|
Noul Testament achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Evanghelia după Sfântul Luca
Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
Capitolul 9 - Chemându-i pe cei doisprezece, le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor și puterea de a vindeca boli;
- apoi i-a trimis să predice împărăția lui Dumnezeu și să-i vindece pe cei bolnavi.
- Și le-a spus: "Să nu luați nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici bani și nici să nu aveți câte două tunici
- și în orice casă intrați, rămâneți acolo și de acolo să plecați.
- Dacă unii nu vă primesc, ieșind din cetatea aceea, scuturați-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor".
- Plecând, au străbătut fiecare sat, predicând evanghelia și săvârșind pretutindeni vindecări.
- Irod tetrarhul a auzit despre toate cele întâmplate și era nedumerit pentru că unii ziceau: "Ioan a înviat din morți",
- alții: "S-a arătat Ilie"; iar alții: "A înviat unul dintre profeții cei vechi".
- Atunci Irod a spus: "Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este dar acesta despre care aud atâtea?" Și căuta să-l vadă.
- După ce s-au întors, apostolii i-au povestit tot ceea ce au făcut, iar el, luându-i cu sine, s-a retras într-o cetate numită Betsaida.
- Când au aflat mulțimile, au mers după el. El le-a primit și le-a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavi.
- Începuse să se lase înserarea; atunci cei doisprezece s-au apropiat și i-au spus: "Dă drumul mulțimii pentru ca, mergând prin satele și ținuturile dimprejur, să-și găsească adăpost și de mâncare, pentru că suntem într-un ținut pustiu".
- El însă le-a spus: "Dați-le voi să mănânce". Dar ei au răspuns: "Nu avem decât cinci pâini și doi pești. Doar dacă ne-am duce noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta!"
- Erau cam cinci mii de bărbați. Atunci a zis discipolilor săi: "Puneți-i să se așeze în grupuri de câte cincizeci!"
- Ei au făcut astfel și i-au așezat pe toți.
- Atunci, luând cele cinci pâini și cei doi pești, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulțimii.
- Toți au mâncat și s-au săturat și au strâns din ceea ce a rămas douăsprezece coșuri cu bucăți.
- Pe când se afla la o parte, în rugăciune, iar discipolii erau cu el, i-a întrebat: "Cine spun mulțimile că sunt eu?"
- Ei i-au răspuns: "«Ioan Botezătorul», alții «Ilie», iar alții că «a înviat unul dintre profeții cei vechi»".
- El le-a spus: "Dar voi cine spuneți că sunt?" Atunci, răspunzând, Petru a zis: "Cristosul lui Dumnezeu!"
- Dar el le-a interzis cu strictețe să spună aceasta cuiva,
- zicând: "Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie".
- Apoi le spunea tuturor: "Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze.
- Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde, cine însă își va pierde viața pentru mine acela o va salva.
- Așadar, ce-i folosește omului dacă a câștigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine?
- Căci, dacă cineva se rușinează de mine și de cuvintele mele, și Fiul Omului se va rușina de el, când va veni în gloria sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.
- Adevărat vă spun: sunt unii dintre cei de față care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu".
- Cam la opt zile după aceste cuvinte, i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacob și s-a urcat pe munte ca să se roage.
- Și, în timp ce se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare.
- Și iată, doi bărbați vorbeau cu el: aceștia erau Moise și Ilie
- care, apărând în măreție, vorbeau despre plecarea lui care trebuia să se împlinească în Ierusalim.
- Iar Petru și cei care erau cu el erau toropiți de somn; când s-au trezit, au văzut gloria lui și pe cei doi bărbați care stăteau de vorbă cu el.
- Când aceștia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: "Învățătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilie", neștiind, de fapt, ce zice.
- Pe când spunea acestea, a apărut un nor și i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor.
- Atunci s-a auzit o voce din nor spunând: "Acesta este Fiul meu cel ales; ascultați de el!"
- Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut și nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.
- În ziua următoare, după ce a coborât de pe munte, i-a ieșit în cale o mulțime mare.
- Și iată, un bărbat din mulțime a strigat: "Învățătorule, te rog, privește la fiul meu, pentru că este singurul meu copil
- și iată, un duh îl ia în stăpânire și, pe neașteptate, strigă, îl scutură puternic de spumegă și, apoi, cu greu pleacă de la el, lăsându-l epuizat.
- I-am rugat pe discipolii tăi să-l alunge, dar n-au putut!"
- Atunci Isus a răspuns: "O, generație necredincioasă și perversă, până când voi mai fi cu voi și vă voi suporta? Adu-l pe fiul tău aici!"
- Când s-a apropiat acesta de el, diavolul l-a aruncat la pământ și l-a scuturat cumplit. Dar Isus a amenințat duhul necurat, l-a vindecat pe copil și l-a dat tatălui său.
- Toți erau uluiți de măreția lui Dumnezeu. A doua anunțare a morții și învierii (Mt 17,22-23; Mc 9,30-32) În timp ce toți se mirau pentru toate câte le făcea, el le-a spus discipolilor săi:
- "Ascultați cu atenție cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor".
- Însă ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, și le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.
- Le-a intrat însă în minte întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare?
- Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă el
- și le-a spus: "Cine primește acest copil în numele meu pe mine mă primește. Și cine mă primește pe mine îl primește pe cel care m-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toți, acela este mare".
- Atunci, Ioan i-a spus: "Învățătorule, am văzut pe cineva care alunga diavoli în numele tău și l-am oprit pentru că nu te urmează împreună cu noi".
- Dar Isus i-a zis: "Nu-l opriți, căci cine nu este împotriva voastră, este cu voi".
- Când s-au împlinit zilele înălțării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim
- și a trimis soli înaintea sa. Și, mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească pentru el.
- Însă nu l-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalim.
- Văzând aceasta, discipolii Iacob și Ioan i-au spus: "Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer și să-i nimicească?".
- Dar, întorcându-se, el i-a mustrat.
- Și au mers într-un alt sat.
- În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus: "Te voi urma oriunde te vei duce".
- Dar Isus i-a răspuns: "Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-și rezema capul".
- Altuia i-a spus: "Urmează-mă!" Acela a răspuns: "Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu".
- Dar el i-a spus: "Lasă morții să-și îngroape morții lor, dar tu, mergi și vestește împărăția lui Dumnezeu!"
- Un altul i-a zis: "Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea".
- Dar Isus i-a spus: "Nimeni care pune mâna pe plug și privește înapoi nu este vrednic de împărăția lui Dumnezeu".
|
|