SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Galateni

Capitole: 1 2 3 4 5 6

II. PARTEA DOCTRINARĂ

Justificarea prin credință

31 O, galateni fără minte! Cine v-a vrăjit pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat Cristos răstignit? 2 Numai aceasta vreau să știu de la voi: ați primit Duhul din faptele Legii sau din ascultarea credinței? 3 Sunteți atât de fără minte? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup? 4 Ați suferit atâtea în zadar? Dacă totuși [a fost] în zadar!a 5 Așadar, cel care vă dăruiește Duhul și înfăptuiește minuni printre voi [le face] datorită faptelor Legii sau datorită ascultării credinței?
    6 Astfel, Abraham a crezut în Dumnezeu și i s-a considerat aceasta ca justificare. 7 Să știți deci că fiii lui Abraham sunt cei din credință. 8 De altfel, Scriptura, știind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificați pe păgâni datorită credinței, i-a vestit dinainte lui Abraham: în tine vor fi binecuvântate toate popoarele, 9 astfel încât cei ce sunt din credință sunt binecuvântați împreună cu Abraham cel credincios.
    10 Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în cartea Legii ca să le împlineascăb. 11 Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credință. 12 Însă Legea nu este din credință, ci cel care împlinește acestea va trăi în ele. 13 Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legiic, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: Blestemat oricine este atârnat pe lemn, 14 pentru ca binecuvântarea lui Abraham pentru popoare să vină în Cristos Isus ca să primim promisiunead Duhului prin credință.

Legea și promisiunea
    15 Fraților, vorbesc ca un om: un testament convalidat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica. 16 Or, promisiunile i-au fost făcute lui Abraham și descendentului său. Nu se zice "descendenților" ca și cum ar fi fost mai mulți, ci ca pentru unul singur: și descendentului său. Acesta este Cristos. 17 De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul convalidat de Dumnezeue, așa încât promisiunea să fie zădărnicită. 18 Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abraham printr-o promisiune.

Rolul provizoriu al Legii
    19 Atunci de ce este Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor până când avea să vină descendentul, căruia i-a fost făcută promisiunea. Ea a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitorf. 20 Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însă Dumnezeu este unul.
    21 Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu?g Nicidecum! Dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, într-adevăr justificarea ar veni din Lege. 22 Însă Scriptura a închis toate sub păcat pentru ca promisiunea să fie dată celor care cred prin credința în Isus Cristos.

Binefacerile credinței
    23 Înainte de a fi venit credința, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care avea să se descopere, 24 astfel că Legea a fost pedagogulh nostru spre Cristos, ca să fim justificați prin credință. 25 Dar de când a venit credința, nu mai suntem sub pedagog.
    26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Cristos Isus. 27 Toți câți ați fost botezați în Cristos v-ați îmbrăcat în Cristosi. 28 Așadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat și nici femeie: voi toți sunteți una în Cristos Isus. 29 Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți descendența lui Abraham, moștenitori după promisiune.

Note de subsol

a Ultima parte a versetului este tradusă diferit, în funcție de insistența asupra tonului amenințător sau de îndemn. Lit.: dacă, într-adevăr, chiar în zadar.
b Argumentul lui Paul în favoarea justificării prin credință, și nu prin împlinirea Legii lui Moise, se bazează pe dificultatea împlinirii tuturor prescrierilor Legii, amplificată mult de tradiția iudaică.
c După Dt 21,23, cadavrul unui condamnat la moarte prin spânzurare trebuia să fie îngropat în aceeași zi pentru a nu fi contaminată comunitatea de impuritatea prezenței mortului. În acest caz, blestemul avea rolul de a urgenta îngroparea.
d Câteva manuscrise vechi înlocuiesc: promisiunea cu: binecuvântarea.
e Unele manuscrise adaugă: în Cristos.
f Textele biblice referitoare la promulgarea Legii de pe Sinai (Ex 19, 9.16; 24,15; Dt 4,11; 5,22) nu vorbesc despre prezența îngerilor. Dar tradiția iudaică a interpretat fenomenele care au însoțit teofania (foc, nor, întuneric, fulgere, tunete, grindină etc.) drept o prezență a îngerilor. Existau și tradiții care vorbeau despre un rol de mijlocire al îngerilor în promulgarea Legii. Servindu-se de aceste tradiții, Paul scoate în evidență inferioritatea Legii față de promisiunea care este rostită direct de către Dumnezeu. Vorbind de un mijlocitor, este clară aici referința la Moise. În literatura apocrifă, se exaltă acest rol al lui Moise, ca și meritele Israelului, singura națiune care a acceptat toate clauzele Legii. Comentând textul din Dt 33,2, Targumul Neofiti consideră că Dumnezeu s-ar fi adresat mai întâi vecinilor lui Israel. Dar fiii lui Ismael, când au găsit scris "să nu furi", au respins-o etc. Lista națiunilor ajunge în alte scrieri apocrife până la 60. Dar Paul insistă asupra inferiorității și ineficacității Legii în comparație cu promisiunea.
g O parte din manuscrisele cele mai vechi în loc de: Dumnezeu, au: Cristos, altele omit: Dumnezeu.
h Figura pedagogului este binecunoscută lumii greco-romane. De cele mai multe ori, pedagogii erau sclavi educați, prezenți mereu în casa stăpânului, asigurând educația copiilor. Plotin evocă situația paradoxală a copilului liber, supus pedagogului sclav. Legea, ca, de altfel, și pedagogul, este o etapă necesară în procesul de maturizare spre Cristos.
i În Scriptură haina are un sens profund: protecție a corpului împotriva intemperiilor, haina este și un semn al integrării într-o comunitate. Omul gol este fără apărare, "ca un sclav tras de funie". Dar haina unui om exprimă într-un fel și personalitatea sa, face parte din eu-l său. "Îmbrăcarea în Cristos" la botez are o importanță comunitară și personală: comunitară, asigurând unitatea comunității; personală, renunțând la omul vechi și la poftele sale.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire