|
Noul Testament achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 I. PROLOG Rugăciunea de mulțumire 8 Înainte de toate, mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toți, întrucât credința voastră este vestită în toată lumea. 9 Martor îmi este Dumnezeu, căruia îi slujesc în duhul meu prin predicarea evangheliei Fiului său, că îmi aduc aminte fără încetare de voi 10 oriunde în rugăciunile mele ca, prin voința lui Dumnezeu, să am vreodată ocazia potrivită de a veni la voi, 11 căci doresc mult să vă văd pentru a vă împărtăși vreun dar spiritual ca să fiți întăriți, 12 sau mai bine pentru a fi mângâiat alături de voi prin credința comună: a voastră și a mea. 13 Fraților, nu vreau să vă fie necunoscut că de multe ori am dorit să vin la voi, ca să culeg și printre voi vreun rod ca și la celelalte națiuni, dar am fost împiedicat până astăzi. 14 Le sunt dator și grecilor și barbarilor, și celor înțelepți și celor neștiutori, 15 astfel încât, în ceea ce mă privește, sunt dornic de a vă vesti evanghelia și vouă, celor din Roma. II. PARTEA DOGMATICĂ Tema principală a epistolei: evanghelia mântuirii 16 De fapt, eu nu mă rușinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede, mai întâi a iudeului și apoi a grecului. 17 Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credință spre credință, după cum este scris: Cel drept va trăi din credință. 1. DE LA PĂCAT LA MÂNTUIRE PRIN CREDINȚĂ Toți oamenii sunt păcătoși 18 Într-adevăr, mânia lui Dumnezeu se face cunoscută din cer asupra oricărei nelegiuiri și nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul prin nelegiuire; 19 pentru că ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu, este vădit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a făcut cunoscut. 20 De fapt, realitatea sa invizibilă sau puterea sa veșnică și dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creația lumii, în făpturile lui, așa încât ei nu se pot scuza. 21 Căci, deși l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au preamărit ca Dumnezeu și nu i-au adus mulțumire, ci au rătăcit în cugetări inutile, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat. 22 Pretinzându-se înțelepți, au înnebunit 23 și au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu imitația chipului omului pieritor, al păsărilor, al patrupedelor și al reptilelor. 24 De aceea i-a lăsat Dumnezeu pradă necurăției, în voia poftelor inimii lor, așa încât își necinstesc singuri trupurile. 25 Aceștia au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună: au cinstit și au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin! Păcatul în lumea păgână 26 De aceea i-a lăsat Dumnezeu pradă patimilor rușinoase: astfel, femeile lor au schimbat raporturile firești cu cele împotriva naturii. 27 La fel și bărbații, abandonând raportul firesc cu femeia, s-au aprins de patimă unii pentru alții; săvârșind nerușinarea bărbați cu bărbați, și-au primit ei înșiși cuvenita răsplată pentru perversiunile lor. 28 Și, deoarece ei nu au considerat important să ajungă la Dumnezeu prin cunoaștere, Dumnezeu i-a lăsat pradă unei minți stricate ca să facă cele nepermise. 29 Astfel, s-au umplut de orice nelegiuire, răutate, lăcomie, viciu Note de subsol a Afirmația sfântului Paul nu înseamnă că Isus Cristos nu ar fi fost totdeauna Fiul lui Dumnezeu, ci că, prin întrupare ("după trup"), a intrat în istoria omenirii, dar nu a jucat rolul care ar fi convenit demnității sale. Abia după înviere, trupul său glorificat a devenit "cu toată puterea" instrument care îi mântuiește și îi sfințește pe oameni și i se poate atribui titlul de Kyrios (Domn). b Expresia greacă traduce o formă de genitiv ebraic ce ar putea fi echivalent și cu "Duhul sfințitor". c În NT, ca și în VT, sfințenia este, în primul rând, atribut al lui Dumnezeu. Prin extensiune, este sfânt tot ceea ce este în contact intim cu Dumnezeu. Predica apostolică insistă asupra sfințeniei lui Cristos, a creștinilor care participă la sfințenia lui Cristos și a Duhului Sfânt prin care această sfințenie le este comunicată. Expresia "sfinții" le este atribuită în NT și creștinilor (Rom 1,7; 12,13; 15,25.26.31; 1Cor 1,2; 6,1; 16,15-16; Ef 3,8; 4,12; Col 1,2; 1Tim 5,10; Flm 7; Fap 9,13.32.44; 26,10; Ap 8,3; 16,6; 17,6). d Sintetizând urarea de bucurie (chaire = ave) din lumea greco-romană și urarea de pace (shalôm) din lumea ebraică, sfântul Paul obține o formă de salut care va predomina în creștinism. Harul și pacea sunt prin excelență darurile pe care Dumnezeu și Cristos le fac celor credincioși. e Ordinea păcatelor enumerate până aici diferă foarte mult în unele manuscrise. Câteva manuscrise, după: răutate, introduc: desfrâu, probabil datorită asemănării între ponería = răutate și pornéia = desfrâu. |
© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
|