SFÂNTA SCRIPTURĂ

Evanghelia după Sfântul Matei

Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Capitolul 22

1. Isus a început din nou să le vorbească în parabole:
2. "Împărăţia cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său.
3. Şi i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă. Însă ei nu au voit să vină.
4. A trimis din nou alţi servitori zicându-le: «Spuneţi celor invitaţi: Iată am pregătit ospăţul; taurii mei şi animalele îngrăşate sunt tăiate şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!»
5. Dar ei nu au luat în seamă şi s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui;
6. iar ceilalţi i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit şi i-au ucis.
7. Atunci regele a fost cuprins de mânie şi, trimiţând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o.
8. Apoi a spus servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemaţi nu au fost vrednici.
9. Mergeţi, aşadar, la intersecţiile drumurilor şi oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă».
10. Servitorii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi pe care i-au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut.
11. Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei invitaţi, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă,
12. şi i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici fără haina de nuntă?» El a amuţit.
13. Atunci regele a zis slujitorilor: «Legaţi-i picioarele şi mâinile şi aruncaţi-l afară în întuneric: acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor.
14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi»".
15. Atunci fariseii s-au dus să ţină sfat ca să-l prindă în vorbă.
16. Şi i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună: "Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu eşti părtinitor cu nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului.
17. Spune-ne, aşadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut cezarului?"
18. Dar Isus, ştiind răutatea lor, le-a zis: "Ipocriţilor, de ce mă ispitiţi?
19. Arătaţi-mi moneda tributului!" Iar ei i-au adus un dinar.
20. El le-a zis: "Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?"
21. I-au zis: "Ale cezarului". Atunci le-a zis: "Daţi-i, aşadar, cezarului ceea ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu".
22. Când au auzit, au rămas uimiţi şi, lăsându-l, au plecat.
23. În ziua aceea au venit la el saduceii, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat:
24. "Învăţătorule, Moise a spus: Dacă cineva moare fără a avea copii, fratele s-o ia în căsătorie pe soţia lui şi să-i ridice urmaşi fratelui său.
25. Erau la noi şapte fraţi. Primul s-a însurat şi a murit, dar nu avea urmaşi şi a lăsat soţia fratelui său.
26. Tot la fel şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea.
27. În urma tuturor a murit şi femeia.
28. Aşadar, la înviere căruia dintre cei şapte îi va fi soţie? Căci toţi şapte au avut-o".
29. Răspunzând, Isus le-a zis: "Vă înşelaţi pentru că nu cunoaşteţi Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30. Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în cer.
31. Cât despre învierea din morţi, nu aţi citit ceea ce v-a fost spus de Dumnezeu:
32. Eu sunt Dumnezeul lui Abraham şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? Însă el nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii".
33. Şi mulţimile care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui.
34. Auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc,
35. iar unul dintre ei, învăţat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat:
36. "Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?"
37. El i-a zis: "Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău.
38. Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă.
39. Iar a doua este asemenea acesteia: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
40. În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii".
41. În timp ce fariseii erau adunaţi, Isus i-a întrebat:
42. "Ce părere aveţi despre Cristos? Al cui fiu este?" I-au zis: "Al lui David".
43. El le-a spus: "Atunci de ce David, inspirat de Duh, îl numeşte Domn când zice:
44. Domnul a spus Domnului meu, aşază-te la dreapta mea până când îi voi pune pe duşmanii tăi sub picioarele tale.
45. Aşadar, dacă David îl numeşte Domn, cum poate fi fiul său?"
46. Şi nimeni nu era în stare să răspundă vreun cuvânt şi nici nu mai îndrăznea cineva din ziua aceea să-l mai întrebe ceva.