcut albe, strălucitoare. Deodată au apărut doi bărbaţi, Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus. Strălucirea cerului îi învăluia. Cei doi vorbeau cu Isus despre ceea ce avea să i se întâmple în Ierusalim, după planul lui Dumnezeu.

Petru şi ceilalţi doi apostoli adormiseră. S-au trezit şi l-au văzut pe Isus în strălucire. I-au văzut şi pe cei doi bărbaţi care erau cu El. Când cei doi au vrut să plece, Petru a spus: «Doamne, ce bine e aici! Să înălţăm trei corturi: pentru tine, pentru Moise şi pentru Ilie». Petru nu ştia ce spune. În timp ce vorbea, un nor mare, întunecat, s-a lăsat pe munte. Frica i-a cuprins pe ucenici. Din nor un glas a strigat: «Acesta este Fiul meu, Alesul meu. Ascultaţi de El». Când glasul nu s-a mai auzit, n-au mai văzut pe nimeni în afară de Isus. Ucenicii nu au povestit în vremea aceea nimănui ce trăiseră ei pe munte (Luca 9, 28-36).