SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani

Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

2. DE LA MOARTE LA VIAȚĂ

Roadele justificării

51 Așadar, justificați prin credință, avem pace de la Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, 2 prin care am obținut, în credințăa, [posibilitatea] de a ajunge la acest har în care ne aflăm și ne lăudăm în speranța gloriei lui Dumnezeu. 3 Dar nu numai [atât], ci ne lăudăm în încercări, știind că încercarea aduce răbdare, 4 răbdarea virtuteb, virtutea speranță, 5 iar speranța nu înșală pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.
    6 Într-adevărc, pe când eram încă neputincioși, Cristos a murit la timpul hotărât pentru cei nelegiuiți. 7 De fapt, cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu și-a arătat iubirea față de noi [prin faptul] că, încă pe când eram păcătoși, Cristos a murit pentru noi. 9 Așadar, cu atât mai mult acum, când suntem justificați prin sângele lui, vom fi mântuiți prin el de mânie, 10 deoarece dacă, dușmani fiind, am fost reconciliați cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, reconciliați fiind, vom fi mântuiți prin viața lui. 11 Dar nu numai atât, ci ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care acum am primit reconcilieread.

Adam și Cristos
    12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și, prin păcat, moartea și astfel moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit...e
    13 De fapt, până la Lege păcatul era în lume, dar păcatul nu este imputat cât timp nu este Legea. 14 Totuși, moartea a domnit de la Adam și până la Moise chiar și peste cei care nu păcătuiseră după exemplul greșelii lui Adam, care este chipul celui care trebuie să vină.
    15 Însă darul nu este la fel cu greșeala: căci dacă prin greșeala unuia singur au murit cei mulți, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu și darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosință asupra celor mulți. 16 Și darul nu este la fel cu ce a adus acel unul care a păcătuit, căci judecata de la acel unul a dus la condamnare, pe când harul, de la multe greșeli, a dus la justificare. 17 Într-adevăr, dacă moartea prin greșeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosință harul și darul justificării vor domni în viață prin unul singur, Isus Cristos.
    18 Așadar, după cum prin greșeala unuia singur condamnarea [a ajuns] la toți oamenii, tot la fel, prin actul de dreptatef al unuia singur [a ajuns] la toți oamenii justificarea care dă viață. 19 Într-adevăr, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți. 20 Legea a venit și ea ca să se înmulțească greșeala, dar unde s-a înmulțit păcatul, s-a revărsat cu prisosință harul 21 pentru ca, după cum păcatul a domnit prin moarte, la fel harul să domnească prin justificarea ce duce la viața veșnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.

Note de subsol

a Câteva manuscrise mai importante omit: în credință.
b Termenul grec dokimé vine din familia de cuvinte care desemnează "încercare". În această formă este folosit numai de sfântul Paul și are sensul de "încercare trecută cu succes", "virtute probată", deci capacitate dobândită prin trecerea repetată cu succes a încercărilor de diferite feluri, specificată de context.
c O serie de manuscrise transformă fraza într-o frază condițională: dacă, pe când eram neputincioși...
d Termenul grec katallagé, în greaca clasică, însemna "schimbare în relațiile umane", foarte aproape ca sens de "amnistie". Este posibil ca, pornind de la faptul istoric al proclamării unei reconcilieri generale de către Cezar la reconstruirea Corintului în anul 44 î.C. (permițând astfel evreilor, liberților, orientalilor și condamnaților să vină să populeze noul oraș), Paul să aplice această imagine acțiunii lui Dumnezeu care ne-a reconciliat prin Cristos.
e Din motive retorice, sfântul Paul introduce aici o paranteză explicativă, reluând argumentul la v. 18.
f Sfântul Paul se referă aici nu la dreptatea personală a lui Isus, ci la restabilirea dreptății în urma dezechilibrului provocat de greșeala primului om.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire