SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Evanghelia după Sfântul Luca

Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Misiunea apostolilor
(Mt 10,1.5.8-14; Mc 6,7-13)

91 Chemându-i pe cei doisprezece, le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor și puterea de a vindeca boli; 2 apoi i-a trimis să predice împărăția lui Dumnezeu și să-i vindece pe cei bolnavi. 3 Și le-a spus: "Să nu luați nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici bania și nici să nu aveți câte două tunicib 4 și în orice casă intrați, rămâneți acolo și de acolo să plecați. 5 Dacă unii nu vă primesc, ieșind din cetatea aceea, scuturați-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor". 6 Plecând, au străbătut fiecare sat, predicând evanghelia și săvârșind pretutindeni vindecări.

Irod nu știe ce să creadă despre Isus
(Mt 14,1-12; Mc 6,14-29)
    7 Irod tetrarhul a auzit despre toate cele întâmplate și era nedumerit pentru că unii ziceau: "Ioan a înviat din morți", 8 alții: "S-a arătat Ilie"; iar alții: "A înviat unul dintre profeții cei vechi". 9 Atunci Irod a spus: "Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este dar acesta despre care aud atâtea?" Și căuta să-l vadă.

Întoarcerea apostolilor și înmulțirea pâinilor
(Mt 14,13-21; Mc 6,30-44; In 6,1-13)
    10 După ce s-au întors, apostolii i-au povestit tot ceea ce au făcut, iar el, luându-i cu sine, s-a retras într-o cetate numită Betsaida. 11 Când au aflat mulțimile, au mers după el. El le-a primit și le-a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavic.
    12 Începuse să se lase înserarea; atunci cei doisprezece s-au apropiat și i-au spus: "Dă drumul mulțimii pentru ca, mergând prin satele și ținuturile dimprejur, să-și găsească adăpost și de mâncare, pentru că suntem într-un ținut pustiu". 13 El însă le-a spus: "Dați-le voi să mănânce". Dar ei au răspuns: "Nu avem decât cinci pâini și doi pești. Doar dacă ne-am duce noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta!" 14 Erau cam cinci mii de bărbați. Atunci a zis discipolilor săi: "Puneți-i să se așeze în grupuri de câte cincizeci!" 15 Ei au făcut astfel și i-au așezat pe toți. 16 Atunci, luând cele cinci pâini și cei doi pești, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulțimii. 17 Toți au mâncat și s-au săturat și au strâns din ceea ce a rămas douăsprezece coșuri cu bucăți.

Mărturisirea lui Petru
și prima anunțare a morții și învierii
(Mt 16,13-21; Mc 8,27-31)
    18 Pe când se afla la o parte, în rugăciune, iar discipolii erau cu el, i-a întrebat: "Cine spun mulțimile că sunt eu?" 19 Ei i-au răspuns: "«Ioan Botezătorul», alții «Ilie», iar alții că «a înviat unul dintre profeții cei vechi»". 20 El le-a spus: "Dar voi cine spuneți că sunt?" Atunci, răspunzând, Petru a zis: "Cristosul lui Dumnezeu!"
    21 Dar el le-a interzis cu strictețe să spună aceasta cuiva, 22 zicând: "Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie".

Urmarea lui Cristos
(Mt 16,24-28; Mc 8,34-9,1)
    23 Apoi le spunea tuturor: "Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze. 24 Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde, cine însă își va pierde viața pentru mine acela o va salva. 25 Așadar, ce-i folosește omului dacă a câștigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine? 26 Căci, dacă cineva se rușinează de mine și de cuvintele mele, și Fiul Omului se va rușina de el, când va veni în gloria sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. 27 Adevărat vă spun: sunt unii dintre cei de față care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu".

Schimbarea la față
(Mt 17,1-9; Mc 9,2-10)
    28 Cam la opt zile după aceste cuvinte, i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacob și s-a urcat pe munte ca să se roage. 29 Și, în timp ce se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. 30 Și iată, doi bărbați vorbeau cu el: aceștia erau Moise și Ilie 31 care, apărând în măreție, vorbeau despre plecaread lui care trebuia să se împlinească în Ierusalim. 32 Iar Petru și cei care erau cu el erau toropiți de somn; când s-au trezit, au văzut gloria lui și pe cei doi bărbați care stăteau de vorbă cu el. 33 Când aceștia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: "Învățătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilie", neștiind, de fapt, ce zice. 34 Pe când spunea acestea, a apărut un nor și i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nore. 35 Atunci s-a auzit o voce din nor spunând: "Acesta este Fiul meu cel ales; ascultați de el!" 36 Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut și nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.

Vindecarea unui tânăr posedat de diavol
(Mt 17,14-18; Mc 9,14-27)
    37 În ziua următoare, după ce a coborât de pe munte, i-a ieșit în cale o mulțime mare. 38 Și iată, un bărbat din mulțime a strigat: "Învățătorule, te rog, privește la fiul meu, pentru că este singurul meu copil 39 și iată, un duh îl ia în stăpânire și, pe neașteptate, strigă, îl scutură puternic de spumegă și, apoi, cu greu pleacă de la el, lăsându-l epuizat. 40 I-am rugat pe discipolii tăi să-l alunge, dar n-au putut!" 41 Atunci Isus a răspuns: "O, generație necredincioasă și perversă, până când voi mai fi cu voi și vă voi suporta? Adu-l pe fiul tău aici!" 42 Când s-a apropiat acesta de el, diavolul l-a aruncat la pământ și l-a scuturat cumplit. Dar Isus a amenințat duhul necurat, l-a vindecat pe copil și l-a dat tatălui său. 43 Toți erau uluiți de măreția lui Dumnezeu.

A doua anunțare a morții și învierii
(Mt 17,22-23; Mc 9,30-32)
    În timp ce toți se mirau pentru toate câte le făcea, el le-a spus discipolilor săi: 44 "Ascultați cu atențief cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor". 45 Însă ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, și le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.

Cine este cel mai mare?
(Mt 18,1-5; Mc 9,33-37)
    46 Le-a intrat însă în minteg întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare? 47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă el 48 și le-a spus: "Cine primește acest copil în numele meu pe mine mă primește. Și cine mă primește pe mine îl primește pe cel care m-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toți, acela este mare".

Puterea numelui lui Isus
(Mc 9,38-40)
    49 Atunci, Ioan i-a spus: "Învățătorule, am văzut pe cineva care alunga diavoli în numele tău și l-am oprit pentru că nu te urmează împreună cu noi". 50 Dar Isus i-a zis: "Nu-l opriți, căci cine nu este împotriva voastră, este cu voi".


IV. URCAREA SPRE IERUSALIM

Refuzul samaritenilor
    51 Când s-au împlinit zilele înălțării sale, s-a îndreptat cu hotărâreh spre Ierusalim 52 și a trimis soli înaintea sa. Și, mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească pentru el. 53 Însă nu l-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalim. 54 Văzând aceasta, discipolii Iacob și Ioan i-au spus: "Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer și să-i nimicească?"i.
    55 Dar, întorcându-se, el i-a mustratj. 56 Și au mers într-un alt sat.

Exigențele urmării lui Isus
(Mt 8,18-22)
    57 În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus: "Te voi urma oriunde te vei duce". 58 Dar Isus i-a răspuns: "Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-și rezema capul".
    59 Altuia i-a spus: "Urmează-mă!" Acela a răspuns: "Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu". 60 Dar el i-a spus: "Lasă morții să-și îngroape morții lor, dar tu, mergi și vestește împărăția lui Dumnezeu!"
    61 Un altul i-a zis: "Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea". 62 Dar Isus i-a spus: "Nimeni care pune mâna pe plug și privește înapoi nu este vrednic de împărăția lui Dumnezeu".

Note de subsol

a Lit.: argint; spre deosebire de Mc 6,8 care se referă la monede de aramă, Luca vorbește despre monedele romane emise în Tir: shekelul de argint (tetradrahma) și 1/2 shekel (drahma) folosite în Palestina în timpul său.
b Prima mențiune despre tunică este în Gen 3,21 când Domnul Dumnezeu a făcut pentru Adam și Eva haine din piele. La popoarele antice tunica era o haină cu mâneci lungi (pentru femei) sau scurte (pentru bărbați), ajungând până la glezne. De obicei, era de culoare albă și se îmbrăca direct pe piele.
c Lit.: i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de îngrijire.
d Lit.: exodul. Isus trebuia să realizeze noul exod prin moartea, învierea și înălțarea sa care se va întâmpla la Ierusalim, centrul istoriei mântuirii.
e În Evanghelia după sfântul Luca nu este clar dacă au intrat în nor numai Isus, Moise și Ilie sau și apostolii prezenți pe munte.
f Lit.: puneți-vă în urechi.
g S-ar mai putea traduce: s-a iscat o ceartă între ei, dar v. 47 scoate în evidență că e vorba de o frământare interioară.
h Lit.: și-a întărit fața. Expresia scoate în evidență faptul că Isus, pe deplin conștient de destinul său și cu toată hotărârea, pornește spre Ierusalim, voind să înfrunte toate evenimentele care vor urma.
i Cea mai mare parte dintre manuscrise adaugă la sfârșitul versetului: așa cum a făcut Ilie?
j O serie de manuscrise continuă: Voi nu știți ai cărui duh sunteți, pentru că Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Este de preferat forma scurtă întrucât o găsim în cele mai vechi manuscrise.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire