SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Evanghelia după Sfântul Ioan

Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

191 Atunci Pilat l-a luat pe Isus și l-a dat să fie biciuita. 2 Soldații au împletit o coroană din spini, i-au pus-o pe cap și l-au îmbrăcat cu o haină de purpură, 3 apoi veneau la el și spuneau: "Bucură-te, regele Iudeilor!" Și-i dădeau palmeb.
    4 Pilat a ieșit din nou afară și le-a zis: "Iată, vi-l aduc afară ca să știți că nu găsesc în el nici o vină". 5 Așadar, Isus a ieșit afară, purtând coroana de spini și haina de purpură. Iar Pilatc le-a zis: "Iată omul!" 6 Când l-au văzut, arhiereii și cei din gardă au strigat: "Răstignește-l! Răstignește-l!" Pilat le-a zis: "Luați-l voi și răstigniți-l pentru că eu nu găsesc în el nici o vină!" 7 Iudeii i-au răspuns: "Noi avem o Lege și după această Lege trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu".
    8 Când a auzit Pilat cuvintele acestea, s-a înspăimântat și mai mult. 9 A intrat iarăși în pretoriu și i-a zis: "De unde ești tu?" Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. 10 Atunci Pilat i-a zis: "Mie nu-mi vorbești? Nu știi că eu am putere să te eliberez și am putere să te răstignesc?" 11 Isus i-a răspuns: "Nu ai avea nici o putere asupra mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel care m-a dat în mâinile tale are un păcat mai mare".
    12 De aceea, Pilat căuta să-l elibereze, dar iudeii strigau: "Dacă-l eliberezi pe acesta, nu ești prietenul împăratuluid. Oricine se face pe sine rege se împotrivește împăratului".
    13 Când a auzit Pilat cuvintele acestea, l-a dus pe Isus afară și s-a așezate pe un tron în locul numit Lithostrotosf - iar în ebraică, "Gabbata"g. 14 Era ziua Pregătirii Paștelui, pe la ceasul al șaselea. Și le-a spus iudeilor: "Iată-l pe regele vostru!" 15 Atunci ei au strigat: "Ia-l, ia-l, răstignește-l"! Pilat le-a spus: "Să-l răstignesc pe regele vostru?" Arhiereii au răspuns: "Nu avem alt rege decât pe împăratul". 16 Atunci l-a predat lor ca să fie răstignit.

Răstignirea lui Isus
(Mt 27,32-44; Mc 15,21-32; Lc 23,26-43)
    Așadar, l-au luat pe Isus. 17 Purtându-și singur crucea, a ieșit spre locul numit "al Craniului"h, care în ebraică este numit "Golgota", 18 unde l-au răstignit pe el și împreună cu el alți doi, de o parte și de alta, iar Isus în mijloc. 19 Pilat a scris și o inscripției și a pus-o pe cruce. Era scris: "Isus Nazarineanul, regele iudeilor". 20 Mulți dintre iudei au citit această inscripție, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate și era scris în ebraică, latină și greacăja. 21 Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilat: "Nu scrie: «Regele iudeilor»k, ci acela a zis: «Eu sunt regele iudeilor»". 22 Pilat a răspuns: "Ce-am scris, am scris".
    23 După ce soldații l-au răstignit pe Isus, au luat hainele lui și au făcut patru părți, fiecărui soldat o parte, și tunical. Însă tunica era fără cusătură, țesută dintr-o bucată, de sus până jos; 24 așadar, au zis unii către alții: "Să nu o rupemm, ci să tragem la sorți pentru ea, a cui să fie". Aceasta ca să se împlinească Scriptura:
    Au împărțit între ei hainele mele
    și pentru tunica mea au aruncat zaruri.
Soldații au făcut toate acestea.
    25 Lângă crucea lui Isus, stăteau mama lui Isus și sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, și Maria Magdalena. 26 Așadar, văzând Isus că stătea acolo mama lui și discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: "Femeie, iată-l pe fiul tău!" 27 Apoi, i-a spus discipolului: "Iat-o pe mama ta!" Și, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el.

