SFÂNTA SCRIPTURĂ

Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filemon

Autorul. Deşi câţiva exegeţi moderni au pus la îndoială autenticitatea Scrisorii către Filemon (cum fac, de altfel, şi cu Scrisoarea sfântului apostol Paul către Coloseni), tradiţia creştină a susţinut întotdeauna că această scrisoare este redactată de sfântul Paul. În această scrisoare scurtă regăsim limba, stilul şi "inima" Apostolului şi este scrisă integral de mâna sfântului Paul (v. 19).

Forma literară şi stilul. Scrisoarea are un caracter personal, deşi nu este o scrisoare privată: sfântul Paul se adresează şi comunităţii care se adună în casa lui Filemon (v. 2). Este cea mai vioaie şi mai plină de vervă dintre scrisorile pauline. Niciodată Apostolul nu a arătat atâta grijă pentru a evita impresia că şi-ar impune autoritatea asupra discipolilor săi. El roagă, sugerează, dar nu impune.

Scopul şi destinatarii. Destinatarul principal este Filemon, un convertit din Colose, creştin influent în societate, cunoscut pentru binele pe care îl face multora (v. 4-7) şi cu o bună situaţie materială. Unul dintre sclavii săi, Onesim, a fugit de frica pedepsei şi îl întâlneşte pe Apostol la Roma. Pentru a-l scuti de pedeapsa pe care o merita, sfântul Paul profită de plecarea lui Tihic în Asia Mică şi îl trimite pe Onesim la stăpânul său cu scrisoarea de faţă.

Locul şi data. Apostolul se află în lanţuri, în aceleaşi circumstanţe ca şi atunci când le-a scris colosenilor. Este, deci, probabil ca sfântul Paul să fi scris această scrisoare din Roma, între anii 61-63.

Teologia. Deşi scrisoarea nu are scop doctrinar, faptul că sfântul Paul caută o soluţie evanghelică într-un caz particular, implică abordarea implicită a unor idei teologice. În prim plan este pusă problema sclavagismului. Apostolul distinge două puncte de vedere: "după oameni" şi "după Dumnezeu". El nu se opune orânduirii sociale în vigoare, dar aduce un element nou care depăşeşte situaţia socială şi ordinea juridică. Pentru creştin singura valoare absolută este Cristos. Acceptându-l pe Cristos, trebuie să se instaureze relaţii noi între persoane bazate pe fraternitate. Din scrisoare reiese o imagine sugestivă a Bisericii, personalizată în Filemon. Credinţa şi caritatea constituie o mişcare către "Domnul Isus şi către toţi sfinţii" (v. 5).