|
Noul Testament achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Galateni
Capitole: 1 2 3 4 5 6
Capitolul 3 - O, galateni fără minte! Cine v-a vrăjit pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat Cristos răstignit?
- Numai aceasta vreau să știu de la voi: ați primit Duhul din faptele Legii sau din ascultarea credinței?
- Sunteți atât de fără minte? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup?
- Ați suferit atâtea în zadar? Dacă totuși [a fost] în zadar!
- Așadar, cel care vă dăruiește Duhul și înfăptuiește minuni printre voi [le face] datorită faptelor Legii sau datorită ascultării credinței?
- Astfel, Abraham a crezut în Dumnezeu și i s-a considerat aceasta ca justificare.
- Să știți deci că fiii lui Abraham sunt cei din credință.
- De altfel, Scriptura, știind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificați pe păgâni datorită credinței, i-a vestit dinainte lui Abraham: în tine vor fi binecuvântate toate popoarele,
- astfel încât cei ce sunt din credință sunt binecuvântați împreună cu Abraham cel credincios.
- Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în cartea Legii ca să le împlinească.
- Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credință.
- Însă Legea nu este din credință, ci cel care împlinește acestea va trăi în ele.
- Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: Blestemat oricine este atârnat pe lemn,
- pentru ca binecuvântarea lui Abraham pentru popoare să vină în Cristos Isus ca să primim promisiunea Duhului prin credință.
- Fraților, vorbesc ca un om: un testament convalidat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica.
- Or, promisiunile i-au fost făcute lui Abraham și descendentului său. Nu se zice "descendenților" ca și cum ar fi fost mai mulți, ci ca pentru unul singur: și descendentului său. Acesta este Cristos.
- De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul convalidat de Dumnezeu, așa încât promisiunea să fie zădărnicită.
- Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abraham printr-o promisiune.
- Atunci de ce este Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor până când avea să vină descendentul, căruia i-a fost făcută promisiunea. Ea a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.
- Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însă Dumnezeu este unul.
- Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, într-adevăr justificarea ar veni din Lege.
- Însă Scriptura a închis toate sub păcat pentru ca promisiunea să fie dată celor care cred prin credința în Isus Cristos.
- Înainte de a fi venit credința, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care avea să se descopere,
- astfel că Legea a fost pedagogul nostru spre Cristos, ca să fim justificați prin credință.
- Dar de când a venit credința, nu mai suntem sub pedagog.
- Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Cristos Isus.
- Toți câți ați fost botezați în Cristos v-ați îmbrăcat în Cristos.
- Așadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat și nici femeie: voi toți sunteți una în Cristos Isus.
- Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți descendența lui Abraham, moștenitori după promisiune.
|
|