www.ProFamilia.ro - Sfanta Scriptura

		SFÂNTA SCRIPTURĂ

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani

comută în modul text simplu

despre înapoi

Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

4. PLANUL LUI DUMNEZEU
CU PRIVIRE LA MÂNTUIREA ISRAELULUI

Alegerea Israelului ca popor al lui Dumnezeu

9¹ Spun adevărul în Cristos, nu mint. Martor îmi este conştiinţa în Duhul Sfânt. ² Mare îmi este întristarea şi nesfârşită durerea în inima mea. ³ Căci aş dori să fiu eu însumi anatema^a de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup. ⁴ Aceştia sunt israeliţi, ale lor sunt înfierea şi mărirea, alianţele^b şi Legea, cultul şi promisiunile; ⁵ ai lor sunt patriarhii şi din ei vine, după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.
    ⁶ Totuşi, nu [înseamnă] că astfel cuvântul lui Dumnezeu ar fi dat greş pentru că nu toţi cei care se trag din Israel sunt Israelul ⁷ şi nici că toţi descendenţii lui Abraham sunt fiii lui, ci în Isaac va fi descendenţa ta. ⁸ Asta înseamnă că nu fiii trupului sunt fiii lui Dumnezeu, ci fiii promisiunii vor fi consideraţi ca descendenţă. ⁹ De fapt, cuvântul promisiunii este acesta: Voi veni cam pe timpul acesta, şi Sara va avea un fiu. ¹⁰ Dar nu numai ei, ci şi Rebecăi, având gemeni de la un singur om, Isaac, părintele nostru, ¹¹ mai înainte ca ei să se fi născut şi să fi săvârşit ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea alegerii lui Dumnezeu, ¹² nu pentru faptele lor, ci din voinţa celui care cheamă, i s-a spus ei: cel mai mare va sluji celui mai mic, ¹³ aşa cum este scris:
    Pe Iacob l-am iubit,
    dar pe Esau l-am urât.
    ¹⁴ Aşadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum! ¹⁵ De fapt, el îi spune lui Moise:
    Voi avea milă de cel de care voi avea milă
    şi mă voi îndura de cel de care mă voi îndura.
¹⁶ Aşadar, acum [nu depinde] nici de cel care vrea, nici de cel care aleargă, ci de Dumnezeu cel îndurător, ¹⁷ căci Scriptura îi spune faraonului: Tocmai pentru aceasta te-am înălţat, ca să arăt în tine puterea mea şi ca numele meu să fie vestit pe tot pământul. ¹⁸ Aşadar, el are milă de cine vrea şi îl împietreşte pe cine vrea.

Dumnezeu se îndură de cine vrea el
    ¹⁹ Tu, însă, îmi vei spune: atunci de ce mai dojeneşte? Căci cine poate sta împotriva voinţei lui? ²⁰ Dar cine eşti tu, omule, ca să faci obiecţii lui Dumnezeu? Nu cumva va spune un lucru către cel care l-a făcut: "De ce m-ai făcut astfel?" ²¹ Sau nu are olarul putere asupra lutului ca să facă din aceeaşi pastă sau un vas de cinste sau un vas pentru cele necuviincioase? ²² Şi ce dacă Dumnezeu, voind să-şi arate mânia şi să-şi facă cunoscută puterea, a suportat cu atâta răbdare vasele mâniei^c destinate nimicirii ²³ şi şi-a făcut cunoscută bogăţia gloriei sale faţă de vasele milostivirii pe care le-a pregătit dinainte pentru mărire? ²⁴ Astfel ne-a chemat şi pe noi, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni, ²⁵ aşa cum spune şi în Osea:
    Voi chema "Poporul meu"
    pe cel ce nu era poporul meu
    şi "Iubita mea" pe cea care nu era iubită,
²⁶    iar în locul în care li s-a spus
    "voi nu sunteţi poporul meu",
    acolo vor fi chemaţi
    fii ai Dumnezeului celui viu.
²⁷ Şi Isaia strigă despre Israel: Chiar dacă ar fi numărul fiilor lui Israel ca nisipul mării, numai un rest va fi mântuit, ²⁸    căci Domnul îşi va împlini pe deplin şi grabnic cuvântul său pe pământ, ²⁹ şi după cum spusese Isaia mai înainte:
    Dacă Domnul oştirilor^d
    nu ne-ar fi lăsat o sămânţă,
    am fi ajuns ca Sodoma,
    ne-am fi asemănat cu Gomora.
    ³⁰ Deci ce vom spune? Păgânii, care nu căutau justificarea, au primit o justificare şi încă justificare prin credinţă, ³¹ pe când Israelul, care căuta Legea pentru justificare, nu a găsit Legea. ³² De ce? Pentru că nu o [căuta] prin credinţă, ci ca şi cum [ar veni] din fapte. Ei s-au împiedicat de piatra de poticnire, ³³ după cum este scris:
    Iată, eu pun în Sion o piatră de poticnire
    şi o stâncă pentru cădere,
    dar cel care crede în el nu se va ruşina.

Note de subsol

^a Termen grec anathema, ce traduce deseori cuvântul ebraic herem, înseamnă persoană sau lucru "închinat divinităţii", interzis în uzul profan, folosit în cult sau distrus. În VT, se referea la interdicţia de a-şi însuşi ceva ca pradă de război în urma unei victorii; totul trebuia distrus (Ios 7,1-13.15; 1Sam 15,10-35). În traducerile moderne se încearcă redarea noţiunii printr-o expresie ce cuprinde două elemente: blestemat de Dumnezeu sau despărţit de Cristos (TEV, RSV, BJ).
^b Câteva manuscrise vechi au singularul.
^c Dumnezeu îl suportă pe păcătos nu pentru că nu ar avea motiv să-l pedepsească, ci pentru că vrea să-şi arate îndelunga răbdare. Omul păcătos nu este imediat aruncat în abisul pierzării, ci i se oferă ocazia convertirii până în ultima clipă.
^d Lit.: Sabaoth. Expresia "Domnul, Dumnezeul Sabaot" este din ebraică şi are următoarele semnificaţii: 1) Domnul, Dumnezeul oştirilor lui Israel este o aclamaţie a celor care purtau arca în timpul luptei (1Sam 4,4; 2Rg 19,5; Is 37,16); 2) Domnul, Dumnezeul oştirilor cereşti, înţelegându-se îngerii (2Cr 18,18); 3) Domnul, Dumnezeul oştirilor cereşti, referindu-se la stele şi la toată creaţia lui Dumnezeu (Jud 5,20).

Countomat website statistics and webcounter (Statistik & Logfileanalyse, Statystyk, Statistici, Statistique)

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire