SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Evanghelia după Sfântul Luca

Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Nașterea lui Isus(Mt 1,18-25)

21 În zilele acelea, a venit un decret din partea împăratului Augusta ca să se facă recensământ pe tot pământul. 2 Acest recensământ a fost primul, pe când Quiriniusb era guvernator al Siriei. 3 Toți mergeau să fie înscriși, fiecare în cetatea sa. 4 Și Iosif a urcatc din Galileea, din cetatea Nazaret, către Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem, întrucât era din casa și din familia lui David, 5 pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. 6 Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască 7 și l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru eid.
    8 În același ținut erau unii păstori care trăiau pe câmp și păzeau turmele pe timpul nopții. 9 Și le-a apărut un înger al Domnului și gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost cuprinși de o mare spaimă. 10 Îngerul le-a spus: "Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: 11 astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. 12 Acesta este semnul: veți găsi un copil înfășat și culcat în iesle". 13 Dintr-o dată, s-a unit cu îngerul o mulțime din oastea cereascăe, lăudându-l pe Dumnezeu și spunând:
14     "Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu,
    și pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubește!"f
    15 Când îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii au spus unii către alții: "Să mergem până la Betleem și să vedem acest Cuvânt care s-a făcut și ce ne-a făcut cunoscut Domnul". 16 Au plecat, deci, în grabă și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și copilul culcat în iesle. 17 După ce l-au văzut, au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre acest copil. 18 Toți cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. 19 Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. 20 Apoi păstorii s-au întors, preamărindu-l și lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit și au văzut, după cum le-a fost spus.
    21 Când s-au împlinit opt zile, a fost circumcis și i s-a pus numele Isus, așa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit.

Prezentarea lui Isus în templu
    22 După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moiseg, l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: Orice prim născut de parte bărbătească va fi declarat sfânt pentru Domnulh 24 și să aducă jertfă, după cum este scris în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
    25 Și iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon și acesta era un om drept și evlavios care aștepta consolareai lui Israel și Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosulj Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinții l-au adus pe copilul Isus, ca să îndeplinească prescrierile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în brațele sale și l-a binecuvântat pe Dumnezeu spunând:
29    "Acum eliberează-l, Stăpâne,
    pe slujitorul tău în pace, după cuvântul tău,
30    pentru că ochii mei au văzut mântuirea ta
31    pe care ai pregătit-o
    în fața tuturor popoarelor:
32    lumină spre luminarea neamurilor
    și spre gloria poporului tău Israel!"
33 Tatăl și mama lui se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat și i-a spus Mariei, mama lui: "Iată, acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora în Israel și ca semn care va stârni împotrivirek - 35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi - iar ție, o sabie îți va străpunge sufletul".
    36 Era acolo și Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Așer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria ei, 37 era acum văduvă și ajunsese la optzeci și patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni. 38 Venind și ea chiar la aceeași oră, îl preamărea pe Dumnezeu și vorbea despre [copil] tuturor celor care așteptau eliberarea Ierusalimului.
    39 Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creștea și se întărea, plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Isus în templu la vârsta de doisprezece ani
    41 Părinții lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Pașteluil. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. 43 După ce s-au împlinit acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinții lui nu știau. 44 Crezând însă că este cu grupul de pelerinim, au mers cale de o zi și-l căutau printre rude și cunoscuți. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim, căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învățătorilorn, ascultându-i și punându-le întrebări.
    47 Toți cei care îl ascultau se mirau de înțelepciunea și de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriți și mama lui i-a spus: "Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău și cu mine te-am căutat îngrijorați". 49 El însă le-a spus: "De ce m-ați căutat? Nu știați că eu trebuie să fiu în casao Tatălui meu?" 50 Însă ei n-au înțeles cuvântul pe care li-l spusese.
    51 Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret și era supus lor. Iar mama lui păstra toate acestea în inima ei.
    52 Isus creștea în înțelepciune, statură și har, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

Note de subsol

a Octavian August este strănepotul lui Iulius Cezar. După înfrângerea lui Lepidus (36 î.C.) și a lui Antoniu (31 î.C.), rămâne singur împărat în Imperiul Roman. A primit de la senat titlul de August (= cel vrednic de onoare) în 27 î.C. A murit în anul 14 d.C.
b Publius Sulpicius Quirinius a fost trimis ca delegat în Siria și însărcinat cu restructurarea Iudeii ca provincie romană după depunerea lui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare (Mt 2,22), care domnise între 4 î.C. și 6 d.C.
c Este o expresie tipic ebraică în VT pentru a indica urcarea în regiunea muntoasă a Iudeii, în special la Ierusalim (780 m altitudine: Mc 10,32; In 2,13; Lc 2,42).
d În greacă, katalyma înseamnă "loc închiriat pentru o noapte". Aici se referă la o încăpere comună pentru popasul caravanelor (caravanserai).
e În VT întâlnim expresia: "Dumnezeul oștirilor cerești" de 284 de ori. Aceste "oștiri" sunt formate din îngeri care aveau rolul liturgic de a cânta laudă lui Dumnezeu (Is 6,3; Iob 38,7; Ps 29,1-2). În textul lui Luca ei celebrează intrarea lui Mesia Isus în lume (Evr 1,6).
f Expresia: oamenilor de bunăvoință, după Vg, nu redă tot sensul original: termenul grec eudokia înseamnă "complăcere", "bunăvoință", "voința de a face bine" și se referă, în mod incontestabil, la planul de mântuire bazat pe bunătatea și fidelitatea lui Dumnezeu, și nu pe răspunsul omului, care are importanța sa, dar e secundar pentru realizarea planului salvific. Traducerea: pace oamenilor pe care el îi iubește este susținută de o serie de manuscrise vechi, de textele de la Qumran (1QH 4,32) și este preferată de majoritatea versiunilor actuale (BJ, TOB, RSV etc.).
g În Lev 12,2-8 se spune că o femeie, după naștere, era considerată "impură" pentru 7 zile, după nașterea unui băiat; pentru 14 zile, după nașterea unei fete și nu era admisă la cult pentru alte 33 de zile, după nașterea unui băiat, și alte 66 de zile, după nașterea unei fete. După această perioadă, trebuia să se prezinte la preot și să ofere "sacrificiul pentru păcat", de obicei un miel de un an, însă pentru cei săraci erau suficiente două turturele sau doi pui de porumbel. Purificarea era impusă numai mamei, iar băiatul prim născut trebuia răscumpărat. Prezentarea copilului în templu nu era poruncită, dar nici interzisă (Num 18,15) și, probabil, unele familii evlavioase o practicau (1Sam 1,24-28).
h Legea prescria răscumpărarea primului născut de parte bărbătească atât pentru oameni, cât și pentru animale (Ex 13,1-2), întrucât erau considerați "consacrați", "sfințiți" Domnului. În ritual se făcea o binecuvântare pentru rodnicia ulterioară și sănătate. Ca preț de răscumpărare, familia trebuia să plătească preotului cinci shekeli. Luca vorbește numai de jertfa adusă pentru purificarea Mariei. Faptul că el nu menționează plata celor cinci shekeli sugerează ideea că Isus nu trebuia să fie răscumpărat, căci el își va da viața ca răscumpărare.
i Evenimentul mesianic descris și promis de profeți care aduce Israelului eliberarea de toate relele și venirea escatologică a lui Dumnezeu (Is 40,1 ș.u.; 62,1; 66,8).
j Lit.: unsul, consacratul (Ex 30,32), destinat să mântuiască poporul lui Dumnezeu. "Cristosul, Unsul Domnului" este titlul mesianic tradițional în VT grec (1Sam 24,7.11), spre deosebire de "Cristos Domnul" devenit nume propriu al lui Isus (Fap 2,36).
k Oamenii se împart în privința lui Cristos: sau se scandalizează de el și, respingându-l prin necredință, devin vinovați (Is 8,14; Lc 20,17-18), sau îl acceptă prin credință și ajung astfel la mântuire.
l După împlinirea vârstei de doisprezece ani, fiecare bărbat israelit era obligat de Lege să meargă la templu de trei ori pe an: la Paști, la Rusalii și la sărbătoarea Corturilor (Ex 23,14-17). Cei care locuiau departe erau obligați numai de Paști. Femeile nu erau obligate, dar multe mergeau din evlavie.
m Lit.: synodia = caravană; cuvântul se află numai aici în NT și desemnează un grup de oameni ce călătoresc împreună. Motivul de a călători în grup din și spre Galileea era traversarea ținutului neospitalier al Samariei și pericolul atacurilor din partea tâlharilor (Lc 9,53; 10,30).
n Pentru o înțelegere corectă a acestui verset, menționăm că învățătura religioasă publică din templu se făcea, în special, cu ocazia sărbătorilor, constând în discuții dintre învățătorii Legii și ascultătorii care le puneau întrebări. Tinerii participau cu entuziasm la aceste lecții publice, din dorința de a cunoaște mai amănunțit Legea și interpretările ei.
o Lit.: în cele ale Tatălui. Contextul în care părinții îl caută pe Isus cere, în mod logic, în răspunsul lui Isus numirea unui loc. Expresia greacă en + dativ plural poate fi tradusă ca locuința, casa, proprietatea cuiva (Iob 18,19; Est 7,9). De altfel, templul este considerat de Isus de mai multe ori drept "casa Tatălui" (Lc 19,46; In 2,16). Majoritatea traducerilor actuale (RSV, BJ, TOB) propun acest sens.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire