SFÂNTA SCRIPTURĂ

Scrisoarea sfântului apostol Paul către coloseni

Autorul. Tradiţia a atribuit această scrisoare, încă de la început, sfântului Paul. Particularităţile lingvistice şi ideile originale, în comparaţie cu celelalte scrisori pauline, i-au făcut pe unii exegeţi să pună la îndoială apartenenţa scrisorii. Este posibil ca sfântul Paul să fi încredinţat redactarea scrisorii unui discipol (Timotei), iar aspectele stilistice şi de limbaj se pot explica prin înaintarea în vârstă a Apostolului şi situaţia diferită.

Forma şi stilul. Tonul scrisorii este mai distant, frazele sunt eliptice, uneori confuze sau cu greşeli, apar multe repetiţii şi sinonime şi câteva imnuri liturgice.

Scopul şi destinatarii. Comunitatea creştină din Colose, înfiinţată de Epafras, nu a fost vizitată niciodată de sfântul Paul. Fiind în închisoare la Roma, află veşti prin Epafras, Onesim şi Tihic despre noile situaţii din comunitatea din Colose şi le scrie pentru a-şi exprima bucuria că ei au rămas statornici în credinţă, dar şi pentru a le atrage atenţia asupra pericolului propagandei iudaizanţilor şi a celor care propagau învăţături greşite bazate pe religia misterelor, elementele cosmice, fiinţe îngereşti.

Structura. Scrisoarea începe prin salutul Apostolului către destinatari. El îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru fervoarea comunităţii (1,1-8) şi se roagă pentru progresul constant în cunoaşterea lui Dumnezeu (1,9-11). În partea doctrinară, sfântul Paul îi îndeamnă pe coloseni să-l laude pe Dumnezeu pentru măreţia răscumpărării, exprimată printr-un imn cristologic în care este pus în lumină primatul lui Cristos asupra întregii creaţii (1,15-22). Misiunea Apostolului este legată de proclamarea regalităţii universale a lui Cristos, fapt ce exclude orice învăţătură nouă (1,24-2,23). În partea morală, sfântul Paul insistă asupra obligaţiilor care rezultă prin renaşterea în Cristos: căutarea celor de sus, moartea omului vechi, viaţa comunitară (3,1-17); apoi dă sfaturi practice membrilor familiei (3,18-4,1) şi ai comunităţii (4,2-6). Concluzia este formată din informaţii personale, saluturi şi scurte învăţături (4,7-18).

Locul şi data. Scrisoarea datează din prima captivitate romană (între 61-63). Mai recent, unii exegeţi au susţinut teoria redactării scrisorii la Efes sau Cezareea, iar alţii consideră că a fost scrisă de un discipol după moartea sfântului Paul pe la anul 70.

Teologia. Scrisoarea către Coloseni se remarcă prin cristologia specifică, ce este însoţită de o soteriologie cosmologică. Cristos deţine primatul în creaţie, pentru că totul a fost creat în el şi subzistă prin el, şi deţine primatul în înviere pentru că prin moartea lui a reconciliat universul. El este plinătatea lui Dumnezeu, capul Bisericii şi stăpânul tuturor forţelor cosmice. Perspectiva cosmică legată de cea cristologică influenţează conceptul de Biserică. Aceasta este numită "trupul lui Cristos" şi este o reprezentare colectivă a mântuirii. În funcţie de credinţa în puterea lui Dumnezeu care l-a înviat pe Cristos din morţi, creştinul şi întreaga comunitate au înviat deja împreună cu Cristos.

Apostolul trebuie să vestească lumii misterul pe care l-a revelat Dumnezeu: Cristos. Predicarea cuvântului şi învăţătura credinţei este o obligaţie ce revine şi fiecărui membru din comunitate. Accentuând această angajare misionară colectivă, sfântul Paul vede problema escatologică dintr-o perspectivă nouă. Timpul este interpretat ca o durată care trebuie să aducă profit prin cucerirea obiectului speranţei şi al credinţei.

Prin Botez, creştinii sunt deja în starea de înviere, purtători ai unei vieţi noi, aşteptând ca aceasta să se manifeste pe deplin.