SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani

Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Privilegiile iudeilor nu sunt un avantaj

31 Așadar, care este privilegiul iudeului sau care este utilitatea circumciziei? 2 Este mare în toate privințele. Mai întâi pentru că lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. 3 Și ce dacă unii au fost infideli? Oare infidelitatea unora anulează fidelitatea lui Dumnezeu? 4 Nicidecum! Dumnezeu este fidel, pe când orice om este mincinos, după cum este scris:
    Ca să fii găsit drept în cuvintele tale
    și să ieși învingător atunci când ești judecat.
5 Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce să zicem? Oare este nedrept Dumnezeu când își arată mânia?a Vorbesc ca om. 6 Nicidecum! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Dar dacă prin minciuna mea se arată cu prisosință adevărul lui Dumnezeu spre gloria lui, atunci de ce mai sunt judecat ca păcătos? 8 Atunci să facem oare cele rele ca să rezulte cele bune, așa cum ne bârfesc unii și ne acuză că noi am fi spus? Condamnarea lor este dreaptă.

Nimeni nu-i drept
    9 Și atunci? Avem noi vreun privilegiu? Nicidecum! Căci, după cum am arătat mai înainte, și iudeii și grecii sunt sub păcat, 10 după cum este scris:
    Nu este drept, nici măcar unul.
11    Nu este nimeni înțelept,
    nu este nimeni care să-l caute pe Dumnezeu.
12    Toți au rătăcit, împreună au ajuns niște stricați.
    Nu este nimeni care să facă binele,
    nu esteb nici măcar unul.
13    Gâtlejul lor este un mormânt deschis,
    cu limbile lor au urzit înșelăciuni,
    venin de viperă [iese] de pe buzele lor.
14    Gura lor e plină de blestem și amărăciune.
15    Sunt sprinteni de picioare la vărsare de sânge.
16    Nenorocire și jale e pe drumurile lor
17    și calea păcii nu o cunosc.
18    Înaintea ochilor lor
    nu există frică de Dumnezeuc.
19 Dar noi știm că ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu, 20 așa încât, prin faptele Legii, nu va fi justificat nici un om înaintea lui, căci prin Lege [vine] numai cunoașterea păcatului.

Justificarea prin credință
    21 Acum însă, dreptatead lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii fiind mărturisită de Lege și de Profeți, 22 acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credința în Isus Cristos pentru toți aceia care cred, căci nu este deosebire. 23 De fapt, toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu, 24 dar sunt justificație în mod gratuit de harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus. 25 Pe acesta Dumnezeu l-a pusf ca jertfă de ispășire pentru ca, prin credința în sângele său, să-și arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut, 26 în timpul răbdării lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, așa încât să fie drept și să-l justifice pe cel care crede în Isusg.
    27 Unde este, așadar, motivul de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin legea credinței. 28 Căci noi credem că omul este justificat prin credință, fără faptele Legii. 29 Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu și al păgânilor? Ba da, și al păgânilor, 30 pentru că unul este Dumnezeul care justifică pe cel circumcis din credință și pe cel necircumcis prin credință. 31 Desființăm deci Legea prin credință? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.

Note de subsol

a Termenul grec orghé descrie pornirea agresivă a unui om împotriva altcuiva. Această atitudine este considerată negativă din cele mai vechi timpuri, atât de lumea păgână (este binecunoscută poziția filozofilor stoici greci), cât și de VT (Prov 15,18; 16,32). Atribuită lui Dumnezeu, mânia este un antropomorfism motivat de faptul că Dumnezeu urăște păcatul și el singur poate să răsplătească binele. Sfântul Paul insistă asupra temei mâniei divine, în special în 1Tes și Rom. Mânia divină, în teologia sfântului Paul, declară condamnarea păcatului, iar timpul mâniei înseamnă judecata escatologică începută deja prin Cristos. De fapt, este vorba aici de misterul dreptății divine care, pentru cei care cred în Cristos, devine mântuire, iar pentru cei care nu cred, devine condamnare.
b În unele manuscrise lipsește: nu este.
c Sfântul Paul citează Ps 36,2b după forma greacă a LXX. De fapt, textul ebraic are: Cel rău clocește nelegiuirea în inima sa și frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lui. Unii comentatori, ținând cont numai de partea a doua a versetului în ebraică, aplică pronumele posesiv "lui" la ochii lui Dumnezeu. Dar această interpretare este greșită, neținând cont de context; de fapt, atât în textul ebraic, cât și în cel grec: nu există frică de Dumnezeu înaintea ochilor celui (celor) păcătos.
d Nu este ușor să găsim în limba noastră o corespondență terminologică pentru expresiile folosite de sfântul Paul. Termenul "îndreptățire" pare să accentueze doar sensul juridic. În schimb, termenul "justificare" este deja consacrat în teologia catolică încă de la controversa cu Luther și a devenit un termen tehnic pentru descrierea acestui aspect al mântuirii. În traducerea noastră vom folosi cu predilecție termenul justificare, dar, ținând cont de limbajul teologic local, vom folosi și termenul îndreptățire. "Justificarea" este o temă fundamentală a teologiei sfântului Paul, dezbătută în cadrul controversei cu iudaizanții (Gal 2,11-21). Aceștia consideră situația lor de circumciși și de posesori ai Legii drept o "justificare" pentru mântuire. Sfântul Paul le demonstrează că nici circumcizia și nici Legea nu-i poate justifica, întrucât nimeni nu poate respecta întru totul exigențele Legii (Rom 2,13; 3,21; 4,6). Pornind de la această stare generală de păcat (în care sunt și evreii și păgânii Rom 1-3), Apostolul arată că singura justificare o poate da numai Dumnezeu prin Cristos. Această dikaiosyne Theou = justificarea divină (Rom 3,21) este înțeleasă ca o unitate de judecată și har prin care Dumnezeu, printr-un act de iertare datorită jertfei lui Cristos (Rom 3,25-26; 5,9-10; 2Cor 5,18; Gal 3,13), îl face pe om "conform chipului Fiului său" (Rom 8,29). Fiind un dar gratuit al lui Dumnezeu, justificarea trebuie acceptată prin credință (o acceptare totală a evangheliei și persoanei lui Cristos), și prin botez, care-l înalță pe om la condiția de fiu și-l angajează la o viață nouă însuflețită de Duhul Sfânt (Rom 8,10) ce se va dezvolta până la împlinirea definitivă escatologică (Rom 8,11.30). În acest caz este imposibilă interpretarea protestantă care consideră că justificarea prin credință (sola fide) exclude importanța faptelor bune.
e În urma păcatului lui Adam, toți oamenii sunt în starea de păcat și, oricât s-ar strădui, omul nu se poate justifica înaintea lui Dumnezeu. Mântuirea nu depinde de apartenența la poporul ales (în circumcizie și în faptul de a fi primit Legea și a asculta de ea), ci într-o decizie suverană și plină de bunăvoință din partea lui Dumnezeu prin care el își arată fidelitatea față de promisiunile sale (Rom 4,9 ș.u.). Astfel omul, fie iudeu, fie păgân, primește darul mântuirii numai prin credința în Isus Cristos (Rom 3,21-31; Gal 2,16-21; 3,6-29).
f Termenul indică expunerea lui Cristos pe cruce, în văzul tuturor.
g Multe manuscrise adaugă: Cristos, sau: Domnul nostru Isus Cristos, altele omit: în Isus.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire