|
Noul Testament achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Evanghelia după Sfântul Marcu Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Căsătoria și divorțul Isus și copiii (Mt 19,13-15; Lc 18,15-17) 13 Îi aduceau copii ca să-i atingă, dar discipolii îi certau. 14 Văzând aceasta, Isus a fost cuprins de indignare și le-a spus: "Lăsați copiii să vină la mine, nu-i opriți, căci împărăția lui Dumnezeu este a acelora care sunt ca ei. 15 Adevăr vă spun, cine nu primește împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea". 16 Și, luându-i în brațe, îi binecuvânta punându-și mâinile peste ei. Tânărul bogat (Mt 19,16-30; Lc 18,18-30) 17 Când pleca la drum, un om a venit în fugă și, îngenunchind, l-a întrebat: "Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?" 18 Isus i-a zis: "De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu. 19 Cunoști poruncile: Să nu ucizi! Să nu comiți adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înșeli! 23 Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: "Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei care au bogății!" 24 Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus le-a zis din nou: "Copii, cât de greu se intră în împărăția lui Dumnezeu! 28 Petru a început să-i spună: "Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat". 29 Isus i-a zis: "Adevăr vă spun că nu este nimeni care a părăsit casă, sau frați, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ogoare pentru mine și pentru evanghelie 30 și să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, dar și persecuții, iar în veacul care va veni, viața veșnică. 31 Și mulți dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii". A treia anunțare a morții și învierii lui Isus (Mt 20,17-19; Lc 18,31-34) 32 Erau pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Ei erau uimiți, iar cei care veneau în urmă erau cuprinși de teamă. Luându-i din nou pe cei doisprezece, a început să le vorbească despre cele ce aveau să i se întâmple: 33 "Iată, urcăm la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor și a cărturarilor; îl vor condamna la moarte și-l vor da pe mâna păgânilor. 34 Aceștia își vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui și-l vor ucide, dar după trei zile va învia". Cererea fiilor lui Zebedeu (Mt 20,20-23) 35 Iacob și Ioan, fiii lui Zebedeu, au venit la el și i-au spus: "Învățătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îți cerem". 36 El le-a spus: "Ce vreți să fac pentru voi?" 37 Atunci ei i-au spus: "Fă-ne Cel mai mare trebuie să slujească (Mt 20,29-34; Lc 22,24-27) 41 Când au auzit, cei zece au fost cuprinși de indignare față de Iacob și Ioan. 42 Chemându-i la sine, Isus le-a spus: "Voi știți că cei care sunt considerați conducători ai popoarelor le domină și cei mari dintre ei își fac simțită puterea asupra lor. 43 Dar între voi să nu fie așa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie slujitorul vostru 44 și cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor. 45 Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți". Vindecarea orbului din Ierihon (Mt 20,29-39; Lc 18,35-43) 46 Și au venit la Ierihon. Pe când ieșea din Ierihon cu discipolii săi și cu o mulțime numeroasă, un cerșetor orb, Bartimeu Note de subsol a Comentatorii înțeleg menționarea sării împreună cu focul ca o "pedeapsă" cu caracter veșnic - focul nestins din v. 48, sau ca o "purificare" a celui credincios. Astfel, se face aluzie la Lev 2,13, unde se spune că victima trebuie presărată cu sare înainte de a fi jertfită. b Invitația lui Cristos poate fi înțeleasă ca o referință la bunătate în raporturile umane (Col 4,6), sau la comuniunea la o masă pe care orientalii o exprimau prin simbolul sării, simbol prezent și în tradiția de a primi un oaspete însemnat cu pâine și sare. c În unele manuscrise importante este omis: și se va uni cu soția lui. d După Dt 24,1-4, bărbatul putea să-și lase femeia pentru un motiv de desfrânare, dându-i un act de despărțire încheiat în prezența a doi martori, purtând numele, data și localitatea, semnat și înmânat direct soției, cu aceste cuvinte: "Eu te las... astfel încât tu ești liberă să te căsătorești cu bărbatul pe care îl vrei și nimeni nu va putea să te împiedice de acum și întotdeauna". Existau pe timpul lui Isus două tendințe de a interpreta motivul despărțirii. Școala lui Shamai admitea ca unic motiv infidelitatea soției în căsătorie. Școala lui Hillel lua în considerare expresia din Deuteronom: Dacă ea nu mai are trecere înaintea ta, luând-o în sens mult mai larg; era suficient ca femeia să ardă mâncarea. Pentru rabbi Aqiba era suficient dacă bărbatului nu-i mai plăcea femeia. Isus nu se lasă antrenat în dispute juridice ca rabinii, ci se pronunță fără echivoc împotriva divorțului. Bărbatul nu are dreptul să lase femeia pentru că o împinge spre adulter. Argumentul fariseilor că Moise ar fi permis despărțirea este respins de Isus, care apelează la un principiu anterior permisiunii lui Moise: planul lui Dumnezeu. e Unele manuscrise omit: Să nu înșeli! probabil armonizare după Mt 19,18 și Lc 18,20. f La evrei, copilul devenea responsabil pentru faptele sale când împlinea 12 ani. g Multe manuscrise prezintă varianta: Cât de greu este pentru cei care-și pun încrederea în bogății să intre în împărăția lui Dumnezeu! h Lit.: dă-ne! |
© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
|