|
Noul Testament achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Evanghelia după Sfântul Matei Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 Semnul din cer Aluatul fariseilor (Mc 8,14-21) 5 Venind discipolii pe țărmul celălalt, au uitat să ia pâine. 6 Atunci Isus le-a zis: "Fiți atenți la aluatul fariseilor și al saduceilor". 7 Iar ei discutau între ei, spunând: "Nu am luat pâine". 8 Cunoscând aceasta, Isus le-a zis: "Oameni cu puțină credință, de ce discutați între voi că nu aveți pâine 12 Atunci au înțeles că nu le zicea să se ferească de aluatul pâinii Mărturisirea lui Petru (Mc 8,27-30; Lc 9,18-21) 13 Venind în părțile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi: "Cine spun oamenii că este Fiul Omului?" 14 Ei i-au spus: "Unii «Ioan Botezătorul», alții «Ilie», alții «Ieremia sau unul dintre profeți»". 15 El le-a spus: "Dar voi, cine spuneți că sunt?" 16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul și a zis: "Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!" 17 Isus i-a răspuns: "Fericit ești Simon, fiul lui Iona Prima anunțare a morții și învierii lui Isus (Mc 8,31-33; Lc 9,22) 21 De atunci a început Isus să le destăinuie discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor și a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie. 22 Atunci, Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe spunând: " Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ți se va întâmpla niciodată!" 23 Dar el, întorcându-se, i-a spus lui Petru: "Mergi în urma mea Condițiile urmării lui Isus (Mc 8,34-9,1; Lc 9,23-28) 24 Atunci Isus a spus discipolilor săi: "Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze. 25 Căci cine vrea să-și salveze viața, o va pierde; cine însă își pierde viața pentru mine, acela o va afla. 26 Așadar, ce i-ar folosi omului de-ar câștiga lumea întreagă, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi și atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut. 28 Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici, care nu vor vedea Note de subsol a Multe manuscrise, în loc de: aveți au: ați luat. b Unele manuscrise au: aluatul fariseilor și al saduceilor. c Lit.: Bariona; forma aramaică scurtă pentru "fiul lui Ioan", așa cum apare în In 21,16. Acest supranume era folosit în cercul discipolilor pentru a-i deosebi pe cei doi apostoli cu numele Simon. d Expresia: carne și sânge, folosită în LXX (Sir 14,18; 17,31; Înț 12,5) și în literatura rabinică, desemnează omul limitat înaintea lui Dumnezeu; limitarea nu se referă aici la mortalitate, ci la incapacitatea omului de a cunoaște tainele lui Dumnezeu. Această cunoaștere este posibilă numai prin revelația lui Dumnezeu. e Piatra (de temelie) are un simbolism bogat și profund în VT și în literatura rabinică. După cosmologia ebraică, pământul ar fi apărut în oceanul primar ca o stâncă (piatra cosmică) aruncată de Dumnezeu pentru a fi temelia pământului. Stânca aceasta este identificată cu aceea a muntelui Moria pe care era construită Sfânta Sfintelor. Această stâncă era astfel considerată ca origine a pământului și în același timp piatra de boltă ce conduce spre viitorul paradis (poarta cerului). Această idee o găsim în Iob 38,6; Is 8 și 28, Targumul lui Iohanan și în Talmud. Iudaismul aplica deja acest simbol persoanelor. Astfel în Is 51,1, Abraham este numit stâncă (piatră). Faptul că Isus schimbă numele lui Simon în Petru (aram. Kefa) = piatră, stâncă, este un indiciu clar că vrea să întemeieze Biserica pe credința lui și nu pe credința colectivă a apostolilor. f Porțile iadului: expresie cu sens metaforic desemnând puterile răului care luptă împotriva Bisericii. Deși în simbolismul porții nu intră decât ideea de apărare, ocrotire a locuitorilor, prin adăugarea prepoziției kata, i se dă verbului sensul de agresivitate. g Înmânarea cheilor înseamnă în simbolismul biblic transmiterea puterilor (Is 22,20-22, text preluat de Ap 3,7). Cât privește termenii care exprimă puterea dată lui Petru, "a lega" și "a dezlega", în limbajul juridic al timpului înseamnă "a condamna" și "a achita", a declara un lucru nepermis sau permis. h Expresia nu înseamnă: "Piei din fața mea!"; "Nu mai fi discipolul meu". Porunca lui Isus este o invitație adresată discipolului de a-și regăsi locul în urma maestrului, deci de a-l urma, așa cum îi chemase în 4,19: "Veniți după mine!" i Lit.: scandal. Petru, abia numit "piatră de temelie", prin opoziția față de hotărârea lui Isus de a merge la moarte, riscă să devină "piatră de poticnire". j Lit.: gusta. |
© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
|