SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Evanghelia după Sfântul Marcu


Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16


Parabola semănătorului
(Mt 13,1-23; Lc 8,4-15)

41 A început din nou să învețe pe țărmul mării și s-a adunat în jurul lui o mulțime așa de mare încât el, urcându-se, s-a așezat în barcă, pe mare. Și toată mulțimea era pe uscat, lângă mare. 2 El îi învăța multe în parabole. Și le spunea în învățătura lui: 3 "Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 Și, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului și au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe loc pietros unde nu avea pământ mult și îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc. 6 Iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini. Spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod. 8 Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod. A încolțita, a crescut și a adus: una - treizeci, alta - șaizeci, alta - o sută". 9 Și a zis: "Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!"b
    10 Când a rămas singur, cei din jurul lui, împreună cu cei doisprezece, l-au întrebat despre parabole, 11 iar el le-a spus: "Vouă vă este dat misterul împărăției lui Dumnezeu; celor din afară toate li se spunc în parabole, 12 pentru ca
    de privit să privească, dar să nu vadă,
    de ascultat să asculte, dar să nu înțeleagă;
    ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați
".
    13 Apoi le-a spus: "Nu înțelegeți această parabolă? Cum veți înțelege atunci toate parabolele? 14 Semănătorul seamănă cuvântul. 15 Aceștia sunt cei care sunt de-a lungul drumului unde se seamănă cuvântul: când îl ascultă, vine imediat Satana și ia cuvântul semănat în ei. 16 Cei semănațid pe loc pietros sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, 17 dar nu au rădăcină în ei, ci sunt nestatornici. Dacă vine o încercare sau o persecuție din cauza cuvântului, se scandalizează îndată. 18 Alții sunt cei semănați între spini. Aceștia sunt cei care au ascultat cuvântul, 19 dar grijile acestei lumi, amăgirea bogățiilor și celelalte pofte intră și înăbușă cuvântul și rămâne fără rod. 20 Apoi sunt cei care sunt semănați în pământ bun. Aceștia ascultă cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul - treizeci, altul - șaizeci, altul - o sută".

Parabola candelei
(Lc 8,16-18)
    21 Și le-a spus: "Oare se aduce o candelă ca să fie pusă sub obroce sau sub pat? Nu ca să fie pusă pe candelabru? 22 Căci nu este nimic ascuns fără care să nu fie descoperit și nimic nu este secret care să nu vină la lumină. 23 Dacă cineva are urechi pentru a asculta, să asculte".
    24 Apoi le-a spus: "Fiți atenți la ceea ce auziți: cu măsura cu care măsurați vi se va măsura și vi se va da în plus. 25 Căci celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce are".

Parabola seminței care crește
    26 Și spunea: "Așa este împărăția lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânța în pământ 27 și, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea și ziua, sămânța răsare și crește, nici el nu știe cum. 28 Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic. 29 Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera pentru că a venit timpul secerișului".

Parabola grăuntelui de muștar
(Mt 13,31-35; Lc 13,18-19)
    30 Apoi le-a spus: "Cu ce să asemănăm împărăția lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? 31 Este ca un grăunte de muștar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ, 32 dar, după ce a fost semănat, crește și devine mai mare decât toate legumele și face ramuri mari așa încât păsările cerului se pot adăposti la umbra lui".
    33 Și cu multe parabole ca acestea le vestea cuvântul după cum erau în stare să înțeleagă. 34 Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.

Liniștirea furtunii
(Mt 8,23-27; Lc 8,22-25)
    35 În aceeași zi, după ce s-a înserat, le-a spus: "Să trecem pe țărmul celălalt!" 36 Și, părăsind mulțimea, l-au luat așa cum era în barcă. Erau și alte bărci cu el. 37 Și a venit o mare furtunăf, iar valurile izbeau în barcă încât aproape se umpluse. 38 El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâig. Atunci l-au trezit și i-au spus: "Învățătorule, nu-ți pasă că pierim?" 39 Trezindu-se, a certat vântul și a spus mării: "Potolește-te! Taci!" Și vântul a încetat și s-a făcut liniște mare. 40 Atunci le-a spus: "De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?" 41 Dar ei au fost cuprinși de teamă mare și spuneau unii către alții: "Cine este oare acesta, că și vântul și marea îl ascultă?"

Note de subsol


a Lit.: s-a ridicat.
b Expresia amintește invitația repetată din VT: Ascultă, Israele! Invitația la ascultare se înțelege foarte bine la popoarele semite pentru care tradiția orală era mijlocul obișnuit de instruire. "A avea urechi pentru a asculta" înseamnă a fi capabil de a înțelege.
c Lit.: toate le vin.
d Unele manuscrise importante au: tot la fel sunt cei semănați...
e Deși expresia a pune lumina sub obroc este intrată în limbajul obișnuit, "obrocul" nu este cuvântul cel mai potrivit. Termenul grec modios se referă la un vas de măsurat cereale cam de 8,75 l, din ceramică, sub care se proteja lumina pe timp nefavorabil.
f Lit.: furtună de vânt.
g Lit.: pernă. Ar putea fi vorba de acel scăunel așezat în partea de dinapoi a bărcii, construit din lemn și căptușit cu piele, folosit și pentru sprijinirea capului.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire