SFÂNTA SCRIPTURĂ

Evanghelia după Sfântul Luca

Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Capitolul 8

1. Şi după aceea, el trecea prin cetăţi şi sate, predicând şi ducând vestea cea bună a împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el;
2. de asemenea, unele dintre femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care scosese şapte diavoli,
3. şi Ioana, soţia lui Cuza, administrator al lui Irod, Suzana şi multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau.
4. Pe când îl însoţea o mulţime mare şi veneau la el din fiecare cetate, le-a vorbit printr-o parabolă:
5. "Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare şi păsările cerului au mâncat-o.
6. O altă parte a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală.
7. Altă parte a căzut între spini, dar spinii, crescuţi în acelaşi timp, au înăbuşit-o.
8. Iar altă parte a căzut în pământ bun şi, crescând, a dat rod însutit". După ce a spus acestea, a strigat: "Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!"
9. Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă.
10. El le-a spus: "Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei lui Dumnezeu, celorlalţi [li se vorbeşte] în parabole. Pentru ca văzând să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă.
11. Această parabolă înseamnă: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
12. Cei de-a lungul drumului sunt aceia care ascultă, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi.
13. Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării, dau înapoi.
14. Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul, sunt înăbuşiţi de griji, bogăţii şi plăcerile vieţii şi nu ajung să rodească.
15. Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt aceia care, ascultând cuvântul cu inimă curată şi generoasă, îl păstrează şi aduc roade în răbdare.
16. Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei care intră să vadă lumina.
17. Căci nu este nimic ascuns care să nu fie cunoscut şi să nu iasă la lumină.
18. Aveţi grijă, aşadar, cum ascultaţi, pentru că celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce crede că are".
19. Au venit la el mama şi fraţii lui şi nu puteau să ajungă până la el din cauza mulţimii.
20. I s-a făcut cunoscut: "Mama ta şi fraţii tăi stau afară şi vor să te vadă".
21. Dar el le-a răspuns: "Mama mea şi fraţii mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl îndeplinesc".
22. Într-una din zile, s-a urcat în barcă împreună cu discipolii săi şi le-a spus: "Să trecem în partea cealaltă a lacului". Şi au plecat.
23. Pe când vâsleau, el a adormit. Şi o furtună s-a dezlănţuit pe lac: barca se umplea cu apă, iar ei erau în pericol.
24. Atunci, venind la el, l-au trezit spunând: "Învăţătorule! Învăţătorule, pierim!" Iar el, trezindu-se, a certat vântul şi valurile. Ele au încetat şi s-a făcut linişte.
25. Atunci le-a spus: "Unde este credinţa voastră?" Ei însă au fost cuprinşi de teamă şi se mirau spunând unii către alţii: "Cine este oare acesta că porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi ele îl ascultă?"
26. Şi au tras la mal în ţinutul gherasenilor, care este de partea cealaltă a Galileii.
27. După ce a coborât [Isus] pe uscat, i-a ieşit înainte un om din cetate, care era posedat de diavol. De mult timp nu mai purta îmbrăcăminte şi nici nu locuia în casă, ci în morminte.
28. Când l-a văzut pe Isus, strigând, s-a aruncat la pământ în faţa lui şi, cu glas puternic, i-a spus: "Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog să nu mă chinuieşti!",
29. pentru că el îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De fapt, de multe ori pusese stăpânire pe el. Pentru a fi păzit, fusese legat cu cătuşe la mâini şi lanţuri la picioare, dar, sfărâmând orice legătură, era gonit de diavol în pustiu.
30. Atunci Isus, l-a întrebat: "Care-ţi este numele?" El i-a răspuns: "Legiune", căci intraseră mulţi diavoli în el.
31. Şi-l rugau să nu le poruncească să intre în abis.
32. Era acolo o turmă mare de porci care păşteau pe munte; şi l-au rugat să le dea voie să intre în ei, iar el le-a dat voie.
33. Atunci diavolii au ieşit din om şi au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în lac şi s-a înecat.
34. Când au văzut paznicii ce s-a întâmplat, au alergat să dea de ştire în cetate şi în sate.
35. Iar ei au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Isus; l-au găsit pe omul din care ieşiseră diavolii îmbrăcat şi întreg la minte, aşezat la picioarele lui Isus. Şi i-a cuprins frica.
36. Însă, când cei care au văzut au povestit cum a fost salvat cel posedat de diavol,
37. toată mulţimea dimprejurul gherasenilor l-a rugat pe Isus să se îndepărteze de la ei, căci erau cuprinşi de o mare frică. Atunci, urcându-se în barcă, s-a întors.
38. Omul din care fuseseră scoşi diavolii îl ruga să-l [lase să] rămână cu el, însă l-a trimis, spunând:
39. "Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine". Iar el a plecat, vestind în întreaga cetate ceea ce a făcut Isus pentru el.
40. Când s-a întors Isus, a fost primit de mulţime, căci toţi îl aşteptau.
41. Şi iată că a venit un bărbat cu numele Iair, care era conducătorul sinagogii şi, căzând la picioarele lui Isus, îl ruga să vină în casa lui
42. fiindcă avea o singură fiică, în jur de doisprezece ani, care era pe moarte. Pe când se ducea, mulţimile îl îmbulzeau.
43. O femeie, având hemoragie de doisprezece ani, care îşi cheltuise toată avuţia cu medicii şi care nu putuse fi vindecată de nimeni,
44. apropiindu-se pe la spate, i-a atins ciucurii mantiei şi îndată hemoragia ei s-a oprit.
45. Atunci Isus a spus: "Cine m-a atins?" Fiindcă toţi negau, Petru i-a zis: "Învăţătorule, mulţimile se îmbulzesc şi te îngrămădesc".
46. Însă Isus a spus: "Cineva m-a atins, pentru că am simţit că o putere a ieşit din mine".
47. Atunci femeia, văzând că nu poate rămâne ascunsă, a venit tremurând şi, aruncându-se la picioarele lui, a mărturisit în faţa întregului popor din ce cauză l-a atins şi cum a fost vindecată imediat.
48. Iar el i-a spus: "Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!"
49. Pe când încă mai vorbea, a venit cineva de la conducătorul sinagogii, spunând: "Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe Învăţător!"
50. Când a auzit, Isus i-a răspuns: "Nu te teme, crede numai şi ea va fi mântuită!"
51. Venind deci la casa lui, nu a permis nimănui să intre cu el, decât lui Petru, Ioan şi Iacob, tatălui şi mamei fetei.
52. Toţi plângeau şi îşi băteau pieptul pentru ea. Dar el le-a spus: "Nu plângeţi, fiindcă nu a murit, ci doarme!"
53. Iar ei îl luau în râs, ştiind că murise.
54. Atunci el, prinzând-o de mână, a strigat: "Copilă, scoală-te!"
55. Şi sufletul ei s-a întors şi ea s-a ridicat imediat. Iar el a poruncit să i se dea să mănânce.
56. Părinţii ei au rămas uluiţi, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.