Moartea lui Isus
(Mt 27,45-56; Mc 15,33-41; Lc 23,44-49)
    28 După aceasta, văzând că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, Isus a zis: "Mi-e sete". 29 Era acolo un vas plin cu oțet. Atunci, ei au pus în isopn un burete îmbibat cu oțet și i l-au apropiat de gură. 30 După ce a luat oțetul, Isus a spus: "S-a împlinit!" Și, plecându-și capul, și-a dat duhul.

Coasta străpunsă a lui Isus
    31 Întrucât era ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta - pentru că acea sâmbătă era zi mare - iudeii i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioareloro și să-i ia de acolo. 32 Atunci, au venit soldații, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi și ale celuilalt care era răstignit cu el. 33 Dar când au venit la Isus și au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, 34 ci unul dintre soldați i-a străpuns coasta cu o suliță și îndată a ieșit sânge și apăp. 35 Cel care a văzut a dat mărturie și mărturia lui este adevărată; el știe că spune adevărul ca să credeți și voi. 36 Acestea s-au făcut ca să se împlinească Scriptura: Nu i se va zdrobi nici un os. 37 Iar în altă parte Scriptura mai spune: Vor privi la cel pe care l-au străpuns.

Înmormântarea lui Isus
(Mt 27,57-61; Mc 15,42-47; Lc 23,50-56)
    38 După acestea, Iosif din Arimateea, care era discipol al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a permis. Atunci, a venit și a luat trupul lui Isus. 39 A venit și Nicodim, cel care fusese mai înainte la el noaptea, și a adus un amestec de mir și aloeq, cam de o sută de litrer. 40 Ei au luat trupul lui Isus, l-au înfășurat în giulgiuri, cu uleiurile aromatice, după cum este obiceiul de înmormântare la evrei. 41 În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou în care nu fusese pus nimeni, niciodată. 42 Așadar, pentru că era ziua Pregătirii iudeilor, iar mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo.

Note de subsol

a Decizia lui Pilat de a-l da pe Isus să fie biciuit nu poate fi interpretată ca o încercare de a-i abate pe iudei de la planul lor ucigaș, în speranța că prezentarea lui Isus în starea jalnică de după biciuire ar putea trezi compasiune. Nici nu se poate susține că Pilat ar demonstra clemență față de Isus. În contextul lui Ioan, Pilat este reprezentantul acelei lumi necredincioase care nu-l recunoaște, ci îl respinge pe Isus. De altfel, biciuirea făcea parte, în mod obișnuit, din sentința capitală.
b Spre deosebire de ceilalți evangheliști, unde batjocorirea și chinuirea lui Isus din partea soldaților este descrisă pe larg, Ioan reține doar cele trei elemente: încoronarea cu spini, haina de purpură și salutul ironic, care sunt însemnele regalității sale. Iar pălmuirea este prezentată ca un gest violent de refuz din partea oamenilor.
c În textele originale lipsește: Pilat. Pentru a evita confuzia, cele mai multe traduceri specifică subiectul.
d Prietenul împăratului este un titlu onorific acordat ca o recompensă pentru loialitate sau servicii deosebite făcute împăratului și imperiului. Aluzie ironică la acuzele formulate deja împotriva lui Pilat, care era suspectat de lezmaiestate față de Tiberiu.
e Verbul grec kathizein poate fi tranzitiv sau intranzitiv. În cazul în care este luat ca intranzitiv, se referă la Pilat, care, fiind judecător în procesul lui Isus, "se așază pe tronul de judecată". Dacă verbul este considerat tranzitiv, descrie atitudinea batjocoritoare a lui Pilat care-l așază pe Isus pe scaunul de judecată. În acest caz, scena ironică are următoarea semnificație: Isus, recunoscut rege, este invitat să ia loc pe tron pentru a judeca lumea. Mulți exegeți preferă a doua interpretare.
f Termenul grec Lithostrotos înseamnă pavaj de piatră.
g Termenul aramaic Gabbatha înseamnă "loc înalt", "colină", iar după Talmud, "colina templului".
h După tradiția iudaică menționată de Origene și preluată de Bisericile Orientale, Adam a fost înmormântat pe această colină, de unde și numele: "Locul Craniului".
i Lit.: titlu. Este un termen tehnic roman pentru tăblița purtată la gât de cel condamnat și pe care era scris numele, uneori și motivul condamnării.
j Faptul că inscripția este redactată în ebraică-aramaică (limba națională care este și limba Legii, a templului), în latină (limba administrației romane asociată cu puterea politică) și în greacă (limba comunicațiilor internaționale și a schimburilor) are o valoare definitivă și imutabilă: Isus răstignit este regele iudeilor pe scena lumii întregi, adică în perspectiva universalității culturale și religioase.
k În Evanghelia după sfântul Ioan regalitatea lui Isus este tema centrală în confruntarea lui cu reprezentanții iudaismului. Isus este Mesia care duce la împlinire speranța biblică, dar într-o formă care pare negarea ei: regele-Mesia răstignit. Astfel, pentru Ioan, declarația finală a lui Pilat ("Ce-am scris...") nu este doar ecoul obișnuitei birocrații imperiale, ci mai degrabă o proclamație a regalității lui Isus ca un fapt de neschimbat: Isus este regele iudeilor și rămâne în ciuda refuzului sau contestației lor.
l Vezi n. Mt 5,40.
m În simbolismul biblic, haina sau tunica sfâșiată reprezintă diviziunea celor două regate ale evreilor (1Rg 11,29.32; 1Sam 15,27). "Tunica fără cusătură", la fel ca și năvodul care nu se rupe de mulțimea peștilor (In 21,11), simbolizează unitatea Bisericii, realizată prin moartea lui Isus. Faptul că este țesută dintr-o bucată și că soldații nu o rup indică pentru evanghelist că cei care fac parte din Biserică nu sunt divizați cu privire la Isus, așa cum erau iudeii (In 7,43; 19,16; 10,19).
n În cele mai multe manuscrise avem termenul: isop. Mulți exegeți preferă termenul hysso = suliță, care apare doar în puține manuscrise târzii, sub pretextul că tulpina de isop este prea scurtă și fragilă. Totuși, Ioan alege acest termen pentru valoarea lui simbolică. Isopul era prescris în ritul de stropire cu sângele mielului pascal (Ex 12,22) și în riturile de purificare și consacrare (Lev 14,4-6; Num 19,6). În acest caz, Isus ar fi indicat, în mod indirect, ca fiind mielul pascal, indicație clarificată în continuare, în v. 36.
o Mărturiile istorice atestă o astfel de practică pentru grăbirea morții celor răstigniți. Este relevantă descoperirea cadavrului unui răstignit din sec. I (la nord de Muntele Măslinilor) care prezenta urmele cuielor și avea femurul drept zdrobit. Însă Ioan este interesat mai mult de aspectul teologic: asemenea mielului pascal, lui Isus nu-i sunt zdrobite oasele.
p În această expresie (unică în NT) Ioan reunește două simboluri: "apa vie" (In 7,38-39; cf. Zah 13,1; 12,10), simbolizând Duhul lui Dumnezeu, și "sângele" (In 6,51-56), simbolul jertfirii totale de sine. S-au încercat unele interpretări care pun pe prim plan "sângele" (sacramentul Euharistiei) sau "apa" (sacramentul Botezului). În jurul acestui text s-au formulat o mulțime de speculații teologice care riscă uneori să devină arbitrare. Această varietate de orientări exegetice este și semnul bogăției de sens a textului sfântului Ioan.
q Este o esență puternic parfumată, extrasă din lemnul plantei de aloe (Aquilaria agallocha) care crește în partea de nord-est a Asiei Mici. De obicei se pulverizează pe pat și pe haine (Prov 7,17; Ps 45,8), dar se folosește, în mod normal, la înmormântări. În acest caz, are rolul de a neutraliza mirosul greu și de a împiedica descompunerea.
r Litra (unitate de capacitate) = 327 ml. Cantitatea incredibil de mare are un rol simbolic, probabil este legată de ideea regalității lui Isus, ca și accentul pus pe mormântul nou, situat într-o grădină (cf. In 19,41).

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire