www.ProFamilia.ro - Sfanta Scriptura

		SFÂNTA SCRIPTURĂ

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Scrisoarea către Evrei

comută în modul text simplu

despre înapoi

Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Sacrificiile repetate ale Legii sunt insuficiente

10¹ De fapt, Legea, care are o umbră a bunurilor viitoare, şi nu înfăţişarea realităţilor - prin jertfele aduse neîncetat în fiecare an - nu poate nicidecum să-i desăvârşească pe cei care se apropie. ² Altfel nu ar înceta oare jertfele aduse, dacă cei care aduc cult, curăţaţi o dată pentru totdeauna, nu ar mai avea conştiinţa păcatelor? ³ Dar tocmai în aceste jertfe, în fiecare an, se face amintirea păcatelor. ⁴ Pentru că sângele taurilor şi al ţapilor nu poate să înlăture păcatele.

Sacrificiul unic al lui Cristos
înlocuieşte sacrificiile vechi
⁵     Pentru aceasta, intrând în lume, el spune:
    Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă,
    ci mi-ai alcătuit un trup.
⁶     Nu ţi-au plăcut
    nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat.
⁷     Atunci am zis:
    Iată, vin
    - în sulul cărţii este scris despre mine -
    ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!
⁸ După ce a spus mai întâi: Tu n-ai voit şi nici nu ţi-au plăcut jertfele şi ofrandele, arderile de tot şi jertfele pentru păcat - acestea sunt totuşi oferite conform Legii; ⁹ acum, zice, iată, vin ca să fac voinţa ta. Astfel, desfiinţează jertfa dintâi ca s-o întemeieze pe a doua. ¹⁰ Datorită acestei voinţe, suntem sfinţiţi prin jertfa trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.

Preoţia lui Cristos
înlocuieşte preoţia Vechiului Testament
    ¹¹ Pe când orice preot^a stă în picioare pentru a aduce cult în fiecare zi şi a oferi de multe ori aceleaşi jertfe, care nu pot nicidecum să înlăture păcatele, ¹² el, oferind o singură jertfă pentru păcate, s-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, ¹³ aşteptând de acum ca duşmanii lui să fie puşi sub picioarele sale, ¹⁴ pentru că el, printr-o singură jertfă, i-a dus la desăvârşire pentru totdeauna pe cei care sunt sfinţiţi.

În noua alianţă,
jertfele pentru păcate nu mai sunt necesare
    ¹⁵ Dar şi Duhul cel Sfânt dă mărturie despre aceasta, căci, după ce a spus:
¹⁶     Aceasta este alianţa pe care o voi încheia cu ei
    după zilele acelea, spune Domnul:
    Voi pune legile mele în inima lor
    şi le voi înscrie în mintea lor,
¹⁷ şi:
    Şi nu-mi voi mai aminti
    de păcatele şi de nelegiuirile lor.
¹⁸ Or, unde este iertarea acestora, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcate.

Îndemnuri la credinţă
    ¹⁹ Aşadar, fraţilor, având încredere că vom intra în sanctuar datorită sângelui lui Isus ²⁰ pe calea cea nouă^b şi vie pe care ne-a deschis-o prin catapeteasmă^c, adică prin trupul său, ²¹ şi având un mare preot peste casa lui Dumnezeu, ²² să ne apropiem cu inimă sinceră în plinătatea credinţei, curăţindu-ne prin stropire inimile de conştiinţa rea şi spălându-ne trupul cu apă curată. ²³ Să ţinem cu neclintire mărturisirea credinţei, pentru că cel care a promis este demn de încredere. ²⁴ Să fim atenţi unii faţă de alţii pentru a da impuls carităţii şi faptelor bune. ²⁵ Să nu părăsiţi^d adunarea voastră, după obiceiul unora, ci să vă îndemnaţi, cu atât mai mult cu cât vedeţi că se apropie ziua.

Pericolul şi pedepsirea apostaziei
    ²⁶ Căci dacă păcătuim^e de bunăvoie, după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ²⁷ ci doar o aşteptare îngrozitoare a judecăţii şi furia focului care este gata să-i mistuie pe cei răzvrătiţi. ²⁸ Dacă cineva calcă Legea lui Moise, este ucis pe baza a două sau trei mărturii. ²⁹ Cu cât mai aspră, credeţi voi, că va fi pedeapsa ce i se cuvine celui care îl va fi călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va fi profanat sângele alianţei în care a fost sfinţit şi îl va fi batjocorit pe Duhul harului? ³⁰ Într-adevăr, îl cunoşteau pe cel care a zis:
    A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti.
Şi din nou:
    Domnul va judeca poporul său.
³¹ Este îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!

Amintirea statorniciei din trecut
    ³² Dar amintiţi-vă de zilele de la început, în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi susţinut o luptă grea, plină de suferinţe: ³³ pe de o parte, aţi fost supuşi la insulte şi chinuri în văzul lumii, pe de altă parte, aţi devenit solidari cu cei care erau trataţi astfel. ³⁴ Voi aţi suferit, într-adevăr, cu cei închişi şi aţi primit cu bucurie răpirea bunurilor voastre, ştiind că aveţi o bogăţie mai bună care rămâne. ³⁵ Aşadar, nu vă pierdeţi încrederea! Ea are o mare răsplată.

Statornicia în credinţă până la sfârşit
    ³⁶ Căci aveţi nevoie de răbdare pentru ca, împlinind voinţa lui Dumnezeu, să puteţi obţine promisiunea, ³⁷ deoarece:
    Încă puţin, foarte puţin,
    şi cel care vine va veni şi nu va întârzia;
³⁸     iar cel drept al meu va trăi prin credinţă,
    însă dacă se întoarce
    sufletul meu nu-şi va găsi plăcerea în el.
³⁹ Dar noi nu suntem dintre cei care se întorc, spre pieire, ci dintre cei care au credinţă spre mântuirea sufletului.

Note de subsol

^a Unele manuscrise au: mare preot.
^b Termenul eisodon, care aici descrie intrarea în sanctuarul ceresc, este folosit în literatura greacă extrabiblică pentru a descrie aleea ornamentată pe care se desfăşura procesiunea spre templu. Creştinul cunoaşte această cale spre ceruri, pe care porneşte cu "încredere" (gr. parresia). Termenul grec parresia este mai bogat: creştinul porneşte cu entuziasm, fără ezitare, trecând cu bucurie peste obstacole.
^c În timp ce evreii, urmând calea Legii, puteau ajunge doar până la vălul care despărţea curtea interioară a templului de Sfânta, creştinii pot ajunge pe calea nouă şi vie până în Sfânta Sfintelor din ceruri.
^d Unii creştini lipseau în mod obişnuit de la adunarea comunitară zilnică (Fap 2,16) sau săptămânală (Fap 20,7) nu atât din neglijenţă, cât dintr-o atitudine conştientă (în greaca populară termenul are un sens mai puternic: a dezerta, a abandona), poate din egoism, refuzând să participe la viaţa comunitară, poate din orgoliu, dispreţuind comunitatea fraţilor, sau poate din frica de a-şi arăta credinţa în timpul persecuţiei. Pierderea era dublă: pe de o parte, comunitatea scădea la număr şi în forţă morală; pe de altă parte, creştinul izolat, lipsit de contactul cu cele sfinte şi de încurajarea frăţească, se expunea pericolului de a-şi pierde credinţa.
^e Forma verbală din greacă indică o stare permanentă de păcat, ba chiar o încăpăţânare.

Countomat website statistics and webcounter (Statistik & Logfileanalyse, Statystyk, Statistici, Statistique)

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire