SFÂNTA SCRIPTURĂ

Scrisoarea sfântului apostol Paul Iuda

Autorul. Se prezintă ca "Iuda, slujitor al lui Isus Cristos şi frate al lui Iacob" (1,1). Se pare că nu este apostolul Iuda, dar este binecunoscut în comunitate.

Forma şi stilul. Este o scrisoare clasică cu indicarea autorului, a destinatarilor, cu salut la început şi doxologie finală. Tonul este polemic, argumentaţia de tip midraşic, vocabularul foarte variat cu expresii clasice.

Scopul şi destinatarii. Foarte probabil, destinatarii sunt convertiţi de la păgânism, ameninţaţi de învăţături greşite şi imorale.

Structura. După introducere (1-2), sunt indicate ocazia şi scopul scrisorii (3-4). Urmează o polemică împotriva învăţătorilor falşi: este anunţată judecata şi condamnarea celor fărădelege, autorul folosind clişee veterotestamentare (5-16). Comunitatea este îndemnată să asculte de cuvântul transmis de apostoli prin care se condamna senzualitatea, să rămână statornici în credinţă, rugându-se în Duhul Sfânt, şi să se preocupe şi de cei şovăitori şi derutaţi (17-23). Scrisoarea se încheie cu doxologia finală.

Locul şi data. E posibil ca redactarea să se fi făcut la Ierusalim în ultimul deceniu din sec. I, înainte de Scrisoarea a doua a sfântului Petru, care reia în 2,1-17 polemica împotriva învăţătorilor falşi din v. 5-16.

Teologia. Deşi scrisoarea este scurtă, conţine o serie de învăţături.

- Dumnezeu Tatăl îi va pedepsi pe cei fărădelege, dar îi iubeşte pe destinatarii scrisorii pe care îi cheamă la mântuire;

- Isus Cristos este singurul Domn pentru că a răscumpărat omenirea. Învăţătura lui este transmisă prin apostoli;

- Duhul Sfânt este garantul statorniciei în credinţă şi fără de el se ajunge la senzualitate care, după autor, este absenţa Duhului.

În partea polemică sunt mai puţine elemente teologice clare. Se denunţă pretenţia învăţătorilor falşi de a fi avut revelaţii, invocate ca bază a vieţii lor imorale.