|
Noul Testament achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Evanghelia după Sfântul Ioan Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 Vindecarea orbului din naștere 91 Pe când trecea, a văzut un om, orb din naștere. 2 Discipolii lui l-au întrebat: "Rabbi, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinții lui?" 3 Isus a răspuns: "N-a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci [este astfel] ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4 Noi6 După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ, a făcut tină cu salivă 8 Atunci, vecinii și cei care îl văzuseră mai înainte că era cerșetor, au zis: "Nu este el cel care ședea și cerșea?" 9 Unii spuneau: "El este!", alții ziceau: "Nu, dar seamănă cu el!" El a zis: "Eu sunt!" 10 Așadar, i-au spus: "Cum ți s-au deschis ochii?" 11 El a răspuns: "Omul care se numește Isus a făcut tină, mi-a uns ochii și mi-a zis: «Du-te la Siloe și spală-te!» Deci, m-am dus și, după ce m-am spălat, am început să văd". 12 Ei i-au zis: "Unde este acela?" El a spus: "Nu știu". Interogatoriul făcut de către farisei 13 L-au dus la farisei pe cel care fusese orb. 14 De fapt, era sâmbătă ziua în care a făcut Isus tina și i-a deschis ochii. 15 Fariseii l-au întrebat din nou cum a început să vadă. El le-a zis: "Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat și văd". 16 Câțiva dintre farisei ziceau: "Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ține sâmbăta". Alții, însă, ziceau: "Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?" Și era dezbinare între ei. 17 Deci, i-au zis iarăși orbului: "Tu ce spui despre el, de vreme ce ți-a deschis ochii?" El a răspuns: "Este un profet". 18 Iudeii nu credeau despre el că fusese orb și a început să vadă, până când i-au chemat pe părinții celui care și-a căpătat vederea 19 și i-au întrebat: "Acesta este fiul vostru pe care spuneți că l-ați născut orb? Așadar, cum de vede acum?" 20 Părinții lui au răspuns și au zis: "Știm că acesta este fiul nostru și că l-am născut orb. 21 Dar cum de vede acum, nu știm. Și nici cine i-a deschis ochii nu știm. Întrebați-l pe el; e destul de mare 24 Atunci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: "Dă mărire lui Dumnezeu! Orbirea spirituală 35 Isus a auzit că l-au dat afară și, întâlnindu-l, i-a zis: "Crezi tu în Fiul Omului?" 36 El a răspuns: "Cine este, Doamne, ca să cred în el?" 37 Isus i-a spus: "L-ai și văzut. Este cel care vorbește cu tine". 38 El i-a zis: "Cred, Doamne"; și s-a închinat înaintea lui. 39 Isus i-a zis: "Am venit în lumea aceasta ca să fac judecată pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi". 40 Unii dintre fariseii care erau cu el au auzit acestea și i-au zis: "Nu cumva suntem și noi orbi?" 41 Isus le-a zis: "Dacă ați fi orbi, nu ați avea păcat. Dar pentru că spuneți: «Vedem», păcatul vostru rămâne. Note de subsol a Unele manuscrise încearcă să rezolve dificultatea textului, schimbând astfel: Eu trebuie să săvârșesc. Deși neclară, forma la plural este cea mai probabilă. b Această tină făcută din pământ și salivă nu este un leac sau un rit magic, ci are o valoare simbolică. De altfel, orbul se vindecă abia după ce îndeplinește porunca lui Isus de a se spăla în piscina Siloe. c Piscina Siloe aduna apa izvorului Ghihon printr-un tunel lung de 544 m, săpat în stâncă de regele Ezechia, în sec. al VIII-lea î.C. (2Rg 20,20). Zidul piscinei a fost construit de Șalum (Neh 3,15). În ebraică, numele vine de la Shiloah, ceea ce înseamnă "trimisul", așa cum notează și Ioan. d Lit.: are vârsta. Expresia corespondentă în ebraică înseamnă: "are vârsta majoratului". În practica ebraică, un copil devenea major la 12 ani, vârstă la care trebuia să cunoască toată Legea și să dea un examen din ea în fața comunității. După aceasta, era proclamat "fiu al Legii", având toate drepturile și obligațiile unui evreu. e Legislația referitoare la excomunicare prevedea, pe vremea aceea, următoarele cazuri: 1) nezifah - excomunicarea de o săptămână, pentru o abatere ușoară; 2) nidduy - excomunicare pe 30 de zile, dar, în acest timp, era permisă participarea la unele adunări; 3) herem - excomunicarea solemnă impusă de autoritățile iudaice, care îl excludea pe cineva din Israel pentru totdeauna. f Este o formulă folosită pentru a constrânge pe cineva să dea o mărturie adevărată, în special când trebuia să recunoască o vină (1Sam 6,5; Ios 7,19). Sensul este: "Jură înaintea lui Dumnezeu că vei spune adevărul și numai adevărul!" |
© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
|