|
Noul Testament achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Faptele Apostolilor
Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28
Capitolul 4 - Pe când vorbeau poporului, au venit la ei preoții, comandantul gărzii templului și saduceii,
- înfuriați că învață poporul și vestesc în [numele] lui Isus învierea din morți.
- Au pus mâinile pe ei și i-au aruncat în închisoare până a doua zi, căci era deja seară.
- Dar mulți dintre cei care auziseră cuvântul au crezut și numărul bărbaților s-a ridicat la aproape cinci mii.
- A doua zi s-au adunat în Ierusalim comandanții, bătrânii și cărturarii,
- marele preot Anna, Caiafa, Ioan și Alexandru și toți câți erau din neamul arhieresc,
- i-au adus în mijloc și au început să-i interogheze: "Cu ce putere și în numele cui faceți voi aceasta?"
- Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: "Conducători ai poporului și bătrâni,
- noi suntem cercetați pentru binele făcut unui om bolnav și cum a fost acesta vindecat.
- Să vă fie cunoscut tuturor și întregului popor al lui Israel: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morți, în el stă acesta înaintea voastră vindecat.
- [Isus] este piatra disprețuită de voi, constructorii, care a ajuns piatra unghiulară.
- Și nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este nici un alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți".
- Văzând îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără învățătură și necunoscători, au rămas uimiți. Îi recunoșteau că fuseseră cu Isus.
- Dar, privindu-l pe omul vindecat, care stătea în picioare împreună cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă.
- Atunci, poruncindu-le să iasă afară din Sinedriu, s-au sfătuit între ei,
- spunând: "Ce să facem cu acești oameni? Căci le este cunoscut tuturor celor care locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a săvârșit o adevărată minune și nu o putem nega.
- Dar ca [aceasta] să nu se răspândească și mai mult în popor, să-i amenințăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta".
- Și chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească absolut deloc și să nu mai învețe în numele lui Isus.
- Dar Petru și Ioan le-au răspuns: "Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu.
- Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit".
- Dar ei, amenințându-i din nou, i-au lăsat să plece, negăsind nimic pentru ce să-i pedepsească, din cauza poporului, pentru că toți îl preamăreau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.
- Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
- După ce au fost lăsați să plece, au venit la ai lor și le-au vestit toate câte le spuseseră arhiereii și bătrânii.
- Iar ei, când au auzit, și-au ridicat împreună glasul către Dumnezeu și au spus: "Stăpâne, tu care ai făcut cerul, pământul și marea și toate câte sunt în ele,
- tu le-ai spus părinților noștri, prin Duhul Sfânt, prin gura slujitorului tău David: De ce s-au întărâtat națiunile și popoarele au născocit planuri deșarte.
- S-au ridicat regii pământului și conducătorii s-au răzvrătit laolaltă împotriva Domnului și împotriva Unsului său.
- Căci, într-adevăr, împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Irod și Ponțiu Pilat, împreună cu păgânii și popoarele lui Israel,
- ca să împlinească toate câte mâna ta și voința ta le-au stabilit mai dinainte ca să fie.
- Și acum, Doamne, privește de sus la amenințările lor și îngăduie servitorilor tăi să vestească cuvântul tău cu toată îndrăzneala
- și întinde-ți mâna ca să se facă vindecări, semne și minuni prin numele slujitorului tău sfânt, Isus".
- Pe când se rugau, s-a cutremurat locul în care erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
- Mulțimea celor care au crezut era o singură inimă și un singur suflet. Nici unul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun.
- Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus și ei toți se bucurau de mult har.
- De fapt, nu era nici unul dintre ei care să ducă lipsă, căci toți care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau prețul celor vândute
- și îl puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.
- Și Iosif, numit de către apostoli Barnaba care, tradus, înseamnă Fiul Mângâierii, un levit, de loc din Cipru,
- vânzând un ogor pe care îl avea, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
|
|