|
Noul Testament achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Evanghelia după Sfântul Ioan
Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21
Capitolul 6 - După acestea, Isus a trecut pe malul celălalt al Mării Galileii sau a Tiberiadei.
- Îl urma o mulțime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii.
- Isus s-a urcat pe munte și s-a așezat acolo împreună cu discipolii lui.
- Iar Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
- Ridicându-și ochii și văzând că o mulțime mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: "De unde vom cumpăra pâini ca aceștia să mănânce?"
- Însă spunea aceasta ca să-l pună la încercare; de fapt, el știa ce avea de gând să facă.
- Filip i-a răspuns: "Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte o bucățică".
- Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis:
- "Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Însă ce sunt acestea pentru atâția?"
- Isus a zis: "Faceți-i pe oameni să se așeze!" În locul acela era multă iarbă. Așadar, s-au așezat bărbații, în număr cam de cinci mii.
- Isus a luat pâinile și, mulțumind, le-a dat celor așezați; la fel și din pești, cât a voit fiecare.
- Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: "Adunați bucățile rămase, ca să nu se piardă nimic".
- Așadar, au adunat și au umplut douăsprezece coșuri cu bucăți care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz.
- Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: "Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!".
- Așadar, cunoscând că au de gând să vină și să-l ia cu forța ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.
- Când s-a înserat, discipolii lui au coborât la mare
- și, urcându-se într-o barcă, s-au îndreptat spre Cafarnaum, pe țărmul celălalt al mării. Se făcuse deja întuneric, iar Isus încă nu venise la ei.
- Marea era agitată pentru că sufla un vânt puternic.
- Când au ajuns la douăzeci și cinci - treizeci de stadii, l-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-se de barcă. I-a cuprins frica,
- dar el le-a zis: "Eu sunt. Nu vă temeți!"
- Atunci au voit să-l ia în barcă și îndată barca a ajuns la țărmul spre care se îndreptau.
- A doua zi, mulțimea care stătea pe țărmul celălalt al mării a văzut că nu era acolo decât o barcă și că Isus nu plecase în barcă cu discipolii săi, ci numai discipolii plecaseră.
- Alte bărci din Tiberiada au venit aproape de locul unde mâncaseră pâinea pe care o binecuvântase Domnul.
- Așadar, când a văzut mulțimea că nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo, s-au urcat și ei în bărci și au venit la Cafarnaum, căutându-l pe Isus.
- Găsindu-l pe țărmul celălalt al mării, i-au spus: "Rabbi, când ai ajuns aici?"
- Isus a răspuns și le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat.
- Lucrați nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viața veșnică, pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său.
- Atunci i-au zis: "Ce să facem ca să săvârșim faptele lui Dumnezeu?"
- Isus a răspuns și le-a zis: "Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu ca să credeți în cel pe care l-a trimis el".
- Iar ei i-au spus: "Ce semn faci tu ca să vedem și să credem în tine? Ce înfăptuiești?
- Părinții noștri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer".
- Atunci Isus le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă pâinea din cer, cea adevărată.
- Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă viață lumii".
- Ei i-au zis: "Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta!" Isus le-a spus:
- "Eu sunt pâinea vieții. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame și celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată.
- Dar eu v-am spus: «M-ați văzut și nu credeți».
- Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afară,
- căci m-am coborât din cer nu ca să fac voința mea, ci voința celui care m-a trimis;
- și aceasta este voința celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci să-i învii în ziua de pe urmă.
- Pentru că aceasta este voința Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul și crede în el să aibă viața veșnică. Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă".
- Iudeii murmurau împotriva lui pentru că spusese: "Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer"
- și spuneau: "Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum de spune acum: «M-am coborât din cer»?"
- Isus a răspuns și le-a zis: "Nu mai murmurați între voi!
- Nimeni nu poate să vină la mine, dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis și eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
- Este scris în profeți: Și toți vor fi învățați de Dumnezeu. Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl vine la mine.
- Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl, decât numai cel care este de la Dumnezeu: acesta l-a văzut pe Tatăl.
- Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viața veșnică.
- Eu sunt pâinea vieții.
- Părinții voștri au mâncat mana în pustiu și au murit.
- Aceasta este pâinea care se coboară din cer: ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu moară.
- Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii".
- Atunci iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: "Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?"
- Dar Isus le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi.
- Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică și eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
- Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură.
- Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu rămâne în mine și eu în el.
- Așa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel și cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine.
- Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinții voștri și au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci".
- Acestea le-a spus, în timp ce învăța în sinagoga din Cafarnaum.
- Când au auzit, mulți dintre discipolii lui au zis: "Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?"
- Dar Isus, cunoscând în sine că discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: "Vă scandalizează acest lucru?
- Dar dacă l-ați vedea pe Fiul Omului urcându-se acolo unde a fost mai înainte?
- Duhul este acela care dă viața, trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață.
- Dar sunt unii dintre voi care nu cred!" De fapt, Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este acela care îl va trăda.
- Și le-a zis: "De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine decât dacă îi este dat de la Tatăl".
- După aceasta, mulți dintre discipolii lui s-au retras și nu mai mergeau cu el.
- Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece: "Nu cumva vreți să plecați și voi?"
- Simon Petru i-a răspuns: "Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice,
- iar noi am crezut și am cunoscut că tu ești sfântul lui Dumnezeu".
- Isus le-a răspuns: "Oare nu v-am ales eu pe voi doisprezece? Dar unul dintre voi este un diavol!"
- De fapt, vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, unul dintre cei doisprezece, avea să-l trădeze.
|
|