|
Noul Testament achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Evanghelia după Sfântul Marcu
Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
Capitolul 4 - A început din nou să învețe pe țărmul mării și s-a adunat în jurul lui o mulțime așa de mare încât el, urcându-se, s-a așezat în barcă, pe mare. Și toată mulțimea era pe uscat, lângă mare.
- El îi învăța multe în parabole. Și le spunea în învățătura lui:
- "Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene.
- Și, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului și au mâncat-o.
- O altă parte a căzut pe loc pietros unde nu avea pământ mult și îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc.
- Iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.
- O altă parte a căzut între spini. Spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod.
- Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod. A încolțit, a crescut și a adus: una - treizeci, alta - șaizeci, alta - o sută".
- Și a zis: "Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!"
- Când a rămas singur, cei din jurul lui, împreună cu cei doisprezece, l-au întrebat despre parabole,
- iar el le-a spus: "Vouă vă este dat misterul împărăției lui Dumnezeu; celor din afară toate li se spun în parabole,
- pentru ca de privit să privească, dar să nu vadă, de ascultat să asculte, dar să nu înțeleagă; ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați".
- Apoi le-a spus: "Nu înțelegeți această parabolă? Cum veți înțelege atunci toate parabolele?
- Semănătorul seamănă cuvântul.
- Aceștia sunt cei care sunt de-a lungul drumului unde se seamănă cuvântul: când îl ascultă, vine imediat Satana și ia cuvântul semănat în ei.
- Cei semănați pe loc pietros sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,
- dar nu au rădăcină în ei, ci sunt nestatornici. Dacă vine o încercare sau o persecuție din cauza cuvântului, se scandalizează îndată.
- Alții sunt cei semănați între spini. Aceștia sunt cei care au ascultat cuvântul,
- dar grijile acestei lumi, amăgirea bogățiilor și celelalte pofte intră și înăbușă cuvântul și rămâne fără rod.
- Apoi sunt cei care sunt semănați în pământ bun. Aceștia ascultă cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul - treizeci, altul - șaizeci, altul - o sută".
- Și le-a spus: "Oare se aduce o candelă ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Nu ca să fie pusă pe candelabru?
- Căci nu este nimic ascuns fără care să nu fie descoperit și nimic nu este secret care să nu vină la lumină.
- Dacă cineva are urechi pentru a asculta, să asculte".
- Apoi le-a spus: "Fiți atenți la ceea ce auziți: cu măsura cu care măsurați vi se va măsura și vi se va da în plus.
- Căci celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce are".
- Și spunea: "Așa este împărăția lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânța în pământ
- și, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea și ziua, sămânța răsare și crește, nici el nu știe cum.
- Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic.
- Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera pentru că a venit timpul secerișului".
- Apoi le-a spus: "Cu ce să asemănăm împărăția lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm?
- Este ca un grăunte de muștar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ,
- dar, după ce a fost semănat, crește și devine mai mare decât toate legumele și face ramuri mari așa încât păsările cerului se pot adăposti la umbra lui".
- Și cu multe parabole ca acestea le vestea cuvântul după cum erau în stare să înțeleagă.
- Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.
- În aceeași zi, după ce s-a înserat, le-a spus: "Să trecem pe țărmul celălalt!"
- Și, părăsind mulțimea, l-au luat așa cum era în barcă. Erau și alte bărci cu el.
- Și a venit o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă încât aproape se umpluse.
- El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit și i-au spus: "Învățătorule, nu-ți pasă că pierim?"
- Trezindu-se, a certat vântul și a spus mării: "Potolește-te! Taci!" Și vântul a încetat și s-a făcut liniște mare.
- Atunci le-a spus: "De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?"
- Dar ei au fost cuprinși de teamă mare și spuneau unii către alții: "Cine este oare acesta, că și vântul și marea îl ascultă?"
|
|