|
Noul Testament achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Evanghelia după Sfântul Matei
Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28
Capitolul 13 - În ziua aceea, ieșind din casă, Isus s-a așezat pe țărmul mării.
- S-a adunat în jurul lui o mulțime atât de mare încât el s-a urcat în barcă să se așeze, și toată mulțimea stătea pe țărm,
- iar el le spunea multe în parabole: "Iată, semănătorul a ieșit să semene.
- Și în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului și au mâncat-o.
- O altă parte a căzut pe loc pietros unde nu avea pământ mult și îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc,
- iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.
- O altă parte a căzut între spini. Spinii au crescut și au înăbușit-o.
- Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod: care o sută, care șaizeci, care treizeci.
- Cine are urechi, să asculte!"
- Apropiindu-se, discipolii i-au spus: "De ce le vorbești în parabole?"
- Iar el le-a răspuns: "Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției cerurilor, dar lor nu le-a fost dat,
- căci celui care are i se va da și-i va prisosi, iar celui care nu are, i se va lua și ceea ce are.
- De aceea le vorbesc în parabole pentru ca văzând să nu vadă și auzind să nu audă, nici să nu înțeleagă,
- și să se împlinească profeția lui Isaia care spune: De ascultat veți asculta, dar nu veți înțelege și de privit veți privi, dar nu veți vedea.
- Căci inima acestui popor a devenit insensibilă, urechile lor cu greu aud, iar ochii și i-au închis ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă, iar eu să-i vindec.
- Însă fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud!
- Adevăr vă spun: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți și n-au văzut și să audă ce auziți și n-au auzit.
- Așadar, ascultați parabola semănătorului!
- Când cineva ascultă cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ce s-a semănat de-a lungul drumului.
- Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul și-l primește îndată cu bucurie,
- dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuție din cauza cuvântului, imediat se scandalizează.
- Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija acestei lumi și plăcerea înșelătoare a bogăției înăbușă cuvântul și rămâne fără rod.
- Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul și-l înțelege. Acesta aduce rod și face care o sută, care șaizeci, care treizeci".
- Le-a prezentat o altă parabolă: "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul său.
- Dar pe când oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină prin grâu și a plecat.
- Când a răsărit grâul și a dat rod, atunci s-a văzut și neghina.
- Venind servitorii stăpânului, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? De ce are deci neghină?»
- El le-a spus: «Un om dușmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?»
- Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateți din rădăcină și grâul.
- Lăsați să crească împreună până la seceriș. În timpul secerișului voi spune secerătorilor: smulgeți mai întâi neghina, legați-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați-l în grânarul meu»".
- Le-a mai prezentat o parabolă: "Împărăția cerurilor este asemenea cu un grăunte de muștar pe care un om îl ia și îl seamănă în ogorul său.
- Acesta este mai mic decât toate semințele, însă după ce a crescut este mai mare decât toate legumele și devine copac, așa încât vin păsările cerului și își fac cuiburi în ramurile lui".
- Le-a spus o altă parabolă: "Împărăția cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia și o ascunde în trei măsuri de făină până când dospește totul".
- Isus spunea mulțimilor toate acestea în parabole și nu le spunea nimic fără parabole,
- ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice: Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvălui lucruri ascunse de la crearea lumii.
- Atunci, lăsând mulțimile, a venit în casă, iar discipolii au venit la el și i-au spus: "Explică-ne parabola neghinei din ogor".
- El a răspuns: "Cel care seamănă sămânța bună este Fiul Omului.
- Ogorul este lumea, sămânța cea bună sunt fiii împărăției. Neghina sunt fiii Celui Rău.
- Dușmanul care a semănat-o este diavolul. Secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.
- Deci așa cum se adună neghina și se arde în foc, tot așa va fi la sfârșitul lumii.
- Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăția lui toate scandalurile și pe cei care săvârșesc nelegiuirea
- și-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.
- Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi, să asculte!
- Împărăția cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde și, plin de bucurie, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.
- La fel, împărăția cerurilor este asemenea unui negustor care caută perle frumoase.
- Când găsește o perlă de mare valoare, merge, vinde tot ce are și o cumpără.
- Din nou, împărăția cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate.
- Când s-a umplut, oamenii îl trag la țărm, se așază, adună ceea ce este bun în coșuri și aruncă ceea ce este rău.
- Tot așa va fi la sfârșitul lumii: vor veni îngerii și-i vor separa dintre cei drepți pe cei răi
- și îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.
- Ați înțeles toate acestea?" I-au spus: "Da!"
- Atunci le-a zis: "De aceea orice cărturar instruit în ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi și vechi".
- Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.
- Venind în locul lui natal, îi învăța în sinagoga lor, așa încât ei se mirau și spuneau: "De unde are el înțelepciunea aceasta și aceste puteri?
- Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numește mama lui Maria, iar frații lui: Iacob, Iosif, Simon și Iuda?
- Și surorile lui oare nu sunt toate la noi? De unde deci are el toate acestea?"
- Și erau scandalizați de el. Dar Isus le-a zis: "Un profet nu este disprețuit decât în patria lui și-n casa lui".
- Și nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinței lor.
|
|