www.ProFamilia.ro - Sfanta Scriptura

		SFÂNTA SCRIPTURĂ

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Evanghelia după Sfântul Matei

comută în modul text simplu

despre înapoi

Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Cine este cel mai mare?
(Mc 9,33-37; Lc 9,46-48)

18¹ În ceasul acela au venit discipolii la Isus şi i-au spus: "Oare cine este mai mare în împărăţia cerurilor?" ² Chemând la sine un copil, l-a pus în mijlocul lor, ³ şi le-a spus: "Adevăr vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. ⁴ Aşadar, cine se va umili asemenea acestui copil, acela va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor. ⁵ Şi oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte.

Despre scandal
(Mc 9,42-48; Lc 17,1-2)
    ⁶ Dar oricine ar scandaliza pe unul dintre aceştia mai mici, care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară trasă de măgar şi să fie aruncat în adâncul mării.
    ⁷ Vai lumii pentru scandaluri! Căci este inevitabil^a să vină scandalurile, dar vai omului prin care vine scandalul. ⁸ Dacă mâna sau piciorul tău te duce la păcat, taie-l şi aruncă-l de la tine. Căci este mai bine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile şi amândouă picioarele, să fii aruncat în focul veşnic. ⁹ Iar dacă ochiul tău te duce la păcat, scoate-l şi aruncă-l de la tine căci este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în focul Gheenei. ¹⁰ Aveţi grijă să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri. ¹¹ ^b.

Parabola oii regăsite
(Lc 15,1-7)
    ¹² Ce părere aveţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una dintre ele, oare nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă pe munte şi se duce să o caute pe cea rătăcită? ¹³ Şi dacă ajunge să o găsească, adevăr vă spun că se bucură pentru ea mai mult decât pentru cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră. ¹⁴ Tot aşa Tatăl vostru^c care este în ceruri nu vrea să se piardă pe nici unul dintre aceştia mai mici.

Îndreptarea fraternă
(Lc 17,3)
    ¹⁵ Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta, mergi şi mustră-l numai între patru ochi^d. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. ¹⁶ Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declaraţia a doi sau trei martori. ¹⁷ Dacă nu vrea să-i asculte nici pe ei, spune-l Bisericii. Iar dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi un vameş^e.
    ¹⁸ Adevăr vă spun: Tot ce veţi lega^f pe pământ va fi legat şi în cer şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în cer. ¹⁹ Iarăşi^g vă spun: Dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri. ²⁰ Căci unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo în mijlocul lor".

Iertarea aproapelui
    ²¹ Atunci, Petru s-a apropiat şi i-a zis: "Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?" ²² Isus i-a spus: "Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte^h.

Parabola servitorului neîndurător
    ²³ De aceea împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie contul cu servitorii săi. ²⁴ Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţiⁱ. ²⁵ Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el^j, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. ²⁶ Atunci servitorul a căzut în genunchi implorându-l: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» ²⁷ Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria.
    ²⁸ Dar ieşind, servitorul acela s-a întâlnit cu unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari^k. Înşfăcându-l, îl strângea de gât spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» ²⁹ Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl ruga stăruitor: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!» ³⁰ Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria.
    ³¹ Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute s-au întristat foarte mult şi, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate. ³² Atunci stăpânul l-a chemat şi i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. ³³ Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?» ³⁴ Şi mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria.
    ³⁵ Tot aşa vă va face şi Tatăl meu care este în ceruri, dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă".

Note de subsol

^a Lit.: trebuie.
^b În multe manuscrise apare v. 11: Căci Fiul Omului a venit să salveze ceea ce este pierdut, probabil armonizare după Lc 19,10.
^c Unele manuscrise au: Tatăl meu.
^d Lit.: între tine şi el.
^e La poporul evreu sentimentul apartenenţei la comunitatea lui Dumnezeu era foarte puternic. Pedeapsa cea mai mare era excluderea evreului din comunitate, pedeapsă care echivala cu moartea. Aici Isus nu îndeamnă la ură şi dispreţ faţă de păcătos, ci se caută descurajarea lui de a rămâne în atitudinea greşită.
^f În acest verset, una din puterile conferite lui Petru (16,19) este extinsă şi la ceilalţi discipoli cărora li se adresează Isus în discursul de faţă.
^g Unele manuscrise adaugă: Adevăr vă spun.
^h După tradiţia ebraică, cineva este obligat să ierte dacă cel care i-a greşit îşi cere iertare după forma prescrisă: să repete cererea de trei ori în faţa a doi martori. Evreii credeau că Dumnezeu iartă până la trei ori. Deja Petru face un efort uimitor de generozitate: de şapte ori. Cifra propusă de Isus este în mod evident simbolică şi înseamnă "totdeauna". În Gen 4,24 Lameh ameninţa cu răzbunarea de şaptezeci de ori şapte. Dar logicii răzbunării fără limită, Evanghelia îi contrapune iertarea fără limită, care singură poate dezarma mecanismul ce regenerează păcatul şi dezbinarea între fraţi.
ⁱ Talantul este o unitate de măsură a metalelor preţioase în Grecia antică. Un talant echivalează cu 34,273 kg, sau 6.000 de dinari. Dacă e vorba de aur, suma este enormă (34 de tone de aur). Pentru a ne face o idee: venitul anual al regelui Solomon era de 666 de talanţi de aur (1Rg 10,14) şi al lui Irod era de 900 de talanţi.
^j Ceea ce se obţinea prin vânzarea unui sclav varia între 500 şi maxim 2.000 de dinari (0,3 talanţi).
^k Un dinar este plata muncii pe o zi. În comparaţie, zece mii de talanţi = 60.000.000 de dinari.

Countomat website statistics and webcounter (Statistik & Logfileanalyse, Statystyk, Statistici, Statistique)

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire