|
Noul Testament achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Scrisoarea către Evrei
Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Capitolul 12 - Prin urmare, și noi, care avem un astfel de nor de martori care ne înconjoară, să dăm la o parte orice povară și păcatul care ne împresoară, să alergăm cu perseverență în lupta care ne stă înainte,
- cu ochii ațintiți la Isus, începutul și desăvârșirea credinței, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea și, neținând seama de rușinea ei, s-a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.
- Gândiți-vă, deci, la cel care a îndurat o împotrivire atât de mare din partea păcătoșilor, ca nu cumva să vă lăsați descurajați și obosiți în sufletele voastre.
- Luptând contra păcatului, voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge
- și ați uitat sfatul care v-a fost dat ca unor fii: Fiul meu, nu disprețui disciplina Domnului și nu te descuraja când ești mustrat de el.
- Căci pe cel pe care-l iubește Domnul îl pedepsește și-l bate cu nuiaua pe orice fiu pe care îl primește.
- Ceea ce îndurați este spre învățătura voastră. Dumnezeu vă tratează ca pe niște fii; căci care este fiul pe care tatăl nu-l pedepsește?
- Dar dacă voi sunteți fără disciplina de care toți au parte, sunteți fii nelegitimi, nu fii adevărați.
- De altfel, dacă noi îi cinstim pe părinții trupești, cu cât mai mult nu trebuie să ne supunem Tatălui duhurilor ca să avem viață?
- Primii ne pedepseau doar pentru puține zile, după cum li se părea lor că e bine, dar el o face în interesul nostru, ca să avem parte de sfințenia lui.
- Orice pedeapsă nu pare să fie pe moment bucurie, ci întristare; dar mai târziu aduce, în schimb, celor care au fost încercați de ea, rodul dătător de pace al dreptății.
- De aceea, îndreptați mâinile moleșite și genunchii fără vlagă
- și faceți drumuri drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel șchiop să nu se abată, ci mai degrabă să se vindece.
- Căutați pacea cu toți și sfințenia fără de care nimeni nu-l va vedea pe Domnul.
- Vegheați ca nimeni să nu rămână în afara harului lui Dumnezeu, pentru ca nici o rădăcină de amărăciune să nu crească provocând tulburare și prin ea să se molipsească mulți.
- Să nu fie nici un desfrânat sau profanator ca Esau, care, pentru un blid de mâncare, și-a vândut dreptul de întâi-născut.
- Căci voi știți că, după aceea, voind să moștenească binecuvântarea, a fost exclus și nu a putut schimba hotărârea, deși o cerea cu lacrimi.
- Voi nu v-ați apropiat de ceea ce poate fi atins nici de un foc ce arde, nici de întuneric, nici de beznă, nici de furtună,
- nici de sunetul trâmbiței, nici de răsunetul cuvintelor la auzul cărora ascultătorii au cerut să nu li se mai rostească nici un cuvânt,
- căci nu puteau să suporte porunca: Chiar și un animal, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre!
- Iar priveliștea era atât de înfricoșătoare încât Moise a spus: Sunt îngrozit și mă cutremur.
- Dar voi v-ați apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc, de zecile de mii de îngeri în sărbătoare,
- de comunitatea întâilor-născuți înscriși în ceruri, de Dumnezeu, judecătorul tuturor, de sufletele celor drepți duși la desăvârșire,
- de Isus, mijlocitorul noii alianțe, și de sângele stropirii, care vorbește mai bine decât cel al lui Abel.
- Fiți atenți, să nu-l respingeți pe cel care vorbește, căci dacă n-au scăpat cei care l-au respins când vorbea pe pământ, cu atât mai mult noi dacă ne îndepărtăm de cel care ne vorbește din ceruri,
- al cărui glas a zguduit odinioară pământul, iar acum ne-a promis: Încă o dată voi mai zgudui nu numai pământul, ci și cerul.
- Acest "încă o dată" înseamnă schimbarea celor zguduite, întrucât sunt create, ca să rămână cele nezguduite.
- De aceea, noi care am primit împărăția nezdruncinată, avem harul prin care aducem cult într-un mod plăcut lui Dumnezeu, cu evlavie și teamă,
- fiindcă Dumnezeul nostru este foc mistuitor.
|
|