SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Faptele Apostolilor

Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Discursul sfântului Ștefan

71 Marele preot a zis: "Așa este într-adevăr?" 2 Dar el a spus: "Voi, frația și părinți, ascultați! Dumnezeul gloriei s-a arătat părintelui nostru Abraham pe când era în Mesopotamia, mai înainte de a fi locuit în Haran, 3 și i-a zis: Ieși din pământul tău și dintre rudele tale și du-te în țara pe care ți-o voi arăta! 4 Atunci el a ieșit din țara caldeilor și a locuit în Haran. De acolo, după ce a murit tatăl său, [Dumnezeu] l-a strămutat în țara aceasta în care locuiți voi acum. 5 Și nu i-a dat în ea moștenire nici o palmăb de pământ, ci i-a promis că i-o va da în stăpânire lui și descendenței lui după el, deși nu avea nici un copil. 6 Dumnezeu a zis astfel: Urmașii lui vor fi locuitori în altă țară, vor fi făcuți sclavi și vor fi chinuiți patru sute de ani, 7 dar națiunea căreia îi vor fi sclavi eu o voi judeca, a spus Dumnezeu, și după aceea vor ieși [de acolo] și îmi vor aduce cult în locul acesta. 8 Și i-a dat alianța circumciziei. Astfel l-a născut pe Isaac și l-a circumcis în ziua a opta, Isaac pe Iacob, iar Iacob pe cei doisprezece patriarhi.
    9 Dar patriarhii, geloși pe Iosif, l-au vândut în Egipt. Însă Dumnezeu era cu el 10 și l-a eliberat din toate nenorocirile lui: i-a dat har și înțelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului, și l-a pus guvernator peste Egipt și peste toată casa lui. 11 Dar a venit peste tot Egiptul și peste Canaan o foamete și o mare nenorocire, iar părinții noștri nu găseau hrană. 12 Auzind Iacob că în Egipt erau grâne, i-a trimis prima dată pe părinții noștri; 13 a doua oară, Iosif li s-a făcut cunoscut fraților săi, astfel Faraon a aflat de originea lui Iosif.
    14 Atunci Iosif a trimis ca să fie chemat tatăl său și toată rudenia, cu totul șaptezeci și cinci de persoane. 15 Și a coborât Iacob în Egipt, unde a murit el și părinții noștri. 16 Au fost mutați la Sihem și puși în mormântul pe care Abraham îl cumpărase cu bani de la fiii lui Emor în Sihemc.
    17 Dar, pe măsură ce se apropia timpul promisiunii pe care Dumnezeu o făcused lui Abraham, poporul creștea și se înmulțea în Egipt, 18 până când s-a ridicat peste Egipte un alt rege care nu-l cunoștea pe Iosif. 19 Acesta s-a purtat cu perfidie față de neamul nostru, i-a asuprit pe părinții noștrif, până la a-i face să-și arunce nou-născuții ca să nu mai trăiască.
    20 În acel timp s-a născut Moise, care era frumosg înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit timp de trei luni în casa tatălui. 21 Dar când a fost abandonat, l-a luat la ea fiica faraonului și l-a crescut ca pe fiul ei. 22 Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvintele și faptele sale.
    23 Când a împlinit patruzeci de ani, i-a venit în minte să-i viziteze pe frații lui, pe fiii lui Israel. 24 Văzând că unul dintre ei era asuprit, i-a venit în ajutor și l-a răzbunat pe cel asuprit, ucigându-l pe egiptean. 25 De fapt, credea că frații lui vor fi înțeles că Dumnezeu le-a dat salvarea prin mâna lui. Dar ei n-au înțeles. 26 A doua zi, văzând că se certau, i-a îndemnat la împăcare, spunând: «Oameni [buni], sunteți frați! De ce vă faceți rău unul altuia?» 27 Dar cel care îl asuprea pe aproapele l-a respins, zicând: «Cine te-a pus conducător și judecător peste noi? 28 Nu cumva vrei să mă omori și pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?» 29 La acest cuvânt, Moise a fugit și a fost străin în ținutul Madian unde a avut doi fii.
    30 După ce au trecut patruzeci de ani, i-a apărut un înger în pustiul de la muntele Sinai, în flacăra unui tufiș care ardea. 31 Când a văzut, Moise a rămas uimit de această apariție. În timp ce se apropia ca să vadă, s-a auzit glasul Domnului: 32 «Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac și al lui Iacob»h. Atunci Moise a început să tremure și nu îndrăznea să privească. 33 Dar Domnul i-a zis: «Scoate-ți încălțăminteai din picioare pentru că locul pe care stai este pământ sfânt. 34 Într-adevăr, am văzut suferința poporului meu în Egipt, am auzit gemetele lor și am coborât ca să-i eliberez. Și acum, du-te, eu te trimit în Egipt».
    35 Pe acest Moise pe care l-au renegat spunând: Cine te-a pus conducător și judecător? pe acesta Dumnezeu l-a trimis drept conducător și eliberator prin îngerulj care i-a apărut în tufișul arzând. 36 Acesta i-a scos afară, făcând minuni și semne în țara Egiptului, la Marea Roșie și în pustiu, timp de patruzeci de ani. 37 Acesta este acel Moise care le-a spus fiilor lui Israel: Dumnezeu vă va ridica dintre frații voștri un profet ca mine. 38 Acesta este cel care, la adunarea din pustiu, a fost mijlocitor între îngerul care-i vorbise pe muntele Sinai și părinții noștri: el a primit cuvinte de viață ca să ni le dea nouă. 39 Părinții noștri nu au voit să-i dea ascultare, ci i s-au împotrivit în inimile lor și s-au întors spre Egipt, 40 spunându-i lui Aaron: Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moise care ne-a scos din Egipt nu știm ce s-a întâmplat. 41 În zilele acelea, și-au făcut un vițel și au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrările mâinilor lor. 42 Atunci Dumnezeu s-a îndepărtat și i-a abandonat ca să aducă cult oștirii cerului, după cum este scris în cartea profeților:
    Mi-ați adus oare sacrificii și jertfe
    timp de patruzeci de ani în pustiu,
    casă a lui Israel?
43     Voi ați purtat cortul lui Moloch
    și steaua zeului vostru Refan,
    chipuri pe care le-ați făcut,
    ca să vă închinați lor.
    De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.
    44 Părinții noștri aveau în pustiu cortul mărturiei după cum a hotărât cel care îi spusese lui Moise ca să-l facă după modelul pe care-l văzuse, 45 iar părinții noștri, după ce l-au primit, l-au purtat cu ei sub conducerea lui Iosue când au cucerit [țara] păgânilor pe care Dumnezeu i-a alungat dinaintea părinților noștri și așa [a rămas] până în zilele lui David. 46 Acesta a găsit har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească o locuință pentru Dumnezeul lui Iacobk. 47 Solomon i-a construit o casă. 48 Însă Cel Preaînalt nu locuiește în casă făcută de mână [de om], după cum spune profetul:
49     Cerul este tronul meu,
    iar pământul, așternut picioarelor mele.
    Ce fel de casă îmi veți construi, spune Domnul,
    sau care este locul meu de odihnă?
50     Oare nu mâna mea a făcut toate acestea?
    51 Încăpățânați, cu inimile și urechile păgânel, voi vă împotriviți întotdeauna Duhului Sfânt. Așa au fost părinții voștri, așa sunteți și voi! 52 Pe care dintre profeți nu i-au persecutat părinții voștri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-ați trădat și l-ați ucis. 53 Voi ați primit Legea prin slujirea îngerilor și nu ați ținut-o".

Martiriul lui Ștefan
    54 Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. 55 Dar el, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptați spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56 și a zis: "Iată! Văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stândm la dreapta lui Dumnezeu". 57 Atunci ei, strigând cât îi ținea gura, și-au astupat urechile și s-au năpustit împreună asupra lui 58 și, scoțându-l afară din cetate, aruncau cu pietre asupra luin. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 Și, în timp ce îl loveau cu pietre, Ștefan a strigat zicând: "Doamne Isuse, primește sufletul meu". 60 Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: "Doamne, nu le socoti păcatul acesta" și, spunând aceasta, a adormito.

Note de subsol

a Lit.: Bărbați frați.
b Lit.: nici cât un picior.
c Unele manuscrise au: Emor al lui Sihem, considerând că Emor este fiul lui Sihem. Alte manuscrise au: ai lui Emor, care sunt în Sihem.
d Unele manuscrise au: pe care a promis-o, altele: pe care a jurat-o.
e În multe manuscrise lipsește: peste Egipt.
f Câteva manuscrise importante omit: noștri.
g Lit.: frumos lui Dumnezeu. Expresia este traducerea literală a superlativului ebraic: "extraordinar, divin de frumos". Un exemplu de astfel de superlativ este în Iona 3,3 (cetate mare lui Dumnezeu = extraordinar de mare).
h Multe manuscrise au: Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob.
i Lit.: dezleagă-ți încălțămintea picioarelor. În mod obișnuit, orientalii poartă sandale legate cu curele de gleznă. Este un fapt comun acela de a se descălța la intrarea într-un loc sacru.
j Lit.: prin mâna îngerului.
k Deși cele mai multe manuscrise vechi au: pentru casa lui Iacob, întrucât sensul devine foarte dificil, urmând cele mai bune traduceri actuale (RSV, TEV, TOB), am ales varianta mai puțin atestată în manuscrise.
l Lit.: necircumciși cu inimile și urechile.
m Lit.: stând în picioare. Spre deosebire de Ps 110,1, unde Fiul este așezat la dreapta lui Dumnezeu, în contextul nostru expresia poate fi înțeleasă: 1) Isus iese în întâmpinarea martirului; 2) Isus este judecător în tribunalul ceresc care condamnă Israelul și orientează apostolatul Bisericii spre popoarele păgâne; 3) Isus este apărătorul celui care dă mărturie despre el în fața oamenilor. Ultima interpretare este susținută de Evanghelia după sfântul Luca (12,8; 22,69; cf. Rom 8,34).
n Sfântul Luca nu folosește aici verbul lithaso (a lapida), termen tehnic pentru executarea sentinței de condamnare la moarte după legea iudaică, ci folosește verbul lithoboleo (a arunca cu pietre) pentru a scoate în evidență actul ilegal al iudeilor care îl linșează pe Ștefan.
o Verbul grec koimaomai = a adormi, la pasiv este un eufemism pentru "a muri", cu o nuanță de credință: a adormi în Domnul.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire