|
Noul Testament achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Scrisoarea către Evrei
Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Capitolul 11 - Credința este garanția realităților sperate, dovada realităților care nu se văd.
- Datorită ei, cei din vechime au primit o bună mărturie.
- Prin credință, înțelegem că lumea a fost alcătuită prin cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ceea ce se vede provine din cele care nu se văd.
- Prin credință, Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain; prin ea i s-a dat mărturie că este drept. Dumnezeu însuși dă mărturie despre darurile lui. Datorită ei, deși mort, el încă mai vorbește.
- Prin credință, Enoh a fost înălțat ca să nu vadă moartea și nu a fost găsit pentru că Dumnezeu îl înălțase. Înainte de înălțarea lui, el a primit mărturie că era plăcut înaintea lui Dumnezeu.
- Or, fără credință, este imposibil să fii plăcut lui Dumnezeu, pentru că cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este și îi răsplătește pe cei care-l caută.
- Prin credință, Noe, înștiințat despre cele care încă nu se vedeau, cuprins de o teamă sfântă, a construit o arcă pentru salvarea lui; prin credință, a condamnat lumea și a devenit moștenitorul dreptății.
- Prin credință, Abraham a ascultat atunci când a fost chemat să plece spre un ținut pe care avea să-l primească drept moștenire și a plecat fără să știe unde merge.
- Prin credință, s-a stabilit în pământul promis ca un străin și a locuit în corturi, împreună cu Isaac și Iacob, care sunt împreună-moștenitori ai acestei promisiuni,
- căci el aștepta cetatea care are temelii al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu.
- Prin credință, și Sara, deși sterilă și trecută de vârstă, a primit puterea de a zămisli un fiu pentru că l-a considerat demn de încredere pe cel care făcuse promisiunea.
- De aceea, dintr-un singur om, și acela aproape de moarte, s-au născut urmași mulți cât stelele cerului și cât nisipul de pe țărmul mării, care este fără număr.
- Toți aceștia au murit în credință, fără să fi primit promisiunile, dar le-au văzut și le-au salutat, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ.
- Cei care vorbesc astfel arată că sunt în căutarea unei patrii.
- Dar dacă s-ar fi gândit la aceea din care ieșiseră, ar fi avut timp să se întoarcă,
- dar, de fapt, ei doresc una mai bună, adică cerească. Tocmai de aceea, Dumnezeu nu se rușinează să fie numit Dumnezeul lor pentru că le-a pregătit o cetate.
- Prin credință, Abraham l-a adus ca jertfă pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare; și era să-l jertfească pe singurul născut, el care primise cu bucurie promisiunile,
- căruia i se spusese: Prin Isaac, vei avea urmași care-ți vor purta numele.
- El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morții, de aceea l-a redobândit ca semn.
- Prin credință, Isaac i-a binecuvântat pe Iacob și pe Esau pentru cele ce aveau să vină.
- Prin credință, Iacob, când era pe moarte, a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif, s-a închinat, sprijinindu-se pe vârful toiagului său.
- Prin credință, Iosif, la sfârșitul vieții, a evocat exodul fiilor lui Israel și a dat dispoziții cu privire la osemintele sale.
- Prin credință, Moise, abia născut, a fost ascuns de părinții lui, timp de trei luni, pentru că au văzut cât de frumos era copilul și nu s-au temut de porunca regelui.
- Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
- alegând mai degrabă să sufere cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă plăcerea de-o clipă a păcatului,
- considerând ca o bogăție mai mare disprețul pentru Cristos, decât bogățiile Egiptului, pentru că avea privirea ațintită spre răsplată.
- Prin credință, a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia regelui: el a rămas neclintit pentru că îl vedea pe Cel Nevăzut.
- Prin credință, a celebrat Paștele și stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul primilor născuți să nu se atingă de ei.
- Prin credință, au trecut Marea Roșie ca pe pământ uscat; egiptenii, când au încercat, au fost înghițiți.
- Prin credință, au căzut zidurile Ierihonului când au fost înconjurate timp de șapte zile.
- Prin credință, Rahab, prostituata, nu a pierit împreună cu cei necredincioși, deoarece a primit iscoadele cu pace.
- Și ce să mai spun? Căci nu mi-ar ajunge timpul să povestesc cu de-amănuntul despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefte, David și Samuel și despre profeți,
- care, prin credință, au cucerit regate, au înfăptuit dreptatea, au dobândit promisiunile, au astupat gurile leilor,
- au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, și-au recăpătat puterile după boală, au devenit puternici în luptă, au pus pe fugă armatele străinilor.
- Unele femei și-au redobândit morții prin înviere. Alții însă au fost torturați și n-au acceptat eliberarea, ca să primească o înviere mai bună.
- Alții, apoi, au primit batjocură și biciuire, ba chiar lanțuri și închisoare;
- au fost uciși cu pietre, tăiați cu ferăstrăul, au murit uciși cu sabia, au umblat pribegi în piei de oaie și de capră, lipsiți de toate, asupriți, maltratați.
- Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri și munți, prin peșteri și râpe.
- Dar toți aceștia, primind o bună mărturie pentru credința lor, n-au primit promisiunea,
- căci Dumnezeu prevăzuse ceva mai bun pentru noi, pentru ca ei să nu ajungă la desăvârșire fără noi.
|
